{"id":1645,"date":"2010-02-25T13:58:55","date_gmt":"2010-02-25T11:58:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1645"},"modified":"2010-02-25T13:59:33","modified_gmt":"2010-02-25T11:59:33","slug":"%e2%80%9enew-scientist%e2%80%9c-glume-pentru-morocanosi-mecanismele-umorului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9enew-scientist%e2%80%9c-glume-pentru-morocanosi-mecanismele-umorului\/","title":{"rendered":"\u201eNew Scientist\u201c: Glume pentru morocanosi. Mecanismele umorului"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em><strong>De ce unele glume sunt pentru anumiti oameni extrem de amuzante in timp ce pe altii ii lasa cu totul reci?<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>Raspunsul pe care Daniel Elkan incearca sa-l ofere intr-un articol din revista \u201eNew Scientist\u201c pleaca de la conditiile care definesc o gluma. Cea mai importanta conditie este aceea a existentei unei incongruente intre doua elemente ale glumei, ce poate fi rezolvata intr-o modalitate ludica sau neasteptata. Ne prindem de poanta si r\u00e2ndem doar atunci c\u00e2nd\u00a0 intelegem nepotrivirea. \u201eUmorul pare a fi produsul abilitatii umane de a face judecati rapide, intuitive, cu privire la o situatie, urmate de consideratii mai lente, ce rezolva incongruentele\u201c, arata Karli Watson de la Duke University.<br \/>\nO serie de experimente descrise de Elkan au scos la iveala faptul ca regiunile activate atunci c\u00e2nd reactionam la glume sunt cele responsabile cu intelegerea verbala si cu abilitatea de a ne concentra atentia, ceea ce corespunde \u201eprocesului de rezolvare a nepotrivirilor\u201c din inima unei glume reusite. Alte studii, realizate de Dean Mobbs la Universitatea Stanford, au semnalat un al doilea manunchi de activitati in sistemul limbic din creier, asociat cu eliberarea de dopamina si cu procesarea recompenselor \u2013 ceea ce explica placerea pe care o simtim atunci c\u00e2nd \u201ene-am prins\u201c de poanta.<br \/>\n\u201eUmorul e, cu toate acestea, un proces cu mult mai complex dec\u00e2t placerile primare, precum cea a sexului si cea a m\u00e2ncatului\u201c, de care e responsabil sistemul limbic, arata Daniel Elkan. Iar felul cum percepem umorul difera de la un individ la altul. Barbatii si femeile, de exemplu, proceseaza glumele in maniere usor diferite. Desi ambele sexe r\u00e2d cam la acelasi numar de glume, femeile au nevoie, se pare, de un timp semnificativ mai indelungat dec\u00e2t barbatii sa decida daca ceva li se pare amuzant; pe de alta parte, femeile inregistreaza o reactie mai puternica a sistemului limbic dec\u00e2t barbatii, ceea ce sugereaza ca se bucura de o recompensa mai mare de pe urma unei glume reusite.<br \/>\nUn alt factor ce determina reactia noastra in fata umorului este personalitatea. Indivizii extroverti si stabili din punct de vedere emotional au, conform lui Dean Mobbs, o activitate sporita in zonele cerebrale responsabile cu recompensa, in timp ce nevroticii dovedesc un raspuns mai scazut al acestor zone, c\u00e2nd sunt pusi in fata unei glume.<br \/>\nAndrea Samson, de la Universitatea din Fribourg, Elvetia, a demonstrat, prin intermediul unui experiment cu desene non-verbale ce reflecta diverse stiluri de umor, ca nu subiectul glumelor, ci felul in care o gluma e rezolvata conteaza cel mai mult. \u201eLogica prin care incongruenta e rezolvata e cea mai importanta, vizavi de tipul de persoana la care o gluma are succes\u201c, arata Samson.<br \/>\nCele mai multe glume se impart in anumite \u201emecanisme logice\u201c care vor determina prin ce procese cognitive trece mintea umana inainte de a decripta umorul. \u201eMulte caricaturi\u201c, scrie Daniel Elkan, \u201ese bazeaza pe intelegerea altor oameni, specul\u00e2nd faptul ca un personaj nu intelege ceea ce g\u00e2ndeste celalalt\u201c. Pentru a prinde poanta ai nevoie de o \u201eteorie a mintii\u201c care-ti va permite sa intelegi starea mentala diferita a fiecarui personaj. Analizele tomografice au aratat, de altfel, ca zonele cerebrale implicate in perceptia sociala sunt activate de astfel de caricaturi.<br \/>\nUnii oameni se descurca mult mai bine cu acest tip de umor dec\u00e2t altii. \u201eEmpaticii\u201c, care identifica emotiile si g\u00e2ndurile altora si sunt capabili sa raspunda adecvat la ele, apreciaza glumele bazate pe \u201eteoria mintii\u201c mult mai mult dec\u00e2t \u201esistematicii\u201c, care prefera sa analizeze lucrurile in termeni logici si abstracti. Persoanele cu autism, cu o abilitate redusa de a empatiza cu semenii lor, se descurca cel mai prost in fata acestor glume. In acelasi timp, studiile realizate de Andrea Samson au demonstrat ca autistii reactioneaza, totusi, foarte bine la \u201ecalambururile vizuale\u201c, in care trebuie sa intelegi ca un element vizual trimite, simultan, la doua intelesuri.<br \/>\nStudiile psihologului Andrea Samson arata, in sf\u00e2rsit, ca glumele absurde, in ciuda faptului ca sunt considerate mai \u201eelevate\u201c, solicita o activitate cerebrala mai mica, in cazul celor mai multi dintre voluntari, dec\u00e2t \u201eglumele directe\u201c. Compar\u00e2nd, altfel spus, \u201eMonty Python\u201c cu serialul \u201eFriends\u201c, concluzia e ca \u201eFriends\u201c solicita mai mult creierul. Totusi, o anumita categorie de oameni reactioneaza mai bine la umorul suprarealist. Acestia sunt \u201ecautatorii de experiente\u201c, personalitati definite prin dorinta de a experimenta senzatii noi, prin arta, calatorii, muzica sau printr-un stil de viata neconventional.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De ce unele glume sunt pentru anumiti oameni extrem de amuzante in timp ce pe altii ii lasa cu totul reci? Raspunsul pe care Daniel Elkan incearca sa-l ofere intr-un articol din revista \u201eNew Scientist\u201c pleaca de la conditiile care definesc o gluma. Cea mai importanta conditie este aceea a existentei unei incongruente intre doua&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9enew-scientist%e2%80%9c-glume-pentru-morocanosi-mecanismele-umorului\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eNew Scientist\u201c: Glume pentru morocanosi. Mecanismele umorului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1260,1263,1266,251,807,1265,1262,1264,1261],"class_list":["post-1645","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-daniel-elkan","tag-dean-mobbs","tag-definirea-glumei","tag-international","tag-presa-internationala","tag-revista-new-scientist","tag-simtul-umorului","tag-studii-despre-ras","tag-umor"],"views":10589,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1645","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1645"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1645\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1645"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1645"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1645"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}