<\/p>\n
Merg\u00e2nd mai departe pe frontul filmelor de vara, \u201eThe Conjuring\u201c, \u00een regia lui James Wan, deschide \u2013 si, cel mai probabil, \u00eenchide \u2013 sectiunea de filme horror pe acest sezon, marc\u00e2nd o reafirmare a filmului de gen \u00een peisajul cinematografic. Recunoscut pentru primul film din seria \u201eSaw\u201c, dar si pentru un alt film recent al acestuia, \u201eInsidious\u201c, care se plaseaza \u00een aceeasi zona, James Wan \u00eesi muta de data aceasta atentia asupra unui alt subgen \u2013 forte demonice si case b\u00e2ntuite \u2013, povestea transpusa fiind inspirata din faptele reale ale unor v\u00e2natori de fantome consacrati.<\/strong><\/em><\/p>\n Incipitul diferentiaza filmul lui Wan de alte pelicule din aceeasi sfera prin faptul ca apeleaza la c\u00e2teva artificii care \u00eesi au originea \u00een zona de documentar. La o prima vedere, \u201eThe Conjuring\u201c \u00eencearca sa te sperie \u00eenca din primele minute, si chiar \u00eenainte ca titlurile creditelor sa ruleze pe ecran pelicula \u00eei aduce \u00een centrul atentiei pe cei doi v\u00e2natori de fantome, las\u00e2ndu-ne impresia ca vom viziona unul dintre cele mai \u00eenfricosatoare documentare filmate vreodata. Bazat pe cunoscutul incident de posesiune demonica de la \u00eenceputul anilor 1970 documentat de Ed si Lorraine Warren (interpretati de Patrick Wilson si Vera Farmiga), filmul \u00eencepe si se termina cu ingrediente nonfictionale: scrolling text care detaliaza viata cuplului Warren, dar si a cazului pe care se bazeaza povestea, plus fotografii vechii care \u00eei ipostaziaza pe adevaratii Warren. Merg\u00e2nd mai departe pe frontul filmelor de vara, \u201eThe Conjuring\u201c, \u00een regia lui James Wan, deschide \u2013 si, cel mai probabil, \u00eenchide \u2013 sectiunea de filme horror pe acest sezon, marc\u00e2nd o reafirmare a filmului de gen \u00een peisajul cinematografic. Recunoscut pentru primul film din seria \u201eSaw\u201c, dar si pentru un alt film recent… Cite\u0219te mai mult »\u201eThe Conjuring\u201c – confruntarea cu familiaritatea demonicului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9250],"class_list":["post-16457","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-the-conjuring"],"views":1331,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16457","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16457"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16457\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16457"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16457"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16457"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nCu toate acestea, agenda complexa pe care o propune Wan e una c\u00e2t se poate de falsa si de \u00eenselatoare, pentru ca scopul lui nu e cel de a relata \u2013 \u201eThe Conjuring\u201c este proiectat pentru a te speria atunci c\u00e2nd trebuie, pentru ca are elementele necesare, si atunci c\u00e2nd nu trebuie, fiindca se foloseste cu dezinvoltura de atmosfera si de sunet. Atentia lui Wan pentru ceea ce tine de atmosfera poate fi observata \u00eenca din primul act al filmului, care anunta un \u00eenceput clasic al unei povesti thriller unde lucrurile \u00eencep sa ia, gradual, o \u00eentorsatura neasteptata. Problema apare atunci c\u00e2nd filmul se foloseste de acest potential la maximum pentru a se fixa \u00eentr-un orizont de asteptare transparent, ba chiar deranjant. Productivitatea groazei e \u00eentrerupta atunci c\u00e2nd \u00eencepem sa observam teroarea marc\u00e2ndu-si teritoriul \u00een fiecare coltisor si astept\u00e2nd sa ne prinda \u00eentr-un moment sensibil pentru a-si face datoria. Un alt tip de receptare \u00eel au filmele care \u00eencearca sa demonstreze de la bun \u00eenceput ca problematica posedarii nu e suficienta pentru a face un horror, baz\u00e2ndu-se, astfel, pe un alt tip de conflict. \u201eThe Conjuring\u201c urmareste acelasi drum, cu un scenariu despre o casa b\u00e2ntuita, marcat de puncte culminante si tensionante, dar, odata ce cuplul Warren \u00eencepe investigatia totul cade \u00eentr-o gaura neagra si urmeaza un scenariu pe care l-am mai vazut.
\nDe cele mai multe ori, filmul se transforma \u00eentr-un val-v\u00e2rtej de momente \u201escary\u201c si sunete terifiante, \u00een ciuda relatiilor care se \u00eencheaga sau a situatiilor care ajuta la structurarea povestii. Totusi, o mare parte din aceste situatii \u00eesi fac, \u00een fapt, datoria, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t sunt acompaniate de un sound excesiv si cutremurator: c\u00e2teva secvente \u00een care mama familiei b\u00e2ntuite, Lili Taylor (Carolyn Perron), joaca baba oarba prin casa cu una dintre fetitele ei, p\u00e2na c\u00e2nd un al treilea jucator invizibil \u00eesi face aparitia; scena abrupta \u00een care fotografiile \u00eenramate ale membrilor familiei sunt date jos de pe perete; sau aparitiile nocturne care \u00eei sperie pe copii si \u00eei trag de picioare. Dar aceste elemente sunt \u00eensotite, fara cea mai mica urma de \u00eendoiala, de o parada pura de clisee, dintre care cel mai comun ipostaziaza o \u00eencercare de exorcizare.
\nOdata ce filmul \u00eesi pune \u00een miscare mecanismele horror, povestea curge la vale, \u00een linie dreapta, si se dovedeste, catre final, c\u00e2t se poate de plictisitoare. C\u00e2nd filmul se transforma \u00eentr-un fel de oda \u00eenchinata puterii de a crede \u00een fenomenele supranaturale, o mare parte dintre elementele care ofereau substrat povestii capata si ele nuante de camp, pierz\u00e2ndu-si ritmul \u00een momentul \u00een care Wan arunca \u00een zbor si tente cartoonish, prin aparitiile demonice ce \u00eesi propun sa se izbeasca de fata spectatorului. Desi punctele slabe ale celui de-al treilea act al filmului sunt anticipate \u00eenca din primul act, care are rolul de a introduce spectatorul \u00een atmosfera si de a pune pe harta gradat momentele culminante, mestesugul regizorului poate fi totusi observat \u00een imaginea care \u00eesi atribuie rolul de a descrie o lume \u2013 casa familiei Perron \u2013 aflata \u00een declin. Sentimentul de incertitudine si atmosfera tulburatoare sunt cu at\u00e2t mai bine redate cu c\u00e2t camera, \u00een sine, pare a fi o fantoma care umbla de una singura printre celelalte personaje, rotindu-se la 360 de grade.
\nSpre deosebire de minimalistul \u201eSaw\u201c, care dispune de un \u00eentreg arsenal de mijloace care mai de care mai grotesti si de gore, \u201eThe Conjuring\u201c trateaza cu eleganta elementele horror si nu exagereaza \u00een materie de manipulare. Dar, si \u00een acest caz, capcanele pe care Wan \u00eencearca sa le evite \u00eel ajung din urma. Familia Warren stie, cu siguranta, cum sa faca fata posesiunilor demonice, dar \u201eThe Conjuring\u201c se confrunta cu un alt tip de forta invadatoare: fantomele cliseului.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"