{"id":1650,"date":"2010-03-04T08:37:17","date_gmt":"2010-03-04T06:37:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1650"},"modified":"2015-01-15T17:29:31","modified_gmt":"2015-01-15T15:29:31","slug":"a-urla-cu-haita","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-urla-cu-haita\/","title":{"rendered":"A urla cu haita"},"content":{"rendered":"

Nu tocmai \u00eent\u00e2mplator mi-a venit \u00een minte o definitie data unei anume specii de intelectuali carora, \u00een primii mei ani de gazetarie, li se spunea, \u00een gluma, fireste, \u201esubtili\u201c. Ce era, asadar,\u00a0 un subtil? Un intelectual care niciodata nu citea o carte, ci o recitea! Acestia, se sub\u00eentelege, se dadeau ce nu erau si nici nu puteau fi: foarte culti, foarte destepti si de necontrazis. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Specia aceasta nu lipsea nici din redactia \u201eTribunei\u201c, publicatia la care lucram pe atunci.\u00a0 Nu-l pot uita pe parintele Ion Ag\u00e2rbiceanu, unul dintre numele mari ale prozei rom\u00e2nesti, care, \u00een tinuta sa preoteasca, cu barba alba, deasa, cobor\u00e2t parca dintr-o icoana, aparea pe neasteptate la usa redactiei. Ne saluta pe toti cu o bunatate si cu o bl\u00e2ndete uimitoare, se aseza la o masa din biroul sefului, apoi, \u00eentr-o liniste desav\u00e2rsita, rupea o tigara \u00een doua jumatati egale si, dupa primul fum tras \u00een piept cu o pasiune de fumator \u00eenrait, \u00eesi scotea manuscrisul: c\u00e2teva jumatati de pagini A4 acoperite cu un scris marunt, ordonat. Dupa alte doua fumuri, se interesa daca am dori sa ni le citeasca. Sigur, era un moment rar pentru cei ce ramaseseram \u00een birou, caci unii, de teama celor de la partid, plecau \u00een clipa \u00een care marele romancier aparea pe coridor. Deoarece sam\u00e2nta lasilor si ticalosilor era si pe atunci la fel de roditoare. \u00cen \u00eemprejurarea pe care \u00eencerc sa o evoc, ne-a citit, tin minte, un fragment din romanul la care lucra: \u201ePrabusirea\u201c, ca apoi sa i-l ofere redactorului-sef. Imediat dupa plecarea parintelui Ag\u00e2rbiceanu, unul dintre subtilii redactiei a luat manuscrisul, s-a uitat peste el si, ca dupa o lunga meditatie, ni s-a adresat cu o superioritate pe care mi-a fost imposibil sa o uit: \u201eSa-i raspundem la posta redactiei!\u201c Nu vreau sa pomenesc numele niciunuia dintre subtilii de atunci. Astazi, nimeni nu mai stie de ei fiindca, \u00een realitate, n-au produs mai nimic. Sau: timpul nu a vrut sa retina ceea ce au produs. Dar, ca \u00een povestea cu proustienele madeleine sau cu istoria lasatului de fumat al lui Svevo, ma obsedeaza un alt re, un alt cuv\u00e2nt cu foarte mare trecere la guvernul de azi: \u201ereg\u00e2ndirea\u201c. Caci toate \u00eencep sa se reg\u00e2ndeasca: legi, hotar\u00e2ri, proiecte. Se reg\u00e2ndesc pensii, salarii, indemnizatii pentru copii, numarul somerilor, cine dintre ai nostri trebuie sa ia comisioane de la licitatiile cu c\u00e2stigatorul dinainte stiut etc. Nu mai g\u00e2ndeste nimeni, demult. Pentru ca, daca ar g\u00e2ndi c\u00e2t de c\u00e2t, guvernul s-ar adresa unor specialisti, ar crea niste echipe de analiza si sinteza care sa-l pazeasca de greseli, de a reg\u00e2ndi, adica, tot ce se da pe piata drept g\u00e2ndit, studiat, facut dupa lege. Totul este minciuna, improvizatie, fusereala si \u201ev\u00e2nare de v\u00e2nt\u201c \u2013 pentru a folosi o sintagma celebra. Egalitarismul aparent si diversiunile de tot felul tin loc de hrana, de salarii si de o perspectiva clara. A ridica breslele, una \u00eempotriva alteia, a da vina pe cei ce n-au nici o vina sunt mosteniri trainice de la vechiul regim: lumea nu trebuie sa vada cum fura ei. Si fura sanatos, fara rusine, ce a mai ramas dintr-o tara \u00een care toate sunt stresate. De la oua p\u00e2na la copilul caruia i s-a furat scoala \u00een numele economiilor pe care le pretinde incompetenta guvernului si a specialistilor \u00een diversiune. Iar acestia, \u00eencet-\u00eencet, pe neobservate, \u00eesi \u00eenalta dictatorul pentru ca mai t\u00e2rziu sa aiba pe cine sa dea vina. Caci, fara sprijin, Ceausescu n-ar fi ajuns p\u00e2na unde s-a \u00eenaltat. Si s-a \u00eenaltat cu viteza, pe spinarile unor impostori si lasi. La T\u00e2rgoviste, \u00eensa, au fost asasinati doar el si sotia sa. Doar cuplul patologic, ar spune psihiatrii. Ceilalti, autorii morali, au supravietuit si nu au dus-o chiar rau. Este tot mai evident faptul ca anticomunistii care ne conduc, \u00eempreuna cu tutarii reciclati pentru a-l proslavi pe noul c\u00e2rmaci, au adus cu ei un aer respingator de bolsevism.<\/p>\n

Iar bolsevismul rimeaza cu dictatura. Deocamdata, tribocratia rom\u00e2neasca a ajuns la faza pe gasti. \u201eFunctia mea este Marian Vanghelie!\u201c, s-a pronuntat acum c\u00e2teva zile unul din reperele politicii rom\u00e2nesti. Si cred ca asa g\u00e2ndesc cei mai multi, dar n-au \u00eenca taria sa recunoasca. \u201eE un pret de platit atunci c\u00e2nd nu urli cu haita\u201c, a spus-o recent si Cristian Diaconescu. Cu haita cea mai puternica, ar mai fi de adaugat. Pentru ca ideea de bun si de rau are alte conotatii. Cu alte cuvinte, seamana \u00een mare masura cu codurile militare din timpul razboiului menite mai mult sa \u00eencurce dec\u00e2t sa clarifice. Noi cei ce am trait \u00een \u00eentregime comunismul cu devierile si aberatiile lui, cu crimele si minciunile\u00a0 tot mai uitate,\u00a0 ne dam seama ca tocmai calauzele acestui moment n-au \u00eenvatat absolut nimic din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat nu prea demult. Si nici macar nu \u00eencearca. Unii fiind fosti activisti, fii de fosti sau numai cadre de nadejde ale U.T.C.-ului, nu sunt capabili sa treaca dincolo de ceea ce au \u00eenvatat atunci. Si nici nu pot pricepe ca functia nu \u00eeti da automat si\u00a0 competenta. Inculti si \u00eenfumurati, plini de resentimente, se lauda c\u00e2t \u00eei tin plam\u00e2nii ca\u00a0 lumea i-a votat si, c\u00e2ta vreme \u00eesi pot procura voturi la pret de nimic, sau cu simple minciuni, este firesc sa nu se mai complice. Iar cei ce n-au avut nevoie de voturi, se legitimeaza cu calitatea de anticomunisti, caci altceva, \u00een afara de \u201epuritatea ideologica si de vigilenta revolutionara\u201c nu prea au demn de lauda. Cei mai zelosi te fac sa te g\u00e2ndesti cu nostalgie la activistii de odinioara. \u201eCel care rage, zice un proverb, nu are nevoie de adeverinta ca-i magar!\u201c Oricum, momentul de umilinta prin care trecem pare fara sf\u00e2rsit. Ne aflam parca dupa un mare cutremur pe care nu \u00eel datoram naturii, ci firii noastre dispuse sa accepte usor nerusinarea, dar si prostia cea mai agresiva, sa rabde si sa nu se complice. Cu prilejul Olimpiadei de la Vancouver, unul din demnitarii importanti ai Canadei a tinut sa spuna lumii ca: \u201eSuntem mai mult dec\u00e2t hochei si undite!\u201c si, la festivitatea de deschidere, organizatorii au iesit \u00een fata si cu poetii canadieni cei mai buni. Acelasi \u00eenalt demnitar, venit cu 31 de ani \u00een urma \u00een Canada, nu a putut uita replica granicerului care l-a \u00eent\u00e2mpinat la intrarea \u00een tara de adoptie: \u201eBine ati venit \u00een Canada. Faceti-ne mai buni!\u201c Noi, rom\u00e2nii, neav\u00e2nd nici hochei si nici undite, traitori \u00eentr-o tara ai caror locuitori sunt, dupa spusele Presedintelui, \u00een proportie de 99% iubitori de manele, la o eventuala festivitate ar trebui sa iesim \u00een fata cu Guta, Florin Salam si cu Printesa Ardealului. \u00cen ceea ce ma priveste, ar trebui sa ma \u00eentreb: oare mai sunt rom\u00e2n? Sau: sa fie manelisti Bach, Haydn, Mozart, Rahmaninov si ceilalti din aceasta stralucita dinastie? Av\u00e2nd \u00een\u00a0 substratul actiunilor noastre mentalitatea ce decurge din spusele celei mai autorizate voci a patriei, putem schimba guverne, micsora sau chiar desfiinta parlamente, transforma sau anula Constitutia, va ram\u00e2ne \u00een vigoare singura lege nescrisa si respectata, cu toate ca \u00eenca n-a fost promovata printr-o ordonanta de urgenta: legea conservarii prostiei. \u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n

PS: \u00centr-un articol intitulat \u201eMoartea revistelor literare\u201c (\u201eRom\u00e2nia literara\u201cnr-5), cunoscutul basescolog Mircea Mihaies nu-si poate stap\u00e2ni revolta \u00eempotriva \u201emarxismului desantat din \u00abCultura\u00bb\u201c. Un cititor de bun-simt ar descoperi calitatea schimbului de idei din paginile revistei noastre, totala libertate de exprimare a autorilor, valoarea colaboratorilor ei si, desigur, eleganta publicatiei. Mircea Mihaies ar fi credibil daca antimarxismul lui furibund si l-ar fi manifestat atunci c\u00e2nd era nevoie de curaj si de demnitate pentru aceasta, si nu la 20 de ani de la Revolutie. Iar apoi, \u00een lumea civilizata, ideile se combat cu alte idei, si nu cu sentinte penibile din repertoriul unor propagandisti de nivel comunal.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nu tocmai \u00eent\u00e2mplator mi-a venit \u00een minte o definitie data unei anume specii de intelectuali carora, \u00een primii mei ani de gazetarie, li se spunea, \u00een gluma, fireste, \u201esubtili\u201c. Ce era, asadar,\u00a0 un subtil? Un intelectual care niciodata nu citea o carte, ci o recitea! Acestia, se sub\u00eentelege, se dadeau ce nu erau si nici… Cite\u0219te mai mult »A urla cu haita<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,476,125,1267],"class_list":["post-1650","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-intelectuali","tag-mircea-mihaies","tag-tribuna"],"views":3310,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1650","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1650"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1650\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1650"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1650"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1650"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}