<\/p>\n
Criza din ultimii ani, pe l\u00e2nga bulversarile sociale inerente, a tulburat destul de mult si apele stiintei economice. Dincolo de explicatiile mai pertinente sau mai confuze pe care le-au oferit economistii, ram\u00e2ne senzatia neplacuta a faptului ca marea majoritate a specialistilor din domeniul economic nu a reusit sa prevada acest eveniment de importanta majora.<\/strong><\/em><\/p>\n O \u201elebada neagra\u201c sau <\/strong> Criza din ultimii ani, pe l\u00e2nga bulversarile sociale inerente, a tulburat destul de mult si apele stiintei economice. Dincolo de explicatiile mai pertinente sau mai confuze pe care le-au oferit economistii, ram\u00e2ne senzatia neplacuta a faptului ca marea majoritate a specialistilor din domeniul economic nu a reusit sa prevada acest eveniment de importanta majora.… Cite\u0219te mai mult »De ce nu (mai) functioneaza capitalismul?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9262],"class_list":["post-16501","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-politicile-keynesiene"],"views":1057,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16501","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16501"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16501\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16501"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16501"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16501"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nun dezastru previzibil?<\/strong>
\nMulti s-au grabit sa eticheteze actuala criza ca fiind o \u201elebada neagra\u201c, un eveniment cu totul exceptional si imposibil de anticipat, cu toate ca, de mai bine de 150 de ani, \u00eenca de la Marx, primul care leaga indisolubil capitalismul de criza, avem o serie \u00eentreaga de economisti care au teoretizat si demonstrat evolutia \u00een cicluri crestere-prabusire a economiei capitaliste. Daca ar fi sa luam \u00een considerare doar un singur exemplu \u2013 pe cel al ciclurilor teoretizate de economistul rus Nikolai Kondratiev, care au o durata de circa 40-60 de ani, ultimul \u00eencepand \u00een 1945 \u2013, criza actuala nu este tocmai o surpriza.
\nDesigur, pentru milioanele de oameni ramasi fara loc de munca sau locuinta nu este nici o consolare faptul ca se stia de multa vreme ca economia capitalista face la intervale regulate c\u00e2te un infarct; mai importante ar fi cunoasterea motivelor pentru care se \u00eent\u00e2mpla acest lucru si, desigur, eventualele masuri de preventie.
\nProbabil cel mai important analist al acestei probleme ram\u00e2ne Marx, dar bazele teoretice pot fi gasite \u00eenca de la Aristotel. \u00cen aceasta viziune, sistemul nostru economic ar fi alcatuit din doua circuite importante. Primul este reprezentat de cei care \u00eesi \u201ev\u00e2nd\u201c puterea de munca (asemenea unei marfi) \u00een schimbul unei sume de bani, pe care o folosesc apoi pentru a-si procura bunurile necesare vietii; vom numi, simplificat, acest circuit ciclul marfa-bani-marfa sau M-B-M. Un al doilea circuit este reprezentat de posesorii de capital care \u00eesi folosesc banii pentru a cumpara sau a produce marfuri cu scopul obtinerii unui profit; vom numi acest circuit bani-marfa-bani sau B-M-B, acesta fiind un circuit specific capitalismului.
\nDezechilibrele care apar \u00een economie pleaca de la modul specific \u00een care cele doua sisteme se raporteaza la bani si la marfuri. Dar mai \u00eent\u00e2i sa lamurim c\u00e2teva notiuni teoretice legate de cele doua elemente. Astfel, referitor la marfuri, vorbim despre doua tipuri de valoare economica: valoarea de \u00eentrebuintare si valoarea de schimb. Prima se refera la nevoia concreta pe care o anumita marfa o satisface, iar cea de-a doua la cantitatea din alte tipuri de marfa pe care o putem primi \u00een schimbul marfii pe care o detinem, cu alte cuvinte ceea ce putem numi valoare de piata.
\nCauzele problemei<\/strong>
\nAici intervin banii, care reprezinta o unitate de masura a valorii de schimb; prin intermediul unei sume date de bani se pot obtine x, y sau z cantitati din diferite marfuri. \u00cen acelasi timp, banii sunt si un instrument de intermediere economica, noi accept\u00e2nd \u00een schimbul marfurilor pe care le detinem o anumita suma de bani, pe care o folosim pentru a cumpara alte marfuri. Sistemul monetar este un mod de eficientizare al schimburilor economice, reprezent\u00e2nd o importanta evolutie fata de economia de troc. Pe de alta parte, \u00eensa, banii, chiar si atunci c\u00e2nd sunt legati de o marfa concreta, precum aurul sau argintul, ram\u00e2n un instrument economic abstract. Ei sunt o reprezentare abstracta si simplificata a valorii bunurilor si serviciilor pe care le produce economia, la fel cum, de exemplu, planul de arhitectura reprezinta o imagine abstracta si esentializata a viitoarei case. Problema acestor instrumente abstracte consta tocmai \u00een natura lor ideala si, astfel, neconditionata de nicio limita fizica. Dupa cum un arhitect poate desena pe h\u00e2rtie cladiri cu mii de etaje, desi sunt imposibil de realizat (deocamdata) \u00een mod concret, la fel si banii pot avea o expansiune care sa nu aiba legatura cu valoarea consumului si cu valoarea bunurilor produse \u00eentr-o economie.
\nRevenind la cele doua sisteme economice, observam ca doar primul, M-B-M, foloseste \u00een mod adecvat at\u00e2t marfurile, c\u00e2t si banii. Premisa acestui sistem este productia de marfuri, iar finalitatea este consumul, banii fiind instrumentul de intermediere care faciliteaza acest circuit. Cel de-al doilea sistem, B-M-B, foloseste \u00een mod anormal at\u00e2t banii, c\u00e2t si marfa. Banii din intermendiari devin premisa si scop al ciclului economic, iar marfa devine intermediar. Lucru nefiresc, pentru ca marfa este cea care detine valoare finala, adica valoare de \u00eentrebuintare, iar banul este cel care nu detine valoare finala (nu \u201em\u00e2ncam\u201c bani), ci doar valoare de schimb (banii nu au valoare \u00een sine, ci doar \u00een perspectiva a ceea ce poti sa cumperi prin intermediul lor). De aici rezulta un ciclu economic fara sf\u00e2rsit, pentru ca banii trebuie investiti, iar si iar, pentru a nu-si pierde valoarea. \u00censa scopul reinvestirii nu este at\u00e2t conservarea, c\u00e2t sporirea valorii banilor, fapt care se suprapune peste capacitatea naturala a acestora de expansiune nelimitata, gener\u00e2nd premise solide pentru producerea regulata a unor dezechilibre economice.
\nC\u00e2teva solutii<\/strong>
\n\u00cen mod evident, simbioza fericita dintre un ciclu economic cu limite clare (care \u00eencepe prin producerea unei marfi si se \u00eencheie prin consumul altei marfi, stabilindu-se un echilibru \u00eentre ceea ce intra si ceea ce iese din sistem) si unul care nu are limite si presupune o continua expansiune a valorii economice nu poate dura mult timp. Initial, ciclul capitalist imprima economiei un impuls pozitiv, fort\u00e2nd-o, pentru a putea aduce profit, sa creasca si sa eficientizeze productia. Numai ca, \u00een timp, productia si consumul necesar pentru o expansiune nelimitata a banilor devin nerealiste, iar economia \u00eencepe sa livreze rate de profit din ce \u00een ce mai mici.
\nDe obicei, \u00een aceasta faza, investitorii se grabesc sa aglomereze banii \u00een acele domenii care sunt mai profitabile, produc\u00e2nd bule speculative. \u00cen momentul \u00een care un astfel de balon speculativ se sparge, panica generalizata face ca investitorii sa-si retraga masiv banii din sistem, produc\u00e2nd blocarea economiei. Din cauza lipsei de lichiditati, firmele dau faliment, concediaza oameni, care, la r\u00e2ndul lor, \u00eesi reduc consumul, ceea ce va duce la falimentul altor firme, si asa mai departe, \u00eentr-un adevarat ciclu autovalidant al crizei si, mai apoi, al depresiunii economice.
\nSolutiile oferite sunt variate. Cea mai radicala este solutia lui Marx si consta \u00een nationalizarea mijloacelor de productie si planificarea centralizata si rationala a productiei \u2013 ceea ce s-a \u00eencercat, cu rezultate mai bune sau mai rele, \u00een sistemul comunist. O solutie mai moderata este cea a lui Keynes, care propune ca statul sa preia rolul de consumator si sa cheltuiasca sume consistente construind drumuri, poduri, scoli, spitale etc. \u00cen felul acesta se da de lucru unui procent important din populatie, care, la randul lui, \u00eencepe sa consume mai mult, dezmortind productia din restul sistemului economic, care va angaja apoi noi muncitori s.a.m.d., \u00eentr-o adevarata inversare a ciclului autovalidant al crizei. Este ceea ce s-a aplicat pe scara larga dupa al Doilea Razboi Mondial \u00een \u00eentreg spatiul occidental, cu rezultate spectaculoase, rezult\u00e2nd aproape 30 de ani de crestere economica si de prosperitate fara precedent.
\nCu toate acestea, politicile keynesiene nu fac dec\u00e2t sa am\u00e2ne deznodam\u00e2ntul inevitabil, si anume plafoanarea consumului in jurul unui nivel relativ stabil. Or, fara un consum \u00een continua crestere, si ratele profitului \u00eencep sa scada dramatic, ceea ce s-a vazut \u00een stagnarea economica \u00eenceputa la mijlocul anilor ’70. Solutia a fost \u00eencurajarea unui consum irational, pe credit (de tipul masinilor de teren cumparate masiv de cei din mediul urban) si dereglementarea sistemului bancar, care a inventat sofisticate instrumente financiare de plimbare a banilor \u00een circuite artificiale unde cresteau, pe termen scurt, asemeni lui Fat-Fumos, c\u00e2t altii \u00een zece ani. Aceste inovatii, alaturi de caderea blocului comunist, au oferit sistemului un ragaz de \u00eenca 30 de ani, p\u00e2na la producerea inevitabilui \u2013 o criza economica majora.
\nCa \u00eentotdeauna, solutia cea mai buna pentru evitarea dezastrului se afla undeva la mijloc, \u00eentre Marx si Keynes. Fara \u00eendoiala e o greseala ca statul sa elimine initiativa privata, asum\u00e2ndu-si monopolul activitatilor economice; pe de alta parte, \u00een mod evident, daca obtinerea profitului ram\u00e2ne singura motivatie a \u00eentreprinzatorului privat, vom ram\u00e2ne \u00een aceeasi logica a ciclurilor av\u00e2nt-prabusire.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"