{"id":16485,"date":"2013-09-05T10:32:33","date_gmt":"2013-09-05T08:32:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16485"},"modified":"2013-09-05T10:32:33","modified_gmt":"2013-09-05T08:32:33","slug":"istorii-optimiste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istorii-optimiste\/","title":{"rendered":"Istorii optimiste"},"content":{"rendered":"<p>Un exceptional interviu \u201efestiv\u201c i-a smuls dl Leonard Gavriliu din Pascani dnei Magda Ursache de la Iasi (\u201eSpiritul critic\u201c nr. 4, septembrie 2013). \u201eFestiv\u201c e un fel de a spune, caci scrisul pe o singura voce, dar cu o impresionanta diversitate de nuante stilistice al autoarei \u201eUniversitatii care ucide\u201c desfide orice soi de festivism, cel ce-si trage ob\u00e2rsia din masluirea oportunista a adevarului, inclinatie la fel de productiva si virulenta at\u00e2t \u00eentr-un regim opresiv c\u00e2t si \u00een cea mai libera lume dintre toate lumile posibile. Din orice regim ar veni, festivismul e suspect si reprobabil. La prima \u00eentrebare, privitoare la \u201ep\u00e2rleazul\u201c trecerii unui nou an de viata, dna Magda Ursache raspunde, oblu, cu doua exemple definitorii pentru mentalitatile mentinute \u00eentr-o vesnica actualitate. Cele doua mentalitati, radical opuse, gasesc \u00eentruchipari nominale \u00een lumea de azi. N-ar zice ca-i place batr\u00e2netea, dar nici nu-i displace o v\u00e2rsta care nu-i at\u00e2t de greu de dus ca altele: \u201eFilozoful Mihai Sora e mai t\u00e2nar dec\u00e2t noi toti\u201c. Conditia tineretii de la ad\u00e2nci batr\u00e2neti consta dupa Magda Ursache \u00een mobilitatea mentala si spiritul critic: \u201eDin pacate, querella \u00eentre tinerii veleitari si scriitorii batr\u00e2ni (care ar trebui dusi urgent la Muzeul Antipa al literaturii, ca sa lase locuri \u00een fata) a capatat aspecte penibile; lupta fireasca dintre generatii a iesit din normalitate. \u00abBatr\u00e2netul\u00bb e dispretuit de debutantii din 00, 01, 02; sc\u00e2rbiti de continuum. Blam de v\u00e2rsta? Am primit si eu unul de la Horia G\u00e2rbea dispus sa ma trimita la cimitir cu tramvaiul 5. Din partea generatiei \u00abexpirate\u00bb, \u00eei doresc generatiei \u201easteptate\u201c v\u00e2nt bun \u00een p\u00e2nze. Sper sa fie valabila si viabila, sa nu se perimeze, sa ram\u00e2na macar c\u00e2t predecesorii. \u00cei atrag atentia ca numai barbarii, \u00aborfanii de carte\u00bb (multumesc pentru sintagma, Niculae Gheran) cred ca ar conta doar cei prezenti, cei \u00eenca vii, nu si mortii\u201c. Mai departe dna Ursache vorbeste despre morti ca si cum ar fi vii, amintirea lor si \u201eurma\u201c pe care au lasat-o sunt cu mult mai durabile si mai vii dec\u00e2t umbrele unora foarte prezenti. \u00cen felul sau, interlocutoarea lui Leonard Gavriliu este \u00een ciuda amaraciunilor o mare optimista. Ceea ce face frumusetea aparte a acestei mari polemiste consta, paradoxal, \u00een consecventa neobisnuita si exemplara cu care apara si sustine cauze pierdute: \u201ebatr\u00e2netul\u201c trimis la Muzeul Antipa, revansa persecutorilor \u00eentorsi sub alte spectre, dizidentii autentici, putini dar reali, surclasati de anticomunistii nascuti din cenusa comunismului decedat, iluzia solidaritatii, faima dubioasa a \u201edulcelui\u201c T\u00e2rg (la fel de amar ca si al lui Gh. Grigurcu!), si multe altele pe care Magda Ursache nu renunta cu niciun chip de a le numi cu numele lor adevarat. Despre cauza pierduta a \u201esolidaritatii\u201c are vorbe aspre si amare aceasta veritabila \u201eemigranta\u201c interna care s-a nascut la Bucuresti, \u201e\u00een anul \u00een care acolo si-a dat obstescul sf\u00e2rsit E. Lovinescu\u201c. Dosarul de stralucit avocat dar si membru al PNT al \u201ereactionarului\u201c ei parinte o alunga din Capitala, ajunge dupa bombardamentele din august &#8217;44, la Buzau, \u00een casa bunicilor, iar de acolo fugara de nevoie se trezeste pe malul Bahluiului: \u201ePentru mine a fost mai mult amar dec\u00e2t dulce T\u00e2rgu Iesilor. C\u00e2nd am fost eliminata din redactia \u00abCronicii\u00bb, nu ma mai salutau pe strada (aidoma unor \u00abamici\u00bb ai lui Radu Cosasu dupa episodul istoric cu \u00abadevarul integral\u00bb \u2013 n.n.) Prieteniile literare nu mi-au reusit &#8230; Solidaritatea \u00eentre colegi?! Bazna. Se interturnau cu s\u00e2rg la Partid, la Securitate &#8230; C\u00e2t despre asa-zisa atmosfera de mare familie iasiota, asta-i alta bazna. Nici o fapta buna nu ram\u00e2ne nepedepsita \u00een t\u00e2rgul nostru, dulcele\u201c. Iluzia solidaritatii e o pretioasa mostenire, actualitatea ne-o vadeste din plin: de altfel, aceasta mare iluzie a si nascut cultul enorm al \u201eprieteniilor literare\u201c care, cel mai des, n-au rezistat dec\u00e2t rareori probei oportunismului \u2013 masluitorul festivist al adevarului greu de \u00eendurat. \u00cen ce consta, dar, optimismul incurabil si paradoxal al acestei infatigabile luptatoare izbita de at\u00e2tea dezamagiri? Simplu!, optimismul sau e alimentat de nedezmintita credinta ca \u201eScriitorii cu adevarat mari nu vor fi eliminati din prim planul literaturii de mondeni\/mondene (&#8230;) Daca regret ceva e ca n-am avut parte de cititorul atent si avertizat care statea la cozi interminabile sa-i cumpere pe Preda, pe Breban, pe Buzura, pe Blandiana&#8230; Si ce cozi ar fi facut pentru Paul Goma, sa fi fost tiparit \u00abOstinato\u00bb \u00een Rom\u00e2nia!\u201c. Dna Magda Ursache se simte \u201edescurajata c\u00e2nd citesc \u00een \u00abOdiseea placilor memoriale\u00bb de Ion Lazu ca Fane Spoitoru a dat jos placa lui Gopo, \u00eendata ce a cumparat casa. Placa \u00een memoria lui Traian Chelariu sta pe un imobil nelocuit, \u00een demolare\u201c. Ar pune \u201esub ochii fiecarui elev, fiecarui student doua propozitii din jurnalul \u00abZilele si umbra mea\u00bb: \u00abAm lucrat la ecarisaj. Dupa-amiaza am tradus din Verlaine\u00bb, scrie acolo Traian Chelariu, cunoscator a 12 limbi, eminent psiholog si logician, exclus \u00een &#8217;50 din \u00eenvatam\u00e2nt\u201c. \u00cen privinta poliglotilor actuali nu-si face iluzii desarte: \u201eDar s-a \u00eencheiat oare eliticidul proletcultist? Postsocialist, s-au ivit alti \u00abEichmanni culturali\u00bb, cum le spune Virgil Nemoianu, iar victimele (pe alese) sunt iarasi pedepsite de CNSAS\u201c. Cum vedem, imprevizibilul trecut are un viitor asigurat \u2013 ne lasa a \u00eentelege \u00een interviul sau \u201efestiv\u201c incorigibila optimista Magda Ursache&#8230;<br \/>\nConfirmarea acestui soi de optimism vine si din \u201eFamilia\u201c (nr. 6\/2013), \u00een care Mircea Morariu scrie despre \u201eDocumentele antume ale \u00abgrupului de la Iasi\u00bb\u201c de Luca Pitu (Editura Opera Magna, Iasi, 2012): \u201eParcurg\u00e2nd \u00abDocumentele antume&#8230;\u00bb intri \u00een posesia unei istorii deloc optimiste, nicidecum \u00eenc\u00e2ntatoare, mai cur\u00e2nd murdara si ur\u00e2t mirositoare a vietii intelectuale si universitare din capitala Moldovei a ultimilor 20 de ani de comunism. Si aceasta deoarece principalii contributori la scrierea acestei biografii en miettes a unuia dintre cei mai cunoscuti refuznici ai mascaradei comuniste au fost \u2013 multi mai sunt \u2013 cadre universitare, unele detin\u00e2nd azi grade didactice superioare si afis\u00e2nd un aer de moralitate si onorabilitate, ba chiar fac\u00e2nd parada de non-colaborationismul lor cu ceausismul si stalinismul pentru eternitate (&#8230;) Pentru realizarea expertizei textelor cu continut subversiv publicate de Luca Pitu mai cu seama \u00een revista \u00abDialog\u00bb, Securitatea facea apel la profesionisti. Nu, nu la profesionisti ai urmaririi, nu la James Bonzi musculosi, calificati la locul de munca, ci la profesionisti ai textului, ai condeiului, ai cartii, ai scrisului si cititului, recrutati dintre colegii de Facultate dar si de Catedra ai obiectivului (&#8230;) Multi sunt profesionisti redutabili ai limbii si literaturii franceze &#8230; \u00censpaim\u00e2ntator e numarul celor ce au contribuit, colaborat, informat\u201c. Ce faceau \u00een acest timp securistii veritabili? Ce sa faca, ei faceau examenul critic al textelor: \u201eCe oameni ai Renasterii, securistii iasioti!\u201c \u2013 exclama Mircea Morariu \u00een fata acestei cutii a Pandorei plina cu mizerii pe care niciun camion cu tomberoane de-ale lui Prigoana nu le poate \u00eencapea. \u00cen pofida \u201ecamionului\u201c cu murdarii, dna Magda Ursache ram\u00e2ne optimista \u00een interviul din \u201eSpiritul critic\u201c, atrag\u00e2nd \u00eensa atentia ca ceea ce face este \u201eo invitatie la urlet contra imposturii, un La arme, cetateni! Sau un La (c)arte!\u201c. Evenimentele din decembrie (\u201edecembrii\u201c, cum scrie) au gasit-o cu 3 carti \u00een sertar: doua romane si o teza doctorala. \u201eLiteratura? Bursa de iluzii (titlul meu de roman) la care \u00eemi place sa am actiuni\u201c. Doamna Magda Ursache merge mai departe&#8230;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un exceptional interviu \u201efestiv\u201c i-a smuls dl Leonard Gavriliu din Pascani dnei Magda Ursache de la Iasi (\u201eSpiritul critic\u201c nr. 4, septembrie 2013). \u201eFestiv\u201c e un fel de a spune, caci scrisul pe o singura voce, dar cu o impresionanta diversitate de nuante stilistice al autoarei \u201eUniversitatii care ucide\u201c desfide orice soi de festivism, cel&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/istorii-optimiste\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Istorii optimiste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5803,5802,5314],"class_list":["post-16485","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-spiritul-critic","tag-leonard-gavriliu","tag-magda-ursache"],"views":1450,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16485","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16485"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16485\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16485"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16485"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16485"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}