{"id":16463,"date":"2013-08-29T13:30:23","date_gmt":"2013-08-29T11:30:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16463"},"modified":"2013-08-29T13:30:23","modified_gmt":"2013-08-29T11:30:23","slug":"daca-m-as-naste-inc-odata-tot-palarier-m-as-face","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/daca-m-as-naste-inc-odata-tot-palarier-m-as-face\/","title":{"rendered":"\u201e…daca m-as naste inc-odata, tot palarier m-as face\u201c"},"content":{"rendered":"

Povestile de viata ale lui Nea\u2019 Nicu, sau, asa cum \u00eel numeste blogosfera: the last palarier<\/strong><\/p>\n

\n

\u00cen anul universitar care s-a \u00eencheiat am coordonat, la Facultatea de Litere, sectia de \u201eStudii culturale. Etnologie\u201c, un atelier-curs de istorie orala. Istoria orala se ocupa cu salvarea cotidianului banal, a ceea ce \u00een mod normal trece neobservat si e neimportant pentru istoria mare. Arhivele de istorie orala cuprind povesti de viata de la oameni \u201eobisnuiti\u201c. Neinteresante pentru istoria mare, ele vorbesc, \u00eempreuna, despre aerul unei epoci. Aceasta, simplist si oarecum reductiv spus, pentru ca nu e locul aici de o teorie a istoriei orale si a tehnicilor ei de \u00eenregistrare. Le-am propus studentilor o tema care s-a dovedit foarte interesanta pentru ei si pe care mi-a sugerat-o un roman al lui Dovlatov, \u201eGeamantanul\u201c, aparut \u00een rom\u00e2na \u00een urma cu c\u00e2tiva ani, \u00een traducerea izbutita a doamnei Margareta Sipos. Scriitorul, personaj al propriului roman, emigreza din URSS \u00een America, la New York, via Italia. Tot ce ia cu el, atunci c\u00e2nd autoritatile \u00eei dau voie sa emigreze, e un geamantan, nimic mai mult, \u00een el \u00eencape tot avutul lui. Si uita cu anii de geamantan, desi \u00eel cara din Italia \u00een America. \u00cel va descoperi mult mai t\u00e2rziu, dintr-o \u00eent\u00e2mplare, \u00eentr-o debara, nedeschis demult, cu ajutorul copilului lui, nascut pe tar\u00e2m american. Zaceau \u00een el obiecte de \u00eembracaminte de care, \u00een lumea libera, scriitorul nu mai avusese nevoie. Sosete finlandeze, un costum bun primit cu ocazie speciala de la sefii din redactia \u00een care lucra, o camasa de poplin importata din Rom\u00e2nia lui Ceausescu, cadou de la sotia lui. Si altele. Fiecare obiect ascundea o poveste, mai mult sau mai putin complicata. Asa se naste romanul, fiecare capitol e povestea unui obiect din geamantan. Puse cap la cap, povestile acestea spun o alta: istoria unei anume fel de viata din URSS.
\nPrin urmare, le-am propus stundentilor ceva similar: vestimentatia \u00een anii \u201880, \u00een Rom\u00e2nia, \u00een Bucuresti. Sa descopere obiecte de \u00eembracaminte pastrate \u00een dulapuri din acei ani, sa descopere povestile din spatele lor, sa-i asculte pe proprietarii obiectelor, sa-i \u00eenregistreze si astfel sa ajunga la o lume pe care ei nu au cunoscut-o direct. Nu au rezultat neaparat istorii de obiecte, dar unele interviuri sunt chiar foarte interesante. Parte din ele, vor fi publicate \u00een paginile revistei. Astazi, istoria ultimului palarier din Bucuresti, consemnata de Alexandru Tudose.
\nCatalin D. Constantin<\/strong>
\nPasajul Englez este un gang suspect care leaga str. Academiei de Calea Victoriei si \u00een care nu-ti prea vine sa intri, nu pentru ca ar reprezenta o amenintare, dar nu prea seamana cu infrastructura cu care suntem obisnuiti \u00een mediul urban tras cu rigla. Pe l\u00e2nga magazinul de palarii al lui nea\u2019 Nicu, mai contine o croitorie, un cizmar vintage, cu o sumedenie de cliente, o bodega, un amanet si intrari \u00een locuinte si aproape ca poti sa dai buzna \u00een atelierul din spatele covrigariei \u201eCovrig\u201c (Simit) \u00cen trecere se plimba rom\u00e2ni obisnuiti de-ai nostri de centru, turci, tiganci \u00een halat.<\/p>\n

\u201eAaa…, pai au mai venit studenti la mine. Hai si tu. Ce-ti trebuie? Ce vrei sa afli? Ce puncte mai ai acolo de atins?\u201c \u00eemi spune pe un ton de interogatoriu nea\u2019 Nicu, evident neimpresionat de detaliile formarii profesionale \u00een etnologie si metodele de cercetare ale istoriei orale. Le-a auzit pe toate de la toti. \u201eIls sont fous, ces roumains anthropologues\u201c care se mira teribil la ceva at\u00e2t de banal cum e cazanul-minune si \u00eencearc\u00e3 sa gaseasca tot felul de legaturi absurde \u00eentre simpla meserie de palarier si fapte sociale. Nu prea are chef de vorba si mereu \u00eencheie subiectele cu un \u201eHai, ce-ti mai trebuie?\u201c. Nu bea vin, doar visinata, si nu-i plac capsunile din piata. Nea\u2019 Nicu aplica o misoginie sanatoasa \u00een divizunea muncii si da impresia ca nu prea \u00eenghite tineretul si deviantele de la normele sociale.
\nLaboratorul, exact cum ma asteptam, aduce la atmosfera cu atelierul de biciclete de la Sf. Gheorghe. Acelasi radio care duduie pe muzica populara si o dezordine \u00een care numai mesterul titular vede acea sf\u00e2nta Ordine. \u00cen schimb, aici nu se bea, iar degustarile de visinata ale mesterului se fac \u00een mediu privat. Cam caldurica de la cazanul-minune si un miros de clei, destul de placut. Un pic \u00eenghesuit, cu geaml\u00eec de vazut clientul care intra si cu clopotel la usa. Cheile mereu \u00een broasca (pe dinauntru), sfid\u00e2nd existenta fenomenului infractional. Tanti Flori panglicareasa accepta autoritatea sefului si tace din gura, rabufnind totusi sa apere onoarea femeii care doarme de at\u00e2tia ani la Universitate \u00eentr-un moment \u00een care era acuzata de vecinul lui nea\u2019 Nicu de o istorioara pe care o voi cenzura pentru ca este prea grotesca pentru a fi relatata \u00een documente oficiale.
\nDespre omul cu limba de bou<\/strong>
\n\u201eSi nu putea sa mearga cu ea pe strada si-avea pe cap ceva sa-si acopere si limba, si el nu prea vorbea ca-i at\u00e2rna chiar limba de bou, era iesita afara… si cu asta-si c\u00e2stiga p\u00e2inea: mergea pe la circuri, pe la astea si aparea si-avea un cap… si pe cap trebuia sa poarte palarii, si-avea un cap foarte mare, nu gasea. Si-atunci nevasta-sa a auzit de mine si-a venit cu el si i-am luat masuri si i-am facut tot: palaria, ca sa poata sa-i intre pe cap si lui si-atuncea l-am vazut ca era cu limba… si-nt\u00e2mplator deja ma cunostea, c\u00e2nd aparea undeva io intram acolo, nu ma-ntreba nimeni nimica. Spunea: gata, cum\u2026 si nevasta si tot si intram cum vream.
\nOdat\u2019am fost la Slanic-Moldova \u00een concediu, si c\u00e2nd am intrat \u00een Slanic acolo vad o cusca d-asta cu \u00abveniti, veniti, ca e omu\u2019 cu limba de bou\u00bb, nus\u2018ce. C\u00e2nd ma duc, el e, el era acolo, a, c\u00e2nd m-a vazut nevasta-sa: \u00abAaa, a venit mesteru, bine-ai venit!\u00bb Am intrat, am intrat acolo, mi-am facut… Deci tocma\u2019 la Slanic-Moldova acolo, da\u2019 cred c-a murit, ca era \u00een v\u00e2rsta.
\nAvea un corn, prea putin, nu se observa, nu, da, da\u2019 limba cum i-o fi crescut, un defect, ceva ca \u00eei at\u00e2rna, nici nu putea sa vorbeasca si mergea pe strada acoperit, numa\u2019 ochii i se vedea si \u00eei at\u00e2rna ca o punga asa, ca sa \u00eei acopere limba aia. Da, asta a fost soarta lui.\u201c
\nStiinta si tehnica<\/strong>
\n\u201eAsta e closu, uite, asta este. Trebuie apretat si apoi tras pe calapod. Cui \u00eei faci poza? Da, da, da, da sa nu radiezi d-alea… raze, ce faci acolo sa ma radieze pe mine.
\nAstea este fixate pe calapod, pe masura care e nevoie si casa stea asa pe asta trebuie neaparat s-o legi, trebuie cautat calapodu la care masura ai nevoie, \u00eel \u00eentaresti cu o solutie pe asta, closu asta, asa se numeste, si apoi \u00een tragi pe calapod aici, lasi sa se usuce si exact la masura la care ai nevoie… ai nevoie 55, uite, toate astea-s pe masuri, uite, scrie masuri acolo.
\nDupa ce tragi pe masura… si trebuie-ncalzite neaparat, uite-aici e cazanul-minune, asa se numeste asta, cazanu\u2019 cu aburi si cu apret ca sa se \u00eenmoaie, sa o modelezi cum vrei tu, mai asteptam putin ca sa se \u00eencalzeasca bine.
\nDe-abia acum vreo 2 saptam\u00e2ni s-a ars, am facut altu, da\u2019 io n-am \u00eenvatat la astea, astea acuma modern, electric, io am \u00eenvatat la primusuri, e, aveau butelii si mergea cu benzina sau cu gaz, pompai acolo si se-ncalzea sau, daca nu, mai resou cu gaze, ca la aragaz, acasa. Un resou special mai mare, da\u2019 acuma alea mai si miros, da asta electric e…. si nu ma grabesc, asta-i mai \u00eencet, mai moale, \u00eei trebe-oleaca mai forta. Da, si-asa fac la asta, sigur, nu se face dintr-odata, uite, de exemplu la asta, asa cum e ud, daca s-a-nmuiat, poti sa-l faci cum vrei.
\nNu, presa nu, la astea nu se foloseste, presa c\u00e2nd eram eu ucenic, atuncea lucram, adica fabrica cu-o presa mare, da nu-i nevoie acu\u2019 de presa, nu, nu… mai primitiv, da, lucru mai mult de m\u00e2na, e mai bun asta, transpir, da\u2019 \u00eencet. Atuncea eram multi, eram 4 lucratori care lucram la un banc din asta si patronu\u2019 avea fabrici cu atelier, cu pravalii, cu astea… da\u2019 acuma n-am nevoie, eu at\u00e2ta-s multumit sa scot pentru mine, m\u00e2na s-a \u00eenvatat.
\nStai s-o punem… alea groase (panglici). Eu, uite asta, acum avem partea a doua a palariei, deja ai vazut capu\u2019. Da, e uscata si \u00eei facem capu\u2019, \u00een prim\u2019 r\u00e2nd sa vedem ce masura e. Te uiti la masura, sa pui masura care trebuie… da\u2019 mai e p\u00e2na atunci. Masuri am de la copii, aia pe care ai probat-o (palaria unui gabor de 4 ani) p\u00e2na\u2026 am avut pe unu\u2019, un melon 62, ceea ce n-am avut asa ceva si a trebuit sa completez niste adaosuri din acelea, mare de tot si cu cap mare: dom\u2019le vreau si eu sa port melon da\u2019 n-am masura si i-am facut-o, trebuie sa vina sa si-o ia.
\nUite, vezi, asta \u00eenseamna sa le masori, trebuie sa o scoti la masura la care ai vorbit cu clientu\u2019, uite, asta are 53 la cap, trebuie facuta la 53, conteaza foarte mult chestia asta. Palaria mea e de juvete, am avut un clos mai gros asa, am facut pentru mine, te-ntrebai pe mine, ce palarie port io, toate care le vezi pe-aicea, uite, astea toate ale mele, am altele mai frumoase, p\u00e2na si capu, areta! (monsieur scrie, monsieur citeste – n.r.)
\nSi-acuma asta trebuie exact dupa asta, uite-o, si pe urma intra pe m\u00e2na lu\u2019 Flori.
\nAsta este aspra si trebuie sa-i dau cu putina solutie ca sa se-nmoaie, orice lucru se-nmoaie c\u00e2nd da de umezeala, apa si cu putina solutie, clei, da\u2019 nu la toate daca dadeai cu clei se \u00eentarea, acum \u00eencalzim aici putin.\u201c
\nDespre transmiterea meseriei<\/strong>
\n\u201eNu, nu, nu, au venit astia care avea t\u00e2rguri din astea de… manuale pe la Obor \u00eencolo sa merg ca-mi da o masa ca sa demonstrez. Na, dom\u2019le, ce m-apuc sa demonstrez, ca tot deja demonstrez ca nu vrea nimeni sa-nvete. Da, nu mai face nimeni, da\u2019 ce sa le fac io daca nu vor sa-nvete, pai le-am spus sa vie sa-nvete,sa vie mai tineri ca vin astia mai batr\u00e2ni care habar n-au si, cum vrea, vrea bani. Pai stati, fratilor, bani, bani,da\u2019\u2026 ca sa iei bani trebuie sa si arati ca stii sa faci ceva. Io am facut 4 ani ucenicie fara niciun ban, deci, faceam o facultate-n 4 ani si ei vrea… zice… c\u00e2t \u00eemi dai pe luna?. Am spus nu, domle, vii si stai c\u00e2teva luni fara niciun ban, te uiti si-nveti, am \u00eenvatat niste fete.
\nUna a plecat \u00een Spania si aia, desteapta aia, si-a facut o afacere buna acolo si mai vine din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pe la mine sa-i mai dau niste calapoade, s-o mai ajut, si-acum 2 ani, primii de Revelion la 12 noaptea cine m-a sunat, ea m-a sunat direct din Spania sa ma felicite si asta care-a fost \u00een Rom\u00e2nia nu m-a… toate meseriile-s la fel.
\nPanglici, da, alea-s ramase sa complectam ce ram\u00e2ne, da, fiecare palarie le pune-asa alea, fiecare, da… Ea e panglicareasa (spre tanti Flori). Trebuie la meseria asta si-o panglicareasa ca e lucru de m\u00e2na, trebuie sa faca femeia, si aiciea face barbatul, ca de-aia ti-am zis ca multe fete fac facultatea asta de vestimentatie, au venit ca sa-nvete si le am spus bai fetelor, frate, nu-i pentru femei, pentru femei este ala la cusut de m\u00e2na, da\u2019 asta-i munca de barbat si-am avut pe una din Banat, o banateanca asa muschiuloasa si solida, zice, cum dom\u2019le, m-a batut la cap, nu dom\u2019le, io nu plec de-aici p\u00e2na nu-nvat, si-avenit de vreo 2-3 ori si zic p-orma hai, ma, vino sa vezi, zic,zic io, trebuie aicea sa ai muschi sa tragi de ea sa \u00eentinzi si a ridicat m\u00e2na: uite ce muschi am io aicea. Bine ma, hai, treci! A stat aia vreo doua zile, a \u00eenceput sa se murdareasca pe m\u00e2ini de clei si de astea, n-a mai venit a doua zi… a treia zi… I-am spus ca asta e munca barbateasca si apoi alaturi trebuie sa fie si-o femeie sa faca garniturile astea, da n-a mai venit.\u201c
\nDespre el \u00eensusi<\/strong>
\n\u201eToti s-au ocupat cu meserii de picioare, de cur, de chestii si el cu capu\u2019, el vrea de cap.\u201c
\nArmata<\/strong>
\n\u201eDaca-ti spun unde-am facut armata te sperii: la Securitate am facut, da, eram turnator. Glumeam. Am facut la paza obiectelor de arta \u00eentre Bucuresti p\u00e2na la Brasov, toate lucrarile de arta, poduri, tunele, toate noi le pazeam, singuru\u2019 contingent care-a facut 3 ani armata. La toate podurile si astea aveam un corp de garda care pazea acolo ca ziceau atuncea ca vin teroristii si sparge si nus-ce… da, si c\u00e2nd am plecat din armata mi-a parut rau ca m-am liberat, asa de bine o duceam, ca \u00een ultimu\u2019 timp am fost la Pitesti la regiment, am fost la telefoane, m-alesese un oltean, un comandant, m-a pus la centrala telefonica, azi eram la telefon, raspundeam, noaptea luam depesele, trasmiteam toate la… si a doua zi c\u00e2nd eram liber mergeam la seful statului major, un maior Petrescu, m\u00e2ine-s liber… si asta era din Bucuresti, avea gagici aici \u00een Bucuresti, avea gagica fata lu\u2019 primaru ala, primu\u2019 care-a dar\u00e2mat \u00een Bucuresti, nus\u2018 cum \u00eel chema, a \u00eenceput sa dar\u00e2me \u00een Bucuresti, si \u00eemi dadea… ba, te duci acolo, \u00eeti dau si eu la pisici acolo… el la femei le zicea pisici, si ma duceam la el si dup-aia ma duceam si-mi vedeam de treaba mea.\u201c
\nPutin despre t\u00e2rguri<\/strong>
\n\u201eNuma\u2019 spre munte, la Maneciu, la Baicoi, la Starchiojd, asta este pentru munte, ca acolo se cauta palarii, si palarii care-n Regat nu se gasesc, palarii de munteni, de ciobani, de padurari
\nSi io merg, v-am spus, io merg la munte la ciobani si-acolo depinde si de regiune, acolo se poarta altfel de palarii, acuma uite, io merg la Valenii de Munte si dau la ciobanii aia palarii d-astea, ei nu poarta d-astea si pe c\u00e2nd regatenii astia rar, padurarii si ciobanii care mai sunt poarta d-astea, stiti de ce? Pentru ca s-au \u00eenvatat la munte, ei merg prin padure si daca intra, au palarii d-astea cu boru\u2019 mare \u00een padure se trezeste cracile ca n-are loc, d-astea cu marginile mici se strecoara.\u201c
\nPalaria \u00een comunism<\/strong>
\n\u201e\u00cen comunism n-o sa ai multe palarii pentru ca comunistii, io am prins si perioada comunistilor cu palarii, si faceam foamea atunci, ca nu se purta palarii, cine umbla cu palarie atuncea zicea ca-i contra regimului, lor le era frica ca palaria pe cap trezeste mintile la om de distractie, de… \u00eei punea o rubasca d-aia, o basca, o caciula pe cap, o pufoaica pe el si mergea la munca ca vitele, pe c\u00e2nd cu palaria oamenii… mai si la noi purtau artistii pe-atuncea, artistii astia… natia rom\u00e2neasca, sau oamenii care-i mai eleganti si purta mai rar si c\u00e2te-o sapca, dar majoritatea palarii, filmele care-au fost la noi, si p-orma pe timpul comunistilor n-aveai voie, daca te vedea pe strada cu palarie te dadea cu huo, huo! toata lumea, zicea ca, uite, ala-i cu palarie, ba, nu mai mergea cu palarie, da\u2019 ca trage spre Est, spre Europa, nu la rusi, … spre Vest, cu capitalistii, daca ei asa s-au \u00eenvatat, venea lumea si nu stia sa puna palarie pe cap.
\nDupa ce s-a \u00eenvechit comunismu si-au plecat si ei \u00een strainatate, conducatorii si cu ministrii, asa, ca eu lucram pentru ministri \u00een timpul comunismului si ei purta palarii c\u00e2n\u2019 se ducea acolo, da aici umblau cu sepci, cu altceva, ca sa fie \u00een ton cu publicu\u2019, pai ce, Petre Borila, doctoru\u2019 Petru Groza, Vijoli, astia toti majoritatea… la artisti astea le-au facut io palarii si tot la Sergiu Nicolaescu, la asta, c\u00e2nd a turnat filmu\u2019 ala si toate palariileerau facute de mine. A venit cu Florin Piersic ala batr\u00e2n, nu cu asta, ala juca, a avut rol acolo si-a venit ala, i-am luat masura, da\u2019 lucram \u00een alta parte, acolo la Piata Unirii, atunci mai toate filmele si toti… si sunt si teatrele, avea unele piese de trebuia sa poarte palarii, jobene, gambete…\u201c
\nUn soi de concluzie <\/strong>
\n\u00een coada de peste<\/strong>
\n\u201ePari mai prezentabil, mai elegant, \u00eembracat \u00eentr-un costum frumos si pune-i o basca pe cap sau da-i drumu\u2019 cu capu\u2019 gol, e ceva incomplet, lipseste ceva si daca-ti pune o palarie ca sa fii elegant. Palaria e mai eleganta, e mai pretentioasa, pe c\u00e2nd basca o pune pe cap, se duce la munca, \u00eei cade jos din cap, o baga-n buzunar.
\n\u00cemi iubesc meseria, daca m-as naste \u00eenc-odat\u2019, tot palarier m-as face. Nu e nici usor, nici greu, da\u2019 e complicat si \u00een timpul meseriei \u00eent\u00e2mpini multe treburi, daca nu stii cum sa le iei sa le faci…\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Povestile de viata ale lui Nea\u2019 Nicu, sau, asa cum \u00eel numeste blogosfera: the last palarier \u00cen anul universitar care s-a \u00eencheiat am coordonat, la Facultatea de Litere, sectia de \u201eStudii culturale. Etnologie\u201c, un atelier-curs de istorie orala. Istoria orala se ocupa cu salvarea cotidianului banal, a ceea ce \u00een mod normal trece neobservat si… Cite\u0219te mai mult »\u201e…daca m-as naste inc-odata, tot palarier m-as face\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16463","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1769,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16463","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16463"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16463\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16463"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16463"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16463"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}