{"id":16507,"date":"2013-09-05T10:51:55","date_gmt":"2013-09-05T08:51:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16507"},"modified":"2013-09-05T10:51:55","modified_gmt":"2013-09-05T08:51:55","slug":"groaznica-rapire-de-pe-soseaua-infidelitatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/groaznica-rapire-de-pe-soseaua-infidelitatii\/","title":{"rendered":"Groaznica rapire de pe soseaua infidelitatii"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Dora Pavel, <em>Do Not Cross<\/em>, Iasi, Editura Polirom, 2013, 184 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Homosexualitatea este \u00eenca tabu la noi. \u00cenainte de orice, prin \u00eensasi denumirea stiintifica. Putini o \u00eentrebuinteaza. Chiar si \u00een contexte medicale sau jurnalistice (de larga informare), am sesizat preferinta pentru eufemismul englezesc gay. O schimbare de mentalitate s-a produs, macar prin \u00eenlaturarea termenilor peiorativi din discursul public. Ma \u00eendoiesc de faptul ca societatea, nu doar a noastra, a \u00eenvatat toleranta. Mai degraba s-a deprins cu discriminarea pozitiva, deja agresiva, impusa de principiul politically correctness. Rusinea, protectoare sau incriminatoare, a impus tacerea pe de o parte si batjocura pe de alta. Riscul b\u00e2lb\u00e2ielilor terminologice este ca, macar la nivel declarativ, minoritatea tinde sa-si exhibe orientarea. De aici porneste discutia despre libertate si libertinaj. Libertinajul \u00eencepe c\u00e2nd libertatea se transforma \u00een cochetarie ostentativa. Distinctiile se multiplica daca luam \u00een calcul raportul \u00eentre natura si cultura \u00een privinta homosexualitatii. De ceva vreme avem un indiciu genetic destul de concludent al primei coordonate. S-a descoperit ca, \u00een cariotipul uman, cromozomul Y din perechea a 23-a, care contine informatia masculina, este un rest al cromozomului X, care, dublat, impune genotipul feminin. Asadar, din punct de vedere cronologic, ne-am lamurit ca, de fapt, barbatul s-a nascut din coasta femeii.<br \/>\n<strong>Complexe<\/strong><br \/>\nRomanul Dorei Pavel \u2013 \u201eDo Not Cross\u201c \u2013 trateaza problematica din perspectiva cultivarii \u00eenclinatiei spre aceasta practica. Descoperirea intimitatii si a placerii de catre Cezar Braia aminteste de relatiile adolescentilor din Grecia antica (\u201eeromeni\u201c) cu adultii (\u201eerasti\u201c). Diferenta \u00eentre protagonist si Kostas Venetis este ca primului \u00eei lipsesc apasarea si acceptarea mistica a destinului. Patima personajului din romanul lui Octavian Soviany este \u00eennascuta, venita din dragostea Celui de Sus. Asumarea conditiei marginale se traduce \u00een omagii si \u00een ordalii \u00eenchinate Sefirotului \u2013 principiul kabbalistic al revelarii divinitatii \u00een lume. Cum Sefirotul are si o interpretare antropomorfa, asa se explica de ce patru capitole poarta denumiri al trupului (\u201ePicioarele\u201c, \u201eP\u00e2ntecele\u201c, \u201eInima\u201c, \u201eCapul\u201c), iar al cincilea \u2013 \u201eCoroana\u201c reprezinta sfera invizibila care le cuprinde pe celelalte.<br \/>\nCezar Braia \u00eesi domesticeste firea. Se deprinde cu ea. Desi are porniri colerice \u00een copilarie, dorind sa paraseasca domiciliul la trei ani, protagonistul \u00eesi propune sa se obisnuiasca \u00een ipostaza de flegmatic, de scenarist, de regizor si de interpret \u00een piesele av\u00e2nd drept scop capturarea parintilor. Jocul impus parintilor aminteste de gesturile sadice ale condamnatului din poezia \u201eSi ne fereste, Doamne\u201c (Stefan Aug. Doinas), care prindea sobolani, \u00eenfig\u00e2ndu-i apoi \u00een scobitori. Elevul prepuber se \u00eembiba cu deliciile masochismului, intr\u00e2nd \u00een logica maladiva a povestitorului din \u201e\u00cent\u00e2mplari \u00een irealitatea imediata\u201c. Organismul sau nu se deregleaza \u00eensa \u00een singuratate. Caznele ticluite necesita prezenta si empatizarea martorilor: \u201eAm \u00eenceput cu deprinderea inspirata de-a ma victimiza. Dupa ce atrasesem suficient atentia la trei ani, trebuia sa plusez, provoc\u00e2nd compasiune. \u00cenvatasem sa simulez frica, despre care vorbeai si tu, si, dupa cum vezi, o faceam ireprosabil. \u00cemi ticluiam si-mi construiam fobiile cu tot talentul de care eram \u00een stare\u201c (p. 57). P\u00e2na la urma, bolnavul \u00eenchipuit ram\u00e2ne lipit de masca. \u00cencet\u00e2nd a se dedubla, devine o structura dubitativa, autoscopica, melancolica. Feminitatea caracteristicilor \u00eel acapareaza. Divortul parintilor si obligatia de a locui numai cu tatal \u00eel obliga sa-si caute refugiul \u00een placenta materna.<br \/>\nDorul de duca spre nicaieri \u00eel \u00eencolteste ca pe un iepure care-si invita pradatorul sa ia cina. Gasirea intimitatii \u00een adolescenta ram\u00e2ne marcata de respingerea zonelor suprapopulate de baieti. Intimitatea lui se dovedeste sinonima cu igiena. Refuzul cutumelor masculine si cautarea spatiului individual \u00eei reamintesc lui Cezar nevoia de a se proteja de ceilalti. \u00censusirea individualitatii exacerbate dezvolta conflictul iremediabil cu societatea. Colectivitatea, asociata autoritatii si, totodata, spiritului gregar, \u00eei repugna. C\u00e2nd, la 23 de ani, \u00eentrezareste posibilitatea de a se sustrage de sub controlul legislativ, porneste cu riscul de a-si periclita viata, bucur\u00e2ndu-se de sechestrul \u00een padure la care \u00eel supune un psihopat, si el razvratit \u00eempotriva ordinii: \u201eRam\u00e2neti \u00een casa, situatia e sub control, rasuna vocea nesuferita si neutra. Sigur, \u00eesi poarta lor de grija. \u00cenca o data: prefer sa fiu strangulat de debusolatul asta dec\u00e2t adjudecat si sf\u00e2rtecat de ei. De ore bune ma v\u00e2neaza si pe mine. Nu le va fi usor. Mai ales acum, dupa ce am vazut ziarul. Fireste, l-au aruncat anume, sa-l vad. \u00centr-un final, toata vina o dau pe mine. Eu m-am lasat prins, eu am umblat aiurea, iesindu-i bolnavului \u00een cale \u00eentr-o pravalie din apropierea padurii, si oare ce-am cautat tocmai pe acolo, eu am ales sa-l \u00eensotesc, oferindu-i alternativa santajului pe tava, o rapire neverosimila, spun unii, p\u00e2na si conditia de ostatic mi-e pusa la \u00eendoiala. Eu l-am scapat\u201c (p. 132).<br \/>\n<strong>Educatia hedonista<\/strong><br \/>\nPasajul precedent ne situeaza \u00een fata confruntarii cu un personaj ultragiat. \u00cemprumut\u00e2nd antifrastic ticurile limbajului institutional, Cezar Braia \u00eesi manifesta dispretul \u00eempotriva discriminarii exercitate de majoritatea moralista si, paradoxal, \u00eempaciuitoare. Caracterul grandios al personajului sta \u00een ne\u00eemplinirea prejudecatilor lui despre instantele civice asupritoare. Vr\u00e2nd sa se autosugestioneze ca politia si, odata cu ea, indivizii care o sustin prin reguli si practici, poarta \u00eentreaga raspundere a evadarii lui consimtite, t\u00e2narul presupune ca urmaritorii \u00eei stiu preferintele homosexuale. Or, niciun indiciu textual nu conduce spre aceasta pista. Reflexe ale prunciei r\u00e2zg\u00e2iate! \u00cen realitate, el \u00eesi travesteste astfel ura contra asa-zisilor eliberatori, care \u00eel trateaza cu indiferenta. Fugarul pofteste sa puna m\u00e2na pe un amplificator de sunet si sa urle ca este haituit. Erast sau nu, Cezar Braia nu exista \u00een ochii multimii. Complexul de inferioritate se manifesta prin lipsa de onestitate si de curaj \u00een a admite ca se simte atras de barbati. Cu toate ca tatal se straduieste sa-l \u00eenteleaga, fiul nu doreste sa deschide subiectul. Evitarea disputei provine din lasitate, din eliminarea detaliului ca spatiul privat este, obligatoriu, o anexa a spatiului public.<br \/>\nSecretul sta sub pecete ca si cum naratorul si-ar pastra candoarea hedonismului nedumerit. Educatia lui sexuala porneste brutal, fiind violat de Cristian Jude, sportivul liceului. Savoarea momentului nu lamureste totusi definitiv asupra situatiei pe termen lung. Sexualitatea lui Cezar Braia se educa \u00een functie de partener. Juram\u00e2ntul misogin depus alaturi de Teus, gazda lui de dupa abandonarea facultatii, piere la aparitia eromenului \u2013 posesiv, dominator si cultivat: \u201ePentru ca te caut, Sever. Numai pe tine, \u00een tot si-n toate. \u00cenca de-atunci. As accepta \u00eentre femei una singura, pe cea \u00een al carei miros ti l-as recunoaste pe al tau. As accepta sa ma iubesc cu ea, ca unica femeie, numai pentru ca e femeia ta, a ta, Sever, pentru a vedea ce simti tu, c\u00e2t esti tu cu ea, \u00een extaz\u201c (p. 129). Initiindu-se \u00een pederastie, ucenicul aspira la bisexualitatea pe care mai t\u00e2rziu o va \u00eent\u00e2lni \u00een cazul unui barman priapic.<br \/>\nPunctul culminant al romanului, nicidecum al actiunii, \u00eel constituie confesiunea aparent senzationalista facuta de Sever referitoare la aventura petrecuta cu mama amantului, Georgia. Ca atare, complexul oedipian se instaleaza ca deus ex machina peste o viata condusa dupa fandoselile acuplarii. Acum, rufele se spala \u00een familie. La m\u00e2na. E clar ca, \u00een pofida accentelor tragice, prozatoarea se desfata insinu\u00e2nd sarcasmul situatiei. Oric\u00e2te interogatii si-ar adresa si oric\u00e2te planuri ar inventa, povestitorul \u00eesi da \u00een vileag mascarada antidonquijotesca. Un bovarism este si presupusa complicitate la propria rapire. Oferind clarificari, Cezar Braia inventeaza interpretari psihologice de diletant: Avem nevoie unul de altul, pe criterii diferite, criteriile nu conteaza: \u201eTu vii spre mine instinctiv, eu, spre tine, din calcul egoist. C\u00e2nd esti ne\u00eenteles \u00een dragoste, cum sunt eu, \u00eeti ajunge un \u201eprieten\u201c ca tine, rapitor, sa-ti protejeze somnul si calatoria\u201c (p. 23). Braia adora sa se joace. Prefera joaca, nu jocul.<br \/>\nPoate ma \u00eensel, dar cred ca Dora Pavel a scris un roman foarte bun datorita histrionismului de limbaj.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Dora Pavel, Do Not Cross, Iasi, Editura Polirom, 2013, 184 p. &nbsp; &nbsp; Homosexualitatea este \u00eenca tabu la noi. \u00cenainte de orice, prin \u00eensasi denumirea stiintifica. Putini o \u00eentrebuinteaza. Chiar si \u00een contexte medicale sau jurnalistice (de larga informare), am sesizat preferinta pentru eufemismul englezesc gay. O schimbare de mentalitate s-a produs, macar prin \u00eenlaturarea&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/groaznica-rapire-de-pe-soseaua-infidelitatii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Groaznica rapire de pe soseaua infidelitatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9265,6116],"class_list":["post-16507","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-do-not-cross","tag-dora-pavel"],"views":1054,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16507","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16507"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16507\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16507"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16507"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16507"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}