{"id":16465,"date":"2013-08-29T13:34:32","date_gmt":"2013-08-29T11:34:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16465"},"modified":"2013-08-29T13:34:32","modified_gmt":"2013-08-29T11:34:32","slug":"am-primit-la-redactie-omul-cu-ochelari-din-parcul-romanescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/am-primit-la-redactie-omul-cu-ochelari-din-parcul-romanescu\/","title":{"rendered":"Am primit la redactie: \u201eOmul cu ochelari\u201c din Parcul \u201eRomanescu\u201c"},"content":{"rendered":"<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Scriitorul Teodor Mazilu, intr-o carte a sa, intitulata \u201eP\u00e2inea la loc fix\u201c, aparuta la Editura Albatros in anul 1972, afirma despre unii insi ca forta lor sta in ignoranta si ca nu vor sa fie p\u00e2ngariti de cultura. Asa se face ca, plec\u00e2nd de la aceasta asertiune a scriitorului, ajungem in fata Parcului \u201eRomanescu\u201c din Craiova. P\u00e2na nu de mult, in zona amintita se inalta maiestos un obelisc, care se intitula \u201e1907\u201c, opera a sculptorului Ion Irimescu, amplasat pe locul unde se aflase disparutul monument al Independentei, sculptura efectuata de omul de arta Pavelescu-Dima.<br \/>\nActualmente, din acest spatiu au disparut monumentele cu pricina si parca atmosfera exala un parfum talibanic, desi s-au plantat trandafiri si iarba peste care troneaza haitele agresive de c\u00e2ini.<br \/>\nDaca iti mai vine si nastrusnica idee de a vizita volens nolens Parcul \u201eRomanescu\u201c, constati cu stupefactie fel si fel ciudatenii. Ajun\u00e2nd in apropierea restaurantului \u201eDebarcader\u201c, intr-un p\u00e2lc de copaci se profileaza o statuie. E vorba, mai precis, de bustul unui barbat care poarta ochelari si a carui privire este orientata catre gratarele de mici ale restaurantului. Pe statuie nu este fixata nicio placuta care sa dezvaluie pe cine reprezinta. In jur, dainuie o mizerie de nedescris. Fiind novice in tainele investigatiei, ma apropii de un domn cu o privire senina si putin distant si il intreb cu sfiala:<br \/>\n\u2013 Fiti amabil, stiti cumva pe cine reprezinta acest bust&#8230;?<br \/>\nImi raspunde la fel de distant:<br \/>\n\u2013 Ce dracu&#8217;, domne, nu vezi ca astia-s cai verzi pe pereti, cum c\u00e2nta Smiley&#8230;?<br \/>\nInsist cu intrebarea si toata lumea ridica din umeri, in afara de un t\u00e2nar cu s\u00e2nge in instalatie, care imi raspunde pe un ton destul de caustic:<br \/>\n\u2013 Este un om cu ochelari, ce mai tura-vura!<\/p>\n<p>In realitate, controversatul bust lasat de izbeliste in voia trecerii inexorabile a timpului, il reprezinta pe marele poet Tudor Arghezi si a fost sculptat de Corneliu Medrea.<br \/>\nIn timp ce oficialitatile Craiovei vehiculeaza in spatiul public dorinta lor netarmuita ca orasul sa devina capitala culturala europeana, memoria lui Tudor Arghezi este umilita si ignorata in Parcul \u201eRomanescu\u201c \u2013 despre care se spune ca a luat medalia de aur la Expozitia universala de la Paris din anul 1900. Dar nu si in cazul Arghezi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>&nbsp; Scriitorul Teodor Mazilu, intr-o carte a sa, intitulata \u201eP\u00e2inea la loc fix\u201c, aparuta la Editura Albatros in anul 1972, afirma despre unii insi ca forta lor sta in ignoranta si ca nu vor sa fie p\u00e2ngariti de cultura. Asa se face ca, plec\u00e2nd de la aceasta asertiune a scriitorului, ajungem in fata Parcului \u201eRomanescu\u201c&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/am-primit-la-redactie-omul-cu-ochelari-din-parcul-romanescu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Am primit la redactie: \u201eOmul cu ochelari\u201c din Parcul \u201eRomanescu\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16465","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1429,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16465","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16465"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16465\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16465"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16465"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16465"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}