<\/p>\n
Se spune ca iubirea \u00een exces genereaza cecitate. Mai pe sleau spus, amorul fara masura \u00eempiedica obiectivitatea privirii critice. Si mai precis: deconditionarea relatiei naste o evaluare monstruoasa. Un pitic devine gigant si un str\u00e2mb se metamorfozeaza \u00een etalon al frumusetii. Etc. Exista \u00eensa si iubiri calme, care genereaza perspective \u201ecaldute\u201c si totusi \u201eobiective\u201c. Este si situatia lui Jean-Christophe Piffaut, caci custodele Tenniseumului de la Roland Garros a observat corect: Jimmy Connors ar fi putut fi un suveran \u00eenca si mai autoritar al circuitului profesionist daca parcursul sau nu s-ar fi intersectat cu destinul suedezului Bj\u00f6rn Borg (pronuntia numelui, redata fonetic, ar da un fel de Bioern Boori – fireste, nimeni din Rom\u00e2nia familiarizat cu fenomenul tenisistic nu l-ar recunoaste pe marele campion scandinav daca i-am rosti astfel numele, dar ce conteaza!).
\nCeea ce e cu-adevarat important este faptul ca Borg nu doar ca a calcat pe urmele americanului Connors \u00een materie de exceptionale rezultate, dar a amplificat si perceptia comuna \u00een ceea ce priveste conditia vedetei pe terenul de tenis! Daca Nastase sparsese gheata, fac\u00e2nd loc autenticitatii si imaginatiei \u00een glaciala lume alba, daca Jimbo creionase portretul-robot al personalitatii accentuate, polemice si iesite din comun, suedezul a dus la maturitate paradigma superstarului, a insului celebrisim, care st\u00e2rneste isterie de masa \u00een publicul feminin si \u00eenalta la cote de piata inimaginabile scorurile publicitare, bursa de marketing si cuantumul premiilor. Dar nici macar Bj\u00f6rn Borg nu a fost el \u00eensusi de la bun \u00eenceput. Figura sa legendara si enigmatica s-a construit \u00een timp, iar punctul de pornire nu a avut nimic exceptional, dimpotriva…
\nBorg a aparut de niciunde. Suedia nu avea traditie \u00een tenis, daca \u00eel exceptam pe maestrul pustiului din S\u00f6dert\u00e4lje, Lennart Bergelin, si pe adversarul lui Ion Tiriac din anii ’60, Jan-Erik Lundquist. Nici unul \u00eensa cu palmares care sa fi rupt gura t\u00e2rgului. \u00cen plus, sa faci performanta \u00een tenis \u00een frumoasa tara nordica era cumva o contradictie \u00een termeni, caci toti baietii visau sa devina campioni la hochei! Nici Bj\u00f6rn nu fantasma altfel c\u00e2t priveste viitorul, desi se descurca binisor la tenis.
\nTatal sau, Rune, jucator de ping-pong cu o anumita notorietate regionala, a venit acasa \u00eentr-o dupa-amiaza de duminica, dupa ce c\u00e2stigase o competitie de amatori, cu un premiu ciudat: o racheta de tenis. Neinteresat de sportul alb, Rune a avut de g\u00e2nd sa depoziteze \u00een garaj inutilul obiect din lemn, dar brusc mintea i-a fost strafulgerata de un g\u00e2nd nastrusnic: racheta i-o va darui micului Bj\u00f6rn. Care va face o pasiune pentru tenis, una care o va estompa treptat p\u00e2na la completa obnubilare pe cea legata de patine, crosa si puc…
\nContrar asteptarilor noastre, cumva prea tributare mitologiei campionului taciturn si cu facies impenetrabil, despre care Nasty spunea ca ar fi un extraterestru si \u00een legatura cu care unii comentatori foloseau expresia \u201eIceBorg\u201c, pustiul din oraselul S\u00f6dert\u00e4lje se bucura de un temperament ardent, cu ale carui iesiri explozive avea mult de lucru. Junior fiind, Bj\u00f6rn, cu toate ca foarte talentat, vadea o disponibilitate catre perfectionism iesita din medie. Aspectul \u00een sine ar fi trebuit sa fie unul pozitiv, dar lucrurile nu stateau chiar asa de simplu. Baiatul nu admitea sa piarda nici o minge, nici macar daca era vorba despre un punct disputat la antrenament. La un moment dat, depasit de anxietate, Borg si-a pierdut fr\u00e2iele, a rupt niste rachete \u00eentr-un interval de doar c\u00e2teva zile, iar antrenorul clubului de tenis din S\u00f6dert\u00e4lje i-a chemat frumusel pe parintii copilului la ordine, anunt\u00e2ndu-i ca au un baiat ultratalentat, dar exagerat de nabadaios, care trebuie sa \u00eenvete ce-s acelea disciplina si respectul, prin urmare Bj\u00f6rn va fi suspendat o jumatate de an. Daca atitudinea i se va ameliora si el doreste sa-si regaseasca tovarasii de tenis, atunci sa revina dupa sase luni de expulzare.
\nPustiul a fost sincer traumatizat, iar aceasta suferinta s-a reflectat \u00een comportament, care a devenit unul aidoma celui dezvoltat de un… mielusel. Dupa primele treizeci de zile, necontinutul baietan s-a \u00eenfiintat la antrenor, \u00eentreb\u00e2ndu-l daca poate sa-si reia locul \u00een echipa. Acesta l-a mustruluit, spun\u00e2ndu-i ca rabdarea este una dintre virtutile capitale ale sportului alb. Dupa alte trei luni, copilul a mai \u00eencercat marea cu degetul, \u00eensa rezultatul a fost acelasi: cuv\u00e2ntul este cuv\u00e2nt si trebuie respectat. La o jumatate de an de la eveniment, t\u00e2narul Borg semana deja foarte mult cu cel care avea sa fascineze meridianele globului tenisistic. Calm, determinare, concentrare maxima, lipsa de reactie indiferent de context, autocontrol si extirparea oricarui g\u00e2nd ce nu avea legatura cu partida \u00een chestiune.
\nBorg se nascuse… iar Lennart Bergelin, un fel de factotum al Federatiei de Tenis a Suediei, \u00eel avea deja \u00een vizorul sau. Ce-i drept, Bergelin avea si motive serioase sa faca asta. Bj\u00f6rn c\u00e2stigase Campionatul Mondial de juniori, celebrul Orange Bowl gazduit de Miami Beach, Florida, \u00een anii 1971 si 1972. \u00cen 1972 el triumfase \u00een finala de juniori a Wimbledon-ului, cu victorie la englezul Buster Motram (6-3 4-6 7-5). Desi avea doar cincisprezece ani, el era deja clasat al noualea tenismen al tarii sale. Cu toate ca si i-a pus pe multi \u00een cap, Lennart l-a selectionat pe pusti \u00een echipa Suediei de Cupa Davis, care trebuia sa \u00eenfrunte la Bastaad team-ul Noii Zeelande. Nedorind sa \u00eensele \u00eencrederea cu care-l investise Bergelin, pustiul va face senzatie, domin\u00e2ndu-l pe experimentatul si valorosul Onny Parun \u00een cinci manse, dupa ce neo-zeelandezul condusese cu doua seturi (scor: 4-6 3-6 6-3 6-4 6-4). Apoi, \u00een ziua a treia, Bj\u00f6rn l-a surclasat pe Jeff Simpson cu 9-7 6-4 5-7 6-1, aduc\u00e2nd Suediei punctul decisiv. Lumea, cel putin cea scandinava, era a pustiului din S\u00f6dert\u00e4lje. Pe suedezi \u00eei cucerise deja. Pasul catre celebritatea mondiala avea sa vina peste putin timp… iar pentru aceasta nu mai erau de ajuns un excelent rever cu doua m\u00e2ini, o dreapta doldora de lift si niste picioare puternice la care si Bikila Abebe ar fi visat. Borg avea sa \u00eenvete ca stilul se refera nu numai la maniera de joc, ci si la felul \u00een care te \u00eembraci, \u00eeti concepi coafura si privesti catre camerele de luat vederi… Look-ul \u00eencepea \u00een fine sa conteze, desi mai e cale lunga p\u00e2na la sloganul firmei Canon asezat pe buzele lui Andre Agassi la \u00eenceputul anilor 1990, \u201eImage is everything\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Se spune ca iubirea \u00een exces genereaza cecitate. Mai pe sleau spus, amorul fara masura \u00eempiedica obiectivitatea privirii critice. Si mai precis: deconditionarea relatiei naste o evaluare monstruoasa. Un pitic devine gigant si un str\u00e2mb se metamorfozeaza \u00een etalon al frumusetii. Etc. Exista \u00eensa si iubiri calme, care genereaza perspective \u201ecaldute\u201c si totusi \u201eobiective\u201c.… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (53)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16469","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1483,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16469","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16469"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16469\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16469"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16469"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16469"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}