{"id":16496,"date":"2013-09-05T10:41:15","date_gmt":"2013-09-05T08:41:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16496"},"modified":"2013-09-05T10:41:46","modified_gmt":"2013-09-05T08:41:46","slug":"socialism-si-comunism-democratie-si-dictatura","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/socialism-si-comunism-democratie-si-dictatura\/","title":{"rendered":"Socialism si comunism, democratie si dictatura"},"content":{"rendered":"

C\u00e2teva comentarii la un articol al domnului Cristian Vasile<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Am descoperit \u00een dimineata zilei de 16 august \u00een revista \u201eLaPunkt\u201c, pe care o citesc de altfel cu placere, un scurt articol semnat de domnul Cristian Vasile si intitulat \u201eNumai un nebun poate contesta socialismul\u201c. Parcurgerea respectivului text, din care reiese foarte clar la ce anume se refera domnul Vasile, mi-a indus totusi anumite nelamuriri a caror edificare o \u00eencerc \u00een r\u00e2ndurile de mai jos.<\/strong><\/em>
\nSintagma pe care domnul Vasile a ales-o ca titlu pentru articolul sau si care \u201ea facut cariera\u201c \u00eenainte de 1989 \u00eei apartine, aflam, lui Nicolae Ceausescu. Sursele \u00eei plaseaza originea la sf\u00e2rsitul anilor 1960, dupa invazia sovietica din Cehoslovacia, condamnata initial cu vehementa de catre liderul rom\u00e2n. Realiz\u00e2nd probabil ca nu era momentul \u201esa traga tigrul de coada\u201c, asa cum plastic se exprima Alexandru B\u00e2rladeanu \u00een memoriile sale \u00eengrijite de doamna Lavinia Betea, Ceausescu \u00eesi va atenua interventiile publice, fie ele si voalate, \u00eempotriva Uniunii Sovietice. Desi articolul domnului Vasile nu \u00eesi propune sa explice aceasta schimbare de optica a conducerii de la Bucuresti, aceasta nefiind nici intentia mea \u2013 este utila mentionarea pe scurt a faptului ca, \u00een 1968, Rom\u00e2nia socialista nu s-a aflat realmente \u00een pericolul de a fi invadata de catre celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia. Sanctiunile l-a care sovieticii l-au supus pe Ceausescu au fost de natura economica (preturi mai mari pentru hidrocarburi, de exemplu, dec\u00e2t cele pe care le achitau celelalte state membre ale \u201elagarului socialist\u201c); spectrul unei amenintari militare pur si simplu nu a existat, desi a fost si continua sa fie invocat si astazi. Documente din arhiva Radio Europa Libera aflate la institutul \u201eOpen Society Archives\u201c din Budapesta demonstreaza fara echivoc \u00eengrijorarile partii sovietice fata de inflamarea subiectului \u00een presa occidentala; Moscova dorea, la fel ca Washington-ul, detensionarea raporturilor internationale. Ratiunile acestui deziderat, comerciale si geopolitice, s-au concretizat p\u00e2na la urma \u00een celebrele acorduri semnate la Helsinki \u00een 1975.
\nDar nu situatia internationala a Rom\u00e2niei \u00een 1968 face obiectul articolului domnului Vasile, ci oportunitatile coercitive care au fost speculate conjunctural de Ceausescu pentru a fi aplicate \u00een politica interna. Ajuns la conducerea partidului abia \u00een urma cu trei ani, succesorul lui Gheorghiu-Dej cauta sa-si consolideze pozitia prin toate mijloacele posibile. Semnalele pe care Ceausescu le-a transmis la nivel politic \u00een acest sens (marginalizarea sau pensionarea fortata a colaboratorilor apropiati ai lui Gheorghiu-Dej) rezoneaza perfect cu cele transmise la nivel social si pe care le voi reda utiliz\u00e2nd un citat preluat din textul domnului Vasile: \u201eMai exista \u00eenca astazi cineva care se g\u00e2ndeste ca se pot gasi \u00een Rom\u00e2nia forte sociale capabile sa puna \u00een primejdie sistemul nostru socialist? Cred ca nu. Fara \u00eendoiala, tovarasi, nici un taran cooperator, nici un lucrator din statiunile de masini si tractoare sau din gospodariile agricole de stat, nici un intelectual din institutele noastre de cercetare si din scoli nu ar \u00eengadui nimanui sa puna la \u00eendoiala trainicia si forta socialismului \u00een Rom\u00e2nia. Fireste, pot sa mai fie nebuni si vor fi \u00eentotdeauna, dar pentru nebuni societatea noastra socialista dispune de mijloace necesare, inclusiv camasa de forta. Dar, dupa cum stiti, dezvoltam medicina pe o scara larga. Chiar si acesti nebuni pot fi tratati cu mijloace moderne pentru a nu trebui sa recurgem la camasa de forta (subl. m.)\u201c.
\nReies foarte clar din acest citat puseurile dictatoriale ale lui Ceausescu, poate mai putin vizibile \u00een perioada \u201eliberala\u201c a regimului sau (1965-1971), dar cu siguranta prezente. Numai ca \u2013 fapt pe care domnul Vasile omite sa \u00eel mentioneze \u2013 Ceausescu \u00eentelegea prin \u201esistemul nostru socialist\u201c consolidarea propriei pozitii politice si \u00eenlocuirea camarilei lui Dej cu activisti fideli lui. Asta cel putin \u00een prima faza. Urma apoi \u2013 Ceausescu si-a pastrat p\u00e2na la capat \u00eencrederea \u00eentr-o forma rudimentara a ideologiei leniniste \u2013 \u00eendoctrinarea permanenta si \u201emultilaterala\u201c a populatiei p\u00e2na c\u00e2nd scopurile si ambitiile acesteia ar fi coincis integral cu cele ale PCR. Aurel Braun a subliniat foarte bine eforturile lui Ceausescu de a \u00eesi plasa proprii oameni \u00een pozitii cheie \u00een perioada \u00een care s-a ocupat de politica de \u201ecadre\u201c a partidului, la \u00eenceputul anilor 1960. Astfel, acestia erau obligati \u201esa \u00eenoate sau sa se \u00eenece \u00eempreuna cu el\u201c (1). Nu degeaba politologii Juan Linz si Alfred Stepan numesc acest tip de regim politic \u201esultanism\u201c, insist\u00e2nd asupra prezentei arbitrare a liderului la aproape toate nivele decizionale. O caracterizare inspirata daca luam \u00een considerare ce obisnuia Ceausescu sa le transmita subalternilor: \u201ec\u00e2nd ma refer la indicatii, numai de la secretarul general al partidului le primiti. Nimeni nu poate sa se adreseze si sa dea vreo indicatie. Oricine ar \u00eencerca, sa nu luati \u00een seama. Aceasta este disciplina de partid si este lege pentru toti comunistii, oriunde sunt pusi sa lucreze\u201c (2).
\nSocialism \u00een acceptiunea lui Ceausescu si socialism sau social-democratie \u00een g\u00e2ndirea politica europeana sunt doua notiuni totalmente incompatibile. \u00censa articolul domnului Vasile, important mai degraba prin ceea ce sugereaza subtil dec\u00e2t prin ceea ce exprima fara ambiguitate \u2013 nu opereaza aceasta cruciala distinctie. Represiunea, cenzura, disciplina stricta, intoleranta, xenofobia, nationalismul hipertrofiat si tusele fascizante ale ideologiei ceausiste nu au nimic \u00een comun cu social-democratia. Regimul bolsevic ajuns la putere \u00een 1917 si perfectionat cu brutalitate si cinism de catre Stalin pentru a fi implementat, dupa 1945, si \u00een Europa de Est era caracterizat de birocratie, obedienta exacerbata, teroare si duplicitate. Radacinile sale ideologice se gasesc \u00een forma degenerata a populismului rus din a doua jumatate a secolului XIX (populisti celebri din prima generatie ca Alexander Herzen sau Visarion Belinski aveau mult mai multe \u00een comun din punct de vedere intelectual cu social-democratia europeana dec\u00e2t cu succesorii lor) \u2013 nihilismul, bazat pe teroare, sectarism, conspirativitate si utilizarea oricarui mijloc, foarte des crima, pentru distrugerea regimului autocrat tarist si instaurarea unei democratii rurale pentru care obstile mujicilor rusi ar fi constituit piatra unghiulara. Lipsa de succes a mesajului pe care \u00eel transmiteau i-a radicalizat, determin\u00e2ndu-i sa se considere avangarda intelectuala si politica a unei taranimi pasive si abrutizate, incapabile de a se elibera pe cont propriu de opresiunea tarista. Lenin, un mare admirator al nihilistilor, a preluat si utilizat tacticile acestora pentru propriile scopuri: crearea unui partid fanatizat care sa actioneze ca o \u201efortareata\u201c \u00een raport cu lumea exterioara (termenul \u00eei apartine lui Kenneth Jowitt), centralizare, control, industrializare, colectivizare, toate etape ale nebuloasei \u201econstruiri a socialismului\u201c.
\nAcesta era tipul de socialism care, pe filiera stalinista, l-a inspirat, printre altii, si pe Ceausescu. Dar cum era perceput acest tip de socialism \u00een Europa de Vest? \u00censusi Friedrich Engels \u00eel criticase dur pe Petr Tkacev, un nihilist rus, pentru tacticile conspirative si masurile abuzive pe care le implementa, acestea neav\u00e2nd nimic \u00een comun cu ceea ce colaboratorul lui Karl Marx \u00eentelegea prin socialism. Democratia sociala era un produs urban care ar fi antrenat lumea rurala \u00eenspre progres, nu invers; rascoalele dezordonate ale taranilor rusi vizau apararea propriilor sate si erau deci usor zdrobite; acestia nu posedau \u00eenca o \u201econstiinta de clasa\u201c si trebuiau sa fie ghidati de catre proletariatul rus, aflat la r\u00e2ndul sau \u00een faza de emergenta, pentru a \u00eenlatura despotismul tarist. Altfel, sublinia Engels, actele teroriste ale nihilistilor si revoltele izolate ale taranilor nu fac dec\u00e2t \u201esa \u00eempinga din nou clasele avute \u00een bratele guvernului\u201c (3).
\nLa fel, c\u00e2teva decenii mai t\u00e2rziu, Lenin \u00eensusi a fost criticat dur de social-democratii europeni pentru represiunea si teroarea pe care o instaurase \u00een Rusia revolutionara. Rosa Luxemburg i-a reprosat ca este inadmisibil ca partidul bolsevic sa se substituie proletariatului rus, pretinz\u00e2nd ca \u00eel ghideaza (4); Karl Kautsky, considerat cel mai important marxist european la \u00eenceputul secolului XX, afirma raspicat: \u201eSocialismul fara democratie este de neimaginat. \u00centelegem prin socialismul modern nu doar organizarea sociala a productiei, ci organizarea democratica a societatii \u00een sine. Pe cale de consecinta, socialismul este pentru noi inseparabil conectat cu democratia\u201c (5). Referindu-se la experimentul bolsevic, Kautsky este necrutator. Noii conducatori ai Rusiei s-au mentinut la putere deoarece \u201enu au ramas credinciosi programului lor. Ei nu s-au mentinut dec\u00e2t ced\u00e2nd punct cu punct, pentru a ajunge la urma urmei la contrariul a ceea ce-si pusesera \u00een minte sa \u00eenfaptuiasca. Pentru a ajunge la putere si-au lepadat principiile democratice. Pentru a se mentine la putere au facut la fel cu principiile socialiste. S-au \u00eentarit ca indivizi, sacrific\u00e2ndu-si principiile si vadindu-se astfel a fi adevarati oportunisti. P\u00e2na acum (1919, n.m.), bolsevismul a triumfat \u00een Rusia, dar socialismul a suferit o \u00eenfr\u00e2ngere\u201c (6). \u00cen sf\u00e2rsit, Eduard Bernstein, alt social-democrat german, sugera ca dezvoltarea economico-sociala a Occidentului a \u00eenlaturat spectrul unei revolutii violente, asa cum o teoretizasera Marx si Engels cu aproape jumatate de secol \u00een urma. Socialismul poate fi obtinut, chiar este preferabil sa fie obtinut pe cale parlamentara, aspect mentionat si de catre Engels \u00een ultimii ani de viata. Pentru Bernstein, \u201emiscarea este totul, scopul final nu \u00eenseamna nimic\u201c (7). Lista criticilor social-democrate la adresa comunismului continua pe tot parcursul secolului XX. Chiar multe dintre partidele occidentale care se intitulau comuniste pentru a se disocia de social-democratia \u201etradatoare\u201c care pactizase cu \u201eburghezia\u201c s-au democratizat mai mult sau mai putin prin anii 1960-1970, articul\u00e2nd fenomenul eurocomunismului.
\nNu am intentionat sa ma erijez, prin acest excurs de istorie intelectuala, \u00een vreun fel de pedagog. Nu am spus nimic nou, am \u00eencercat doar sa subliniez capcanele si\/ sau confuziile semantice la care sunt supusi anumiti termeni \u00een cultura rom\u00e2na, printre care si cel de socialism sau de social-democratie. Mi-e teama \u00eensa ca, \u00een acest caz, macularea socialismului european \u2013 democratic, emancipator, progresist, caruia i se datoreaza ziua de lucru de 8 ore, pe l\u00e2nga alte numeroase beneficii sociale \u2013 prin asocierea lui cu despotismul de tip ceausist, este intentionata. Sa fie vorba despre vechiul reflex post-decembrist al majoritatii intelectualilor rom\u00e2ni de a se raporta trunchiat si malitios la st\u00e2nga si la social-democratie prin prisma exclusiva a dictaturilor comuniste?
\nPutem da vina pe Albert Einstein pentru ce s-a \u00eent\u00e2mplat la Hiroshima si la Nagasaki? Sau pe continutul Noului Testament pentru faptele Inchizitiei spaniole? Nu, categoric nu. Atunci de ce ne uitam cu mefienta la social-democratia europeana care a reusit sa contribuie palpabil la ameliorarea conditiilor de trai ale categoriilor sociale celor mai defavorizate, extinz\u00e2nd pe c\u00e2t posibil sfera democratiei de la nivelul elitelor la cel al populatiei \u2013 catalog\u00e2nd-o tacit drept o versiune cosmetizata a regimurilor leniniste est-europene si consider\u00e2nd ca ambele provin din acelasi trunchi ideologic? Nimic mai fals, iata ce am \u00eencercat sa afirm \u00een r\u00e2ndurile de mai sus.
\nIdeile au consecinte, iar trecutul nu este niciodata trecut fara a fi \u00een acelasi timp si politica, si prezent, si viitor. Tentativele de a inocula asocierea necritica a comunismului cu social-democratia, pe l\u00e2nga imprecizia conceptual-istorica de care dau dovada, pot ascunde si un alt tip de pericol. Astfel, reformele sociale sau schimbarile politice, firesti de altfel \u00eentr-o democratie, pot fi si sunt deseori echivalate cu aventurismul, cu teribilismul si cu lipsa de maturitate politica, atribute definitorii \u2013 nu-i asa? \u2013 ale st\u00e2ngii politice. C\u00e2nd \u00eencercarile de a schimba ceva \u00een mai bine, asta \u00eensemn\u00e2nd \u00een termeni abstracti o mai echitabila distribuire a resurselor la nivel social, nu concentrarea lor la nivelul unei elite care pretinde ca este unica depozitara a mecanismelor iesirii din criza economica; c\u00e2nd cererile pentru salarii sau pensii mai mari sunt admonestate \u00een baza unui pretins consum exagerat care a facut acest deznodam\u00e2nt inevitabil; c\u00e2nd \u00eensasi solidaritatea sociala este ridiculizata fiind pusa pe acelasi plan cu colectivizarile fortate aplicate de PCR \u00een satele rom\u00e2nesti si cu ruinele dezolante ale fostelor industrii socialiste, aflate pe terenuri scumpe detinute de antreprenori de succes care nu au nici cea mai mica intentie sa le v\u00e2nda \u00een cazul \u00een care nu obtin pentru ele preturi colosale \u2013 c\u00e2nd asistam la toate aceste fenomene \u00een Rom\u00e2nia contemporana, se \u00eentrevede pericolul unui alt tip de despotism. Unul al actorilor privati, de data aceasta, nu unul de stat, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cazul fostelor regimuri comuniste. O societate unde proprietatea publica ajunge sa fie considerata un atentat la proprietatea privata si la libertatea individuala si \u00een care statul este considerat aprioric un prost administrator, o bariera \u00een calea dezvoltarii economice si sociale \u2013 este, fara a intra \u00een amanunte, o societate care va \u00eent\u00e2mpina mari probleme \u00een viitor. Ceea ce a \u00eenceput sa se numeasca deja \u201efundamentalismul pietei libere\u201c este despotismul incipient la care am facut referire \u00een r\u00e2ndurile de mai sus. Salarii mizere, contracte de munca a caror valabilitate nu depaseste o luna, nesiguranta cronicizata a locului de munca, somajul alarmant existent \u00een r\u00e2ndul tinerilor, scaderea natalitatii, migratia fortei de munca (evolutie care, cu timpul, va face Rom\u00e2nia tot mai putin atractiva pentru unicul si providentialul nostru salvator, acel deus ex machina care este investitorul privat, fie el strain sau nu, putin conteaza), destramarea familiilor ca urmare a plecarii la munca \u00een afara tarii, gravele carente afective ale copiilor care fac parte din aceste familii si care pot dezvolta \u00een viitor probleme de relationare si comportamente anti-sociale merg\u00e2nd p\u00e2na la infractiuni \u2013 acestea sunt consecintele mai sus amintitului (deocamdata) nou si insidios atentat la democratie. Si ne mai \u00eentristam, cu resemnare si nobila condescendenta, c\u00e2nd peste 60% din rom\u00e2ni regreta fostul regim\u2026 \u00centr-o astfel de conjunctura, sa ne miram doar daca numarul lor nu va creste. Sigur ca ei gresesc, dar cu ce drept vituperam \u00eempotriva lor c\u00e2nd alternativa pe care le-o oferim este asa cum este? Comunismul a fost criminal si imoral, dar c\u00e2t de moral si de eficient este \u201efundamentalismul pietei libere\u201c? Si pentru cine? Si c\u00e2t de adecvata este p\u00e2na la urma punerea problemei \u00een termeni exclusiv morali? Moralitatea, educatia, rafinamentul nu tin de foame si nu platesc ratele la banca nimanui, nici chiar intelectualilor. Cu at\u00e2t mai putin muncitorilor de la Oltchim, at\u00e2t c\u00e2ti au mai ramas.
\nIntelectualii, daca tot am ajuns aici, ar trebui sa fie primii care sa sesizeze si sa critice tendentiozitatile care se ascund \u00een spatele unor termeni, \u00een niciun caz sa contribuie ei \u00eensisi la consolidarea lor. St\u00e2nga politica, ale carei contributii la extinderea si aprofundarea democratiei europene sunt incontestabile, este privita \u00een cea mai mare parte a mediului cultural din Rom\u00e2nia ca un frate mai mare si oarecum \u00eendepartat al comunismului, mai politicos si mai cochet, dar alcatuit \u00een definitiv din acelasi aluat. Iar cei care contribuie la aceasta nefasta tendinta nu fac altceva dec\u00e2t sa submineze democratia \u00een sine, \u00eemping\u00e2nd-o \u00een bratele unui alt tip de autoritarism. Asa cum au procedat de altfel si marii industriasi britanici acum aproximativ doua secole, c\u00e2nd au pervertit deliberat \u00eentelesul atribuit de catre Adam Smith \u00een celebra sa lucrare \u201eAvutia natiunilor\u201c unor concepte ca piata libera, libertate sau chiar drepturile omului, care lor le-ar fi fost limitat, chipurile, de catre stat \u2013 concepte dragi (nu numai) dreptei politice si pe buna dreptate inseparabile de ceea ce \u00eenseamna democratie. Smith a afirmat fara echivoc faptul ca cea mai mare amenintare la adresa pietei libere o constituie masinatiunile si intrigile marilor industriasi ale caror interese sunt monopoliste, nicidecum concurentiale. C\u00e2teva generatii mai t\u00e2rziu, mai putinii si mai bogatii urmasi ai acelor industriasi utilizau tocmai \u201eAvutia natiunilor\u201c \u2013 ale carei dimensiuni impresionante reprezentau aproape o garantie a parcurgerii superficiale a volumului \u2013 pentru a imprima sintagmei \u201epiata libera\u201c o acceptiune c\u00e2t mai conforma propriilor interese (8). Ceea ce au si reusit. Piata libera si legea junglei au ajuns sa \u00eensemne, practic, acelasi lucru. Forta dreptului a fost \u00eenlocuita cu dreptul fortei. Iata un atac la adresa democratiei cel putin la fel de grav ca distorsionarea leninista a principiilor social-democrate. Nici st\u00e2nga, nici dreapta nu sunt ferite de tot felul de derapaje politice; istoria secolului XX a demonstrat-o din plin. Responsabilizarea st\u00e2ngii pentru tot ce nu \u00eenseamna democratie nu reprezinta altceva dec\u00e2t un astfel de derapaj. Un derapaj pe care intelectualii umanisti ar trebui sa \u00eel denunte, nu sa \u00eel \u00eencurajeze.<\/p>\n

 <\/p>\n

NOTE:<\/strong>
\n(1) Aurel Braun, \u201eRomanian foreign policy since 1965. The political and military limits of autonomy\u201c, Praeger, New York, 1978, p. 201.<\/p>\n

(2) Alina Pavelescu, Dumitru Laura, \u201eP.C.R. si intelectualii \u00een primii ani ai regimului Ceausescu (1965-1972)\u201c, Arhivele Nationale ale Rom\u00e2niei, Bucuresti, 2007, p. 314.<\/p>\n

(3) Karl Marx, Friedrich Engels, \u201eOpere alese \u00een doua volume\u201c, Editura de Stat pentru Literatura Politica, Bucuresti, 1955, p. 58.<\/p>\n

(4) Rosa Luxemburg, \u201eLeninism or Marxism?\u201c, \u00een Helmut Gruber (ed.), \u201eInternational communism in the era of Lenin. A documentary history\u201c, AnchorBooks, 1972, pp. 31-33.<\/p>\n

(5) Karl Kautsky, \u201eThe Dictatorship of the Proletariat\u201c, The National Labour Press, Manchester, 1918, p. 6<\/p>\n

(6) Karl Kautsky, \u201eTerorism si Comunism. Contributie la Istoria Revolutiilor\u201c, Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 1921, pp. 147-148.<\/p>\n

(7) Donald Sassoon, \u201eOne Hundred Years of Socialism. The West European Left in the Twentieth Century\u201c, Tauris, London, New York, 2010, pp. 17-18.<\/p>\n

(8) Ray Canterbery, \u201eA Brief History of Economics. Artful Approaches to the Dismal Science\u201c, World Scientific Publishing, London, 2001, pp. 39-60.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u00e2teva comentarii la un articol al domnului Cristian Vasile     Am descoperit \u00een dimineata zilei de 16 august \u00een revista \u201eLaPunkt\u201c, pe care o citesc de altfel cu placere, un scurt articol semnat de domnul Cristian Vasile si intitulat \u201eNumai un nebun poate contesta socialismul\u201c. Parcurgerea respectivului text, din care reiese foarte clar la… Cite\u0219te mai mult »Socialism si comunism, democratie si dictatura<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[9260,9261],"class_list":["post-16496","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-articol-cristian-vasile","tag-revista-lapunkt"],"views":1981,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16496","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16496"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16496\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16496"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16496"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16496"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}