<\/p>\n
\u00cen \u00eensemnarile de saptam\u00e2na trecuta, prilejuite, ca si cele ce urmeaza, de \u00eemplinirea a 70 de ani de la nasterea lui Mircea Iorgulescu, ma refeream la capacitatea de a admira, dar si de a nega a acestui important critic, eseist si polemist redutabil afirmat pe deplin \u00een deceniul al optulea. Subliniam ca definitorii privind personalitatea lui Mircea Iorgulescu sunt ceea ce numeam, cu faimosul termen al lui Ibraileanu, campaniile sale. De pilda, el este autorul uneia dintre cele mai ample si riguros documentate analize privind voluminoasa carte a Alexandrei Laignel-Lavastine \u201eCioran, Eliade, Ionesco: L’oubli du fascisme\u201c, aparuta la Paris. Criticul i-a consacrat un serial de patru comentarii \u00eentr-un saptam\u00e2nal bucurestean, pe care le-a reunit apoi \u00een volumul \u201eTangentiale\u201c, sub titlul \u201ePortretul artistului ca delincvent politic\u201c. Cartea si autoarea ei sunt literalmente descalificate stiintific si moral. Datele de istoria culturii si de istorie \u00een general, argumentele irefutabile aduse \u00een dezbatere, inclusiv cele ce tin de logica, de deontologia profesionala si, \u00een ultima instanta, de bunul simt, constituie substanta densa a unui discurs impecabil. Criticului nimic semnificativ nu-i scapa: de la grave erori de informatie la preluari frauduloase din textele altora, situate foarte aproape, daca nu chiar \u00een zona plagiatului; de la metodele \u00een cel mai pur stil stalinist de a \u00eentocmi dosare (simplul si nevinovatul cuv\u00e2nt produce si astazi, daca nu cumva mai ales astazi, frisoane!) la discriminare etnica; de la modul de manipulare grosolana a cititorului, \u00eendeosebi a celui strain, prin citare trunchiata si deturnare a sensurilor, p\u00e2na la confuzia vinovata a planurilor, a punctelor de vedere ori la limbajul cliseizat, nu o data amintind de cel al procurorilor din vremuri totalitare. Iau la \u00eent\u00e2mplare un exemplu graitor \u00een mai multe privinte. Romanul \u201eRavelstein\u201c al lui Saul Bellow \u2013 \u00een care apare un personaj numit Radu Grielescu, savant venit din Balcani, care \u00een tineretea sa rom\u00e2neasca fusese \u201efascist\u201c, \u201ehitlerist\u201c, \u201eantisemit\u201c, \u201epartizan al lui Nae Ionescu, \u00eentemeietorul Garzii de Fier\u201c (sic!), participant la \u201emasacrele din Bucuresti\u201c, cu oameni sp\u00e2nzurati si jupuiti de vii la abator, complice al asasinilor unui mai t\u00e2nar savant rom\u00e2n, prieten al sau, ucis \u201e\u00eentr-o cabina de toaleta pentru barbati\u201c \u2013 este invocat ca \u201edocument extrem de revelator\u201c de catre A. Laignel-Lavastine \u00een lucrarea sa cu pretentii savante. Ca romanul \u00een chestie \u2013 de altfel poate cel mai slab al prozatorului american, laureat al Premiului Nobel \u2013 apreciat ca atare la aparitia lui \u00een limba rom\u00e2na si contextualizat magistral de Sorin Antohi, este unul cu cheie, \u00een Radu Grielescu autorul proiect\u00e2ndu-l pe Mircea Eliade, schit\u00e2nd o caricaturala copie \u201edupa natura\u201c e de domeniul evidentei. Numai ca, \u00eei atrage atentia Mircea Iorgulescu savantei de la Paris: \u201eLogica fictiunii \u00eengaduie si chiar stimuleaza asemenea explicatii fanteziste, dar logica unui studiu, a unei cercetari stiintifice aplicate nu este aceeasi. Personajele unui roman se bucura, asa-zic\u00e2nd, de imunitate fictionala; dar aceasta imunitate nu acopera si modul \u00een care sunt prezentate, analizate ori evocate persoane, evenimente si situatii reale \u00eentr-un studiu istoric, fie el si unul \u00abde investigatie\u00bb\u201c.
\nReferintele si asertiunile aberante, ca si c\u00e2teva dintre sutele de deturnari din volumul Alexandrei Laignel-Lavastine, sunt pentru \u201ecititorul cu oarecari rudimente de cultura\u201c, cu expresia lui Mircea Iorgulescu, si nu neaparat istorica, de tot r\u00e2sul, daca n-ar fi at\u00e2t de \u00eentristatoare. De pilda, cea potrivit careia reprezentantii miscarilor avangardiste ar fi fugit din Rom\u00e2nia din cauza atmosferei ostile, sufocata de antisemitism. Pentru a sustine o astfel de aberatie autoarea utilizeaza, ca de at\u00e2tea ori, date false, ceea ce \u00eei prilejuieste criticului rom\u00e2n recursul la o metafora inspirata din c\u00e2mpul literaturii, un domeniu cu care A. Laignel-Lavastine are, se pare, si mai putina legatura dec\u00e2t cu istoria: \u201eAutoarea procedeaza asemenea personajelor rau intentionate din cutare roman de Jules Verne, care, aflate pe o nava pe care vor sa o abata de la itinerariul ei, strecoara un magnet \u00een apropierea busolei si provoaca devierea de la directia corecta\u201c, scrie cum nu se poate mai sugestiv criticul. Daca mai peste tot \u00een cartea despre cei trei \u2013 Cioran, Eliade, Ionescu \u2013 (\u201eBoxa pentru trei\u201c este unul dintre subtitlurile eseului de 32 de pagini al lui Mircea Iorgulescu) cultura rom\u00e2na este privita \u2013 de cine?! \u2013 ca o cultura mica, daca nu chiar minora, dar nu numai cultura, ci si rom\u00e2nii, ca natie, sunt tratati cu condescendenta si discriminati iresponsabil, A.L-L. gaseste totusi ceva spectaculos, fireste cu semn negativ \u00een aceasta cultura: \u201eBascularea celei mai stralucite parti a intelighentiei rom\u00e2nesti a anilor 1930 catre o miscare \u00eentemeiata net pe o mistica a crimei si s\u00e2ngelui constituie una dintre cele mai fascinante aventuri ale istoriei intelectuale din secolul XX\u201c. Nici mai mult, nici mai putin. Tinta, declarata aproape, a autoarei de pe Sena, \u201eal carei studiu \u2013 scrie Mircea Iorgulescu \u2013 consta, ca \u00een dosarele staliniste de odinioara, \u00eentr-o ampla demascare, adesea \u00eenversunata, din care nu lipsesc sarcasme de pura factura v\u00eesinskiana\u201c, este condamnarea fara drept de apel a trei mari personalitati ale culturii rom\u00e2nesti si universale si \u201eexecutarea\u201c lor simbolica, de vreme ce fizic sunt morti: \u201eprimii doi prin \u00abardere\u00bb, cum se si sugereaza \u00een cartea Alexandrei Laignel-Lavastine, celalalt prin descalificare morala\u201c. Dar, venind vorba de dosare, un fragment din subcapitolul \u201eAtentie, fascisti! Atentie, complice!\u201c, trebuie citat ca un memento pentru toti autorii, reali sau prezumtivi, de teapa A.L-L., fie ei de aiurea sau de pe aici, de prin curtea noastra, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t \u00een titlul \u201estudiului\u201c editat la PUF exista cuv\u00e2ntul uitare, si el acuzator \u00een acest context: \u201eAdevaruri, semi-adevaruri si minciuni, aceasta este reteta clasica a unui dosar politic destinat sa foloseasca pronuntarii unei sentinte de fapt dinainte stiute. Nu e nici totul fals, nici totul adevarat: diferenta dintre un dosar si o opera de fictiune nu este, din acest punct de vedere, una foarte mare, si \u00eentr-un caz si \u00een celalalt scopul fiind obtinerea unui adevar propriu, coerent si omogen \u00een raport cu propria-i logica. Exista chiar o arta a dosarului, asa cum exista una a romanului. Dosarele de prin arhivele diverselor politii secrete comuniste au un cert caracter romanesc, iar despre \u00abromane-dosar\u00bb sau \u00abromane-dosar de existente\u00bb criticii literari au scris cu mult timp \u00eenainte ca istoricii si alti cercetatori sa descopere c\u00e2t de mari romancieri fara intentie literara au fost, de exemplu, anchetatorii stalinisti si discipolii lor din tarile sovietizate. Deosebirea ad\u00e2nca tine de finalitate: dosarul politic e facut sa condamne uneori la moarte. Ideea ca Isaak Babel a putut fi recrutat ca spion pentru Franta de Malraux si ca autorul \u201eConditiei umane\u201c a aflat de la el \u00abinformatii despre situatia din colhozuri\u00bb, agent de legatura fiind Ilya Ehrenburg, nu poate fi dec\u00e2t foarte hazlie \u00eentr-un eventual roman comic; at\u00e2ta doar ca pe baza acestei amuzante idei a fost executat\u201c.<\/p>\n
Rezum\u00e2nd: \u201efrauda intelectuala\u201c, false \u201eidei primite\u201c, logica precara, ignoranta si rea-credinta, amestecul fictiunii cu istoria reala, informatii dupa ureche, inclusiv \u00een ceea ce priveste mitologia universala (vezi, apropo de Mircea Eliade, apelul la legenda Minotaurului pe care Alexandra Laignel-Lavastine o desfigureaza, \u00eenc\u00e2t criticul rom\u00e2n se vede nevoit sa i-o explice sistematic ca unui elev de gimnaziu), aberatii cu duiumul, \u201etortura textelor\u201c ( una din multele formule memorabile ale lui Mircea Iorgulescu, \u00eentre care si \u201etirania temei\u201c) pentru \u201ea le smulge marturiile\u201c necesare \u00eentr-un dosar mincinos. Toate acestea si multe altele mineaza puternic asa zisul studiu \u201eCioran, Eliade, Ionesco: uitarea fascismului\u201c, \u00eenc\u00e2t ma tem ca asemenea analize at\u00e2t de aplicate, de minutioase \u00eel fac aproape irecuperabil. Iar pe autoarea cartii n-o mai poti crede, zice tot Mircea Iorgulescu, \u201eexecut\u00e2nd-o\u201c fin si nu fara umor, e adevarat trist, nici \u201edaca afirma ca Parisul e capitala Frantei\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen \u00eensemnarile de saptam\u00e2na trecuta, prilejuite, ca si cele ce urmeaza, de \u00eemplinirea a 70 de ani de la nasterea lui Mircea Iorgulescu, ma refeream la capacitatea de a admira, dar si de a nega a acestui important critic, eseist si polemist redutabil afirmat pe deplin \u00een deceniul al optulea. Subliniam ca definitorii privind… Cite\u0219te mai mult »Cronica unui \u201edosar stalinist\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1720,9233,1634],"class_list":["post-16443","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mircea-iorgulescu","tag-radu-grielescu","tag-sorin-antohi"],"views":1354,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16443","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16443"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16443\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16443"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16443"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16443"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}