{"id":16441,"date":"2013-08-29T13:10:11","date_gmt":"2013-08-29T11:10:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16441"},"modified":"2013-08-29T13:10:11","modified_gmt":"2013-08-29T11:10:11","slug":"luceafarul-o-autobiografie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/luceafarul-o-autobiografie\/","title":{"rendered":"\u201eLuceafarul\u201c \u2013 o autobiografie?"},"content":{"rendered":"<p><strong>Cercul \u201estr\u00e2mt\u201c Si sfera hyperionicA<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<br \/>\nMOTO: \u201eCa un luceafar am trecut prin lume\u201c<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Cine va cerceta diagrama receptiei unui poem-sinteza precum \u201eLuceafarul\u201c va descoperi, fara efort, o cvasiunanimitate a parerilor critice, decret\u00e2ndu-l poem canonic, \u201ecel mai de seama poem eminescian\u201c (cf. George Munteanu), \u201emaxima opera eminesciana\u201c (cf. Marin Mincu), \u201eultimul mare acord liric\u201c (cf. Eugen Simion). Tudor Vianu era convins ca, \u201e\u00een noianul vremurilor viitoare\u201c, daca \u201eLuceafarul\u201c ar fi singura marturie a scrisului eminescian, din acest poem am putea trage \u201eimaginea esentiala a poetului\u201c. Eminescu \u00eensusi a prescris ruta exegetica, indic\u00e2nd, \u00eentr-o pagina de manuscris (versiunea B), sensul alegoric al poemului, ruta urmata de multi fara cr\u00e2cnire. \u00censemnarea, desi nu avea o destinatie publica, a influentat decisiv receptia, abia mai t\u00e2rziu insinu\u00e2ndu-se o alta pista, frecvent\u00e2nd scenariul oniric (visul Catalinei). De fapt, ele coexista \u00een numele radicalismului romantic, inevitabil maniheic. Ceea ce achizitiile critice ulterioare au probat elocvent.<br \/>\nIntervenind socant-corectiv, G. Calinescu, cel care impusese \u201eo noua fata\u201c a eminescologiei, cum recunostea Pompiliu Constantinescu, va respinge acest exclusivism, \u201eanalisele\u201c sale cercet\u00e2nd \u201epeisajul \u00eentreg\u201c, reteaua legaturilor vasculare etc. Adica, un Eminescu vazut ca structura spirituala, opera sa orchestr\u00e2nd \u201eo drama simfonica, cu \u00eentrebari si raspunsuri\u201c; si control\u00e2nd, desigur, educatia noastra poetica. \u00cenc\u00e2t, avatarii eminescieni, foind \u00een text, ne vor surprinde mereu, constata N. Manolescu, \u201eLuceafarul\u201c bucur\u00e2ndu-se, \u00eensa, de \u201emai mult importanta dec\u00e2t merita\u201c (1, 382). Singulara, opinia manolesciana, strecurata \u00een \u201eIstoria critica\u201c, concura, si ea, probabil, la a considera capitolul despre Eminescu drept un \u201eexamen ratat\u201c, cum se pronuntase raspicat Daniel Cristea-Enache.<br \/>\nCa feerie lirica, av\u00e2nd un substrat basmic, \u201eLuceafarul\u201c \u00eesi are \u201eizvorul\u201c \u00eentr-o carte a misteriosului K. (Berlin, 1861), identificat de doctorul Moses Gaster, chiar dupa spusele lui Eminescu, ca fiind Richard Kunish. Prelucrat\/ versificat prin 1873-1874 si, fatalmente, eminescianizat, constata G. Gana, basmul \u201eDas M\u00e4dchen im goldenen Garten\u201c (\u201eFata-n gradina de aur\u201c) se vadeste o creatiune originala, minus fabulatia (cf. Perpessicius). Ca si \u201eDie Jungfrau ohne K\u00f6rper\u201c (\u201eMiron si frumoasa fara corp\u201c), alt basm-izvor, ambele fiind traduse de D. Caracostea, \u00een 1926, dupa ce, cu un an \u00eenainte, \u00eentr-o comunicare la Academie, N. Iorga, dezvaluise filiatia. Daca schema anecdotica pare repetitiva, Zmeul cer\u00e2ndu-i lui Adonai (Eternul, Bunul) sa \u201esfarme-n aschii vecinia\u201c (cersind o soarta muritoare), \u201eFata-n gradina de aur\u201c i se pare lui Calinescu \u201eo apa iezita\u201c, cu o versificatie grabita; dar anunt\u00e2nd idei latente. Care vor prinde contur prin retusari si eliminari succesive, p\u00e2na la textul consimtit de poet, citit \u00een sedinta \u201eJunimii\u201c (la 28 octombrie 1882) si apoi, \u00eenca \u201eslefuit\u201c, trimis la \u201eRom\u00e2nia Juna\u201c la 4\/ 16 noiembrie, av\u00e2nd 98 strofe. \u201eLuceafarul\u201c va aparea, \u00een aprilie 1883, \u00een Almanahul vienez, dupa ce beneficiase si de o traducere \u201econcentrata\u201c a Mitei Kremnitz, poemul fiind redus la 93 de strofe (12\/ 24 ianuarie 1883). Mai suport\u00e2nd, se stie, \u00eenca o amputare (4 strofe), prin interventia lui Titu Maiorescu, \u00eengrijind editia princeps.<br \/>\nAnaliz\u00e2nd procesul de generare\/ \u201ev\u00e2rstele\u201c poemului, Gh. Doca propunea recent o modelare \u00een cheie fractalica, accept\u00e2nd drept generator tocmai \u00eentelesul alegoric propus\/ impus de poet (2). Altfel spus, urmarind acel \u201es\u00e2mbur\u201c (un nucleu de virtualitati) care tinde spre cristalizare, prin \u201evointa de absolut poetic\u201c, dupa spusa calinesciana. \u00cenc\u00e2t, cei doi \u201eporumbi \u00eemperecheati\u201c (\u00eentr-o varianta initiala) se vor bucura de pavaza norocului \u00een lumea fenomenala, \u00een timp ce \u201esoarta geniului pe pam\u00e2nt\u201c e pecetluita: \u201enici e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de-a fi fericit\u201c.<br \/>\nO bibliografie abundenta, alimentata de lecturi paralele, livr\u00e2nd si comentarii extravagante pe suportul mitului luciferian (cf. P. Constantinescu) sau chiar scenarii aberante, de un fantezism ridicol, refuz\u00e2nd orgolios alte contributii, a \u00eensotit, \u00een timp, receptia. Unii au vazut \u00een \u201eLuceafarul\u201c un poem de circumstanta, transfigur\u00e2nd un episod biografic; o alegorie matrimoniala, o satira misogina si o \u201eidila demonstrativa\u201c, caricata. Chiar daca pare \u201elegat de un eveniment de viata\u201c, avertiza Perpessicius, poemul sublimeaza contingentele. \u00cenc\u00e2t \u201etulburatoarea problema a Luceafarului\u201c, rationa criticul, trebuie analizata \u201epeste si dincolo de datele ei prime\u201c. \u201eScenariul\u201c lui Bratescu-Voinesti, indic\u00e2nd \u00een Titu Maiorescu \u00eensusi Demiurgul, aduc\u00e2nd \u00een scena pe Veronica si Caragiale, ne invita la o lectura \u00een cheie joasa, exploat\u00e2nd anecdotica. Or, \u00eentre prima ciorna si textul publicat au trecut noua ani, ceea ce infirma supozitia. \u00cen plus, \u201eLuceafarul\u201c transmite un motiv \u201erisipit\u201c \u00een opera eminesciana, devoal\u00e2nd, dincolo de paleta comentariilor (divergente), o atitudine definitorie, amprentativa. O fi avut Maiorescu un rol paternal (evident), greu de suportat de catre poet, o fi eliminat, fara \u00eenvoire, \u201estrofele de ispitire\u201c (cf. Vl. Streinu), dar a citi reductionist opera prin biografie, narav depl\u00e2ns de T. Vianu, de pilda, ori, mai rau, a-l decreta pe liderul \u201eJunimii\u201c \u201ecalaul lui Eminescu\u201c sunt afirmatii iresponsabile, circul\u00e2nd cu voiosie.<br \/>\nE drept, Toroutiu \u00eensusi, doritor a \u00eendeparta \u201eurmele interventionistilor\u201c (3, 235), recunostea ca, dupa \u201elovitura de trasnet\u201c din vara anului 1883, Eminescu a ramas \u201efara stap\u00e2n\u201c. Urmeaza, asadar, sa ne adresam manuscriptelor, scotocind arhivele, cercet\u00e2nd staruitor \u201efluxul si refluxul variantelor\u201c, cum recomanda Perpessicius. Cu viza maioresciana, activ\u00e2nd \u201einstinctul logic\u201c, \u201eLuceafarul\u201c conserva o imagine prestabilita; poetul ar fi asa cum l-a definit tipologic mentorul junimist, el \u00eensusi un critic de verdicte generale: impersonal, un geniu transcendent, de neatins, ne\u00eenteles, sortit nefericirii. \u00cencaputa pe \u201em\u00e2inile ferme\u201c ale lui Titu Maiorescu (4, 150), imaginea a fost greu de clintit. Chiar daca, \u00een epoca, Gherea, pe temeiul criticii \u201estiintifice\u201c, a vorbit despre o personalitate conflictuala, \u00een dezacord cu lumea si cu sine, un idealist si o victima, suport\u00e2nd sirul unor dezamagiri, fara a agonisi ceva. Cum Maiorescu avea mistica definitivului, a operei rotunde si prejudecata cristalizarii, dezinteresul pentru manuscrisele eminesciene pare explicabil; nicidecum scuzabil. Dealtminteri, si Ibraileanu, reamintim, dezavua, tax\u00e2nd ca \u00eempietate, dezvaluirile \u201ematerialului de atelier\u201c.<br \/>\nSunt, se stie, multe texte afine care survoleaza tema, prefigur\u00e2nd-o. \u201eSe stinse un luceafar\u201c, va clama junele Eminovici, la moartea lui Aron Pumnul. Orgoliosul Ieronim, \u00een m\u00e2ndria si raceala lui, e un \u201eluceafar\u201c latent, revoltat, constata Pompiliu Constanstinescu (4, 124), semnal\u00e2nd si ecourile din \u201ePe l\u00e2nga plopii fara sot\u201c. Obsesia fericirii, ca tema absorbanta, seninatatea distanta, orgoliul contemplativ se regasesc \u00een \u201eGeniu pustiu\u201c, \u00eenteleg\u00e2nd viata drept un \u201elung prilej pentru durere\u201c. Daca citim \u201eLuceafarul\u201c ca \u201epoem al luminii\u201c, asa cum propune George Popa (5, 22), vom afla, \u00een regim oniric, si \u00eentrupari \u00een lumea omenescului, viz\u00e2nd Femeia: \u201etu numai esti \u00een visu-mi luceafarul pe mari\u201c (v. \u201eApari sa dai lumina\u201c). Fireste, Luceafarul (adica \u201ecel ce poarta lumina\u201c) marcheaza suisul catre absolut, despartind lumile (ca doua nivele ontice), absolutul si contingentul necomunic\u00e2nd.<br \/>\nOricum, poemul este si expresia unor experiente dezamagitoare \u00een plan sentimental, purt\u00e2nd un accent misogin. Dar nu reductionismul biografic, inevitabil speculativ, caut\u00e2nd \u201eurme\u201c, intereseaza. C\u00e2nd, \u00een aprilie 1882, definitiva \u201eLuceafarul\u201c, Eminescu \u00eei marturisea Veronicai (\u00eentr-o scrisoare, din 10 aprilie) ca testeaza \u201eun gen nou\u201c, ca \u00eel \u00eencearca \u201efrigurile versului\u201c si, bucur\u00e2ndu-se de un \u201eamor \u00eempacat\u201c, \u00eenoata \u201e\u00een stele\u201c, nadajduind la o liniste perfecta. Ca mire himeric, dezleg\u00e2ndu-se de \u201egreul negrei vecinicii\u201c, cer\u00e2nd \u201eo oara de iubire\u201c, protagonistul stie ca iubirea este o \u00eent\u00e2lnire, iesind din sine, din micul eu (\u201ecercul str\u00e2mt\u201c), transgres\u00e2nd limitele. Or, incompatibilitatea celor doua sfere existentiale, geniul apartin\u00e2nd altui regn ontic, \u00eempiedica \u00eemplinirea erotica, nuntirea. Fie ca e implorativ (\u201eo, marmura, aibi mila&#8230;\u201c), fie ca acuza ne\u00eenduplecarea, amintind de \u201eraza ochilor reci\u201c, ca \u00een ultima \u201eScrisoare\u201c (V), poetul invoca o vedenie statuara, incapabila de a-si simti chemarea: \u201e\u00cen calea timpilor ce vin\/ O stea s-ar fi aprins\u201c. Daca, desigur, ea ar sti \u201eca poate sa-ti dea o lume-ntreaga\u201c. Proiectata sub specie artis, cum anunta Vladimir Streinu, femeia provoaca si \u00eentretine misticismul erotic, fara a \u00eentelege gestul sacrificial, Hyperion cer\u00e2nd Parintelui ceresc vremelnicia pentru iubirea unei pam\u00e2ntence.<br \/>\nTrecut prin \u201er\u00e2nduri de vieti\u201c, poetul \u00eensusi are constiinta predestinarii, a propriei genialitati suferitoare. Chiar \u00een faza sa \u201eazimutala\u201c (C.D. Zeletin), el se declara strivit, \u201esecat moraliceste\u201c, anunt\u00e2nd caderea: \u201enu ma mai regasesc, nu ma mai recunosc\u201c. E ispitit de demonismul geniului si e m\u00e2nat de un acut simt al datoriei, locuit, \u00eensa, de nefericire. Sa amintim ca \u00eenvatatul Mozes Gaster, exilat \u00een 1885, \u00eel cunoscuse pe Eminescu \u201ela una din seratele de la Titu Maiorescu\u201c si ni-l descrie ca pe un visator, vorbind alene, urm\u00e2nd \u201ecu ochii g\u00e2nduri \u00eendepartate\u201c. Iar eroii sai, \u00een ochii unui psihiatru, sunt \u201estravezii\u201c, proiectii ale propriului suflet, dadea asigurari doctorul C. Vlad, vaz\u00e2nd \u00een marele poet un pacient schizofrenic, b\u00e2ntuit de complexe infantile si un demon masochist. \u00cen opusul sau psihanalitic (1932), C. Vlad vorbea de eul scindat (eroul si dublul sau), de motivul oglinzii, constat\u00e2nd ca Eminescu n-a iubit \u201e\u00een afara\u201c. Sunt observatii valabile, sa recunoastem, au facut cariera, \u00een conflict cu altele, \u00eendatorate unor constr\u00e2ngatoare conjuncturi politice. De pilda, I. Vitner, eminescolog peste noapte, lauda \u201esuflul fierbinte al urii de clasa\u201c, evidentiabil la un Eminescu \u201erecuperat\u201c prin \u201e\u00cemparat si proletar\u201c, totusi \u00eenca derutat ideologic, sub influenta nefasta a cercului junimist. Si Matei Calinescu, \u00een 1964, respingea \u201eetica pasivitatii\u201c, dar titanismul poetului nu se lega sever de revolta proletariana, ci viza realismul critic. \u00cen fine, tot atunci, Eugen Simion, deslusind filiatiile romantice, era \u00eendreptatit sa constate (v. \u201eProza lui Eminescu\u201c, EPL, 1964) ca avem de-a face cu \u201eun mare poet al oniricului\u201c. Iata rama \u00een care putem \u00eenscrie, prioritar, exegeza \u201eLuceafarului\u201c, asa cum \u00eencercase Marin Mincu, deslusind dilema eminesciana si \u201ecvadruplarea subiectului romantic\u201c (6). Curios e ca N. Manolescu laudase acea ipoteza originala (\u00een \u201eContemporanul\u201c, nr. 26\/ 29 iunie 1979), pentru ca mai t\u00e2rziu sa ignore contributiile celui care considera \u201eLuceafarul\u201c un \u201epoem al visului romantic\u201c.<br \/>\nCertaret, orgolios, revendic\u00e2nd prioritati (dovedite), Marin Mincu, denunta si \u00eemprumutul fraudulos, constatat la Petre Mihai Gorcea (\u201eSteaua din oglinda visului\u201c, 1983), acesta reformul\u00e2nd ceea ce Mincu anuntase deja. Regimul oniric al poemului, acceptat, fructific\u00e2nd sugestii din G. Bachelard si A. B\u00e9guin, \u00eengaduie a vedea \u00een Hyperion o proiectie din oglinda, o figura a inconstientului Catalinei, cazuta \u00eentr-un somn hipnotic. Parantetic, sa mentionam ca N. Crainic, \u00eencerc\u00e2nd o talmacire mistica, vedea \u00een \u201eLuceafarul\u201c un grandios poem crestin, ca \u201eultim popas \u00een viata zbuciumata a poetului\u201c (7, 49). Ca indiscutabil mit cosmogonic, \u201eLuceafarul\u201c are un suflu religios (7, 41), \u00een pofida \u201eurmelor\u201c lui Schopenhauer, un demonic apostol al pesimismului, cu influenta \u201edevastatoare\u201c. Alte observatii ale lui N. Crainic se cuvin, neaparat, recapitulate, exegetul not\u00e2nd ca \u201eluceafarul\u201c, \u00eendragostit, \u00eentelege gresit invocarea fetei, tentativele sale (simulacrul \u00eengeresc si cel demonic) esu\u00e2nd, data fiind androginia lui Hyperion. Obsesia dedublarii urmareste, \u00eendreptatit, \u00eentreaga flora exegetica, pentru Mircea Cartarescu cele doua aparitii (angelica\/ demonica) fiind echivalente la nivel arhetipal. De fapt, sustine Cartarescu, \u00een creatia eminesciana, rezonanta a eului scindat, nu exista dec\u00e2t doua personaje, eroul si dublul sau, contrapun\u00e2nd partea pieritoare si cea eterna. Sub o dubla \u00eentrupare (\u00eenger \u2013 demon), Luceafarul-Hyperion (oscilant, revoltat, resemnat) are el \u00eensusi o existenta oximoronica (cf. Dan Manuca) si exprima drama solitudinii \u00een cheie filosofica. Cum cele doua planuri (pam\u00e2ntesc\/ ceresc) nu pot comunica, George Munteanu tragea concluzia (\u00een \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, nr. 24\/1984) ca \u201eLuceafarul\u201c ar fi un \u201eabscons mit al cunoasterii\u201c. Zborul Luceafarului, scaldat \u00eentr-un ocean de lumina, \u00eenfruntarea (criptica) \u00eentre Demiurgos si Hyperion, cer\u00e2nd \u201eo alta soarte\u201c, tabloul grandios, sub imperiul eternitatii, dezvoltat \u00een poem, \u00een fine, iubirea de Luceafar (ca aspiratie) si dragostea pam\u00e2nteana a lui Catalin (ca \u201emasurariu\u201c), plus ocrotirea astrului, veghind \u201eprea frumoasei fete\u201c viata si norocul, ofera argumente solide \u00een acest sens. \u00cen decor romantic, desfasur\u00e2nd poetica romantica a visului, reveria Catalinei \u00eenseamna, demonstra riguros M. Mincu, o \u201ecvadruplare\u201c a fiintei, Luceafarul \u00eensusi fiind o proiectie arhetipala a fetei (cf. E. Papu). Dupa cum, \u00een acest joc al ipostazierilor\/ deghizarilor, Catalin ar fi, \u00een viziunea lui Petru Mihai Gorcea, \u00eentruchiparea terestra a Luceafarului, cunosc\u00e2nd un proces de \u201ehyperionizare\u201c (cf. Dan C. Mihailescu).<br \/>\nSerban Cioculescu vedea chiar \u00een \u00eendraznetul paj, \u201esi guraliv si de nimic\u201c, un mare nedreptatit. Reabilitarea cioculesciana se sprijina pe \u201eprofesoratul\u201c lui Catalin (\u201esa te \u00eenvat \/ Din bob \u00een bob amorul\u201c), asigur\u00e2nd initierea erotica a Catalinei si, \u00eendeosebi, pe declaratiile sale, invoc\u00e2nd o dragoste mistuitoare (\u201enoaptea mea de patemi\u201c), ridic\u00e2ndu-se, astfel, opineaza criticul, la nivelul astral al Luceafarului. Alte voci, Laurentiu Ulici, \u00een primul r\u00e2nd, \u00eel considera, \u00eensa, doar un Mitica, asigur\u00e2nd, alaturi de Hyperion, \u201ealiajul\u201c paradigmei oximoronice (genetica, istorica).<br \/>\nSa observam ca nazuinta Catalinei este ascensionala, raspunz\u00e2nd aspiratiei omului spre dezmarginire, \u00een timp ce Luceafarul-Hyperion, cu \u201eidentitati textuale diferite\u201c (cf. Rodica Marian), atras de iubirea unei pam\u00e2ntence, va cobor\u00ee \u00een doua r\u00e2nduri (sens descendent) accept\u00e2nd a fi dezlegat de nemurire. E vorba de o menire cosmica, deoarece poetul ne avertizase ca \u201efiintele se-mbina\u201c sub conditia finitudinii. Geniul, \u00een schimb, sustras vremuirii, e sortit nenorocului, condamnat la solitudine. Dorul fetei cere sacrificii singuraticului astru (\u201eexcitat\u201c) iar incantatiile ei conduc la succesivele \u00eentrupari (doua ipostaze terestre), urm\u00e2nd-o \u201ead\u00e2nc \u00een vis\u201c. El, Luceafarul, \u201epe deasupra mergatorul\u201c (gr.), \u201ealuneca-n odaie\u201c (\u00een \u201ecamara\u201c Catalinei), \u201ei-atinge m\u00e2inile\u201c, anul\u00e2nd parelnic distantele; ivit din ad\u00e2ncul nemarginitelor ape (\u00een ipostaza angelica) si apoi din \u00eenaltimile cerului (Soare\/ noapte) \u00een chip demonic, Luceafarul este \u201eo conjugare de contraste\u201c, nota Edgar Papu. Dar dialogul se petrece \u00een somn, somnia favoriz\u00e2nd comunicarea esoterica; visul semnifica \u201eo ad\u00e2ncire spirituala a lumii\u201c iar oglinda, ca \u201eunealta magica\u201c, ne invita, perfid, \u00een irealitate: \u201eEa \u00eel privea cu un sur\u00e2s,\/ El tremura-n oglinda&#8230;\u201c Visul erotic al fetei descrie fabulos calatoriile Luceafarului spre Demiurgul-Parinte, o crestere ilimitata \u00een durate incomensurabile, decis sa-l \u00eenduplece pe Parintele Lumii de a prinde fiinta, cum zicea C. Noica. \u201eVrea existenta\u201c, asadar, dispus sa renunte la nimbul nemuririi; vrea \u201eo alta soarte\u201c, hotar\u00e2t sa-si \u201e\u00eenjoseasca natura\u201c (cf. Vl. Streinu), \u00eencercat de \u201eo sete care-l soarbe\u201c \u00eentr-un spatiu convulsionat, unde \u201eizvorau lumine\u201c.<br \/>\nLa \u00eendemnul lui Demiurgos, priveste lumea de jos; si constata ca usuraticul Catalin, \u201ecopil viclean\u201c, \u00eentr-o scena \u00eenc\u00e2ntatoare (dupa C. Noica), ofera o lectie practica de amor. Un \u201esarut didactic\u201c (5, 29) al celui \u201e\u00eendraznet cu ochii\u201c, p\u00e2nditor etc., la care Catalina, \u201e\u00eembatata de amor\u201c, raspunde, aleg\u00e2nd \u201esluga\u201c, cum notase caustic Calinescu. Un cuplu terestru asigur\u00e2nd, \u00eensa, \u201eviata spetei\u201c (cf. Svetlana Paleologu-Matta) si bogatia fiintarii. S-a observat, fata nu este nefericita; o idila \u201evindecatoare\u201c se \u00eencheaga sau, poate, o potriveala, temper\u00e2nd \u201evisul de luceferi\u201c al fetei, dupa ce \u00eesi \u00eencredintase astrului dorintele (iluminare), sper\u00e2nd \u00een puterea-i ocrotitoare. Triumfa, deci, adevarul vietii, chiar daca, nepricep\u00e2ndu-l, senina, \u00een ceata visului, complice la \u00eendraznelile pajului, frivola Catalina (cum zic unii) se marturiseste: \u201e\u00een veci \u00eel voi iubi\u201c, cer\u00e2nd luceafarului sa-i lumineze norocul. Adica, av\u00e2nd acces la fericire \u00een \u201ecercul str\u00e2mt\u201c, sub veghea astrului \u201etrist si g\u00e2nditor\u201c, dupa ce, initial, cea care se tragea \u201edin rude mari \u00eemparatesti\u201c, depasindu-si conditia, aspirase spre ideal. Dezamagit, revel\u00e2ndu-se siesi ca esenta platonica, Luceafarul pare \u00eempacat, anunt\u00e2nd glacial retragerea: \u201eCi eu \u00een lumea mea ma simt\/ Nemuritor si rece\u201c. Gestul final ad\u00e2nceste falia dintre cele doua lumi (teluric\/ celest), doua orizonturi existentiale care nu pot comunica. Aparent sovaielnica, inundata de nostalgie, Catalina este ferma: \u201eDara pe calea ce-ai deschis\/ N-oi merge niciodata\u201c. Daca \u00eentelesul alegoric al poemului este propunerea eminesciana, din perspectiva fractalitatii, afirma Gh. Doca, incompatibilitatea se dizolva: \u201e\u00een ontic lumile coexista\u201c (2, III, 19). Totusi, Hyperion aduce lamuriri, accept\u00e2nd un destin suferitor. Caderea sa este o de-cadere, abdic\u00e2nd de la conditia eterna (\u201edin sfera mea\u201c) pentru a \u00eembratisa efemerul, \u201ecercul str\u00e2mt\u201c al omenescului. Re\u00eentoarcerea \u00een \u201eeterna pace\u201c, rat\u00e2nd umanizarea prin eros, \u00eenseamna, de fapt, o alta suferinta: tristetea cosmica, \u00eensotind drama solitudinii. Nuntirea cu Eternitatea \u00eenseamna si \u201edesprinderea\u201c de senzualitate. Daca la prima chemare a Catalinei \u201ese aprindea mai tare\u201c, capabil de reactii umane, jertfelnice, la a doua venire \u201ese stinse cu durere\u201c. Trecut deja printr-o experienta a esecului, \u00eesi va accepta, resemnat, vointa cosmica, fixat spatiului hyperionic, ilimitat, veghind \u2013 cu o maretie linistita \u2013 peste lumi rotitoare. Refuz\u00e2ndu-i-se \u201eoara de iubire\u201c, el se retrage \u00een empireul ceresc, \u201enemuritor si rece\u201c. Se elibereaza de pulsiuni, se re\u00eentoarce \u00een anterioritatea pur spirituala. Dar \u00eempacarea cu sine e tragica; \u201esuflul rece al tragicului\u201c (Svetlana Paleologu-Matta), mascat de o afisata, improbabila indiferenta, evidentiaza tocmai o absenta: iubirea. Privilegiu al omului ca zeu muritor, sub pavaza norocului, retrasa geniului, strain \u00een aceasta lume, suferind de singuratate. Desi \u00een \u201eSarmanul Dionis\u201c citim: \u201esarutarea ei \u00eel umplu de geniu si de o noua putere\u201c. Ceea ce pune \u00een lumina forta erosului, rasfr\u00e2nta din lumea contingentei, fara putinta comuniunii, \u00eensa.<br \/>\n\u201eSorbit din popor\u201c de catre Dumnezeul geniului, Eminescu avea, negresit, de timpuriu, constiinta propriei genialitati. Iar dimensiunea alegorica a poemului este reala. Chiar daca \u00eensusi poetul preciza, \u00eentr-un studiu de tinerete, ca poezia trebuie \u201esa \u00eencifreze o idee poetica \u00een simbolurile si hieroglifele imaginilor sensibile\u201c. Cu o misie \u00eencredintata (\u201eTu crezi ca eu degeaba m-am scobor\u00e2t din stele?\u201c, purt\u00e2nd \u201eraza natiunii\u201c), ispitit de \u201enemargini de g\u00e2ndire\u201c, lovindu-se de \u201emarea de amar\u201c (v. \u201eOdin si poetul\u201c), el nu-si gaseste loc \u00een viata comuna; \u201ecaci lumea este piatra\u201c (v. \u201e\u00centunericul si poetul\u201c). Neinteresat de cariera, lucra pentru desav\u00e2rsirea propriei fiinte, \u00eenteleg\u00e2nd ca destinul creatorului \u201e\u00eenchide\u201c o constiinta tragica. \u201eFara de moarte si fara de noroc\u201c, geniul scapa de\u201cnoaptea uitarii\u201c, suport\u00e2nd mizeriile lumescului. Preluata docil, \u00eensemnarea eminesciana, pe o fila din versiunea a doua (mss. 2275 B, f. 56), privind \u201e\u00eentelesul alegoric\u201c, nu poate reduce semnificatia poemului doar la o antiteza morala.<br \/>\nPoem-sinteza, prefigurat \u00een numeroase texte afine, orbit\u00e2nd \u00een jurul unui nucleu obsesiv, \u201eLuceafarul\u201c, scria Alain Guillermou (1963), are si o valoare testamentara, idee reluata de Gis\u00e8le Vanhese. Ca poveste poetizata, \u201eLegenda Luceafarului\u201c (titlu propus \u00een versiunea C, aprilie 1882) exprima, dincolo de cheia alegorica, o experienta si propune o atitudine pe care, filosofic, C. Noica o traducea prin \u201enefericirea generalului de a nu putea prinde fiinta aievea\u201c. Daca poezia iubirii e poezia \u201eg\u00e2ndirii la moarte\u201c (8, 153), Hyperion, observam, nu are parte de iubirea \u00eentregitoare, chiar daca, paradoxal, o r\u00e2vneste. Dispus a-si sacrifica datul ontic, parasind \u201efalnicele bolti\u201c \u00een favoarea planului terestru, \u201eavizat\u201c acum, suporta \u2013 si el \u2013, asemenea lui Catalin (transfigurat), un \u201econtact transformator\u201c (2, II, 21), odorul-mireasa devenind \u201echip de lut\u201c, accept\u00e2nd substitutia (\u201edac-oi fi eu sau altul\u201c). Nu e vorba at\u00e2t de conditia inferioara a fetei, devenita Catalina (cum ades s-a accentuat), c\u00e2t de o \u201edualitate afina\u201c, cum sesiseaza Gh. Doca (2, II, 21); \u00een bratele lui Catalin, ea e atrasa \u00eenca de Luceafar, \u00eencredint\u00e2ndu-i dorintele.<br \/>\n\u00cendreptatit, Pompiliu Constantinescu vedea \u00een \u201eLuceafarul\u201c o sinteza a erotismului eminescian, parcurg\u00e2nd toate treptele Erosului, de la teluric, de \u201efrenezie venerica\u201c (dupa G. Calinescu), la cosmicizare, prin spiritualizare. Rezumativ, asadar, poemul ofera sansa reconstiturii personalitatii eminesciene, impun\u00e2nd \u2013 prin suprapunere \u2013 mitul Poetului romantic (genial, nefericit, lovit de soarta etc.). N. Manolescu recunoaste ca atitudinea poetului e aceea a lui Hyperion, din final, socotind norocul o valoare negativa (1, 387). Hyperionismul devine o stare de spirit, prefer\u00e2nd solitudinea astrala temporalitatii de tip omenesc (5, 74), desi semioza operei tradeaza \u201eintensitatea agonala a fiintei\u201c (1, 354). Fara \u201ecuragiu \u00een viata\u201c, ticait, deznadajduit, omul Eminescu, pendul\u00e2nd \u00eentre suferinta si eliberare, lasa poetului putinta de a atinge o nepasare trista, r\u00e2vnita \u00een \u201eOda\u201c, red\u00e2ndu-se siesi. Asta e si concluzia \u201eLuceafarului\u201c, chiar daca putem \u00eempartasi ideea lui George Popa, dupa care poemul e neterminat. Pornind, desigur, de la intentiile marturisite de poet, \u00eentr-o adnotare enigmatica, care planuia \u201ea \u00eenalta cu mult sf\u00e2rsitul\u201c (\u00e0 la Giordano Bruno). Astfel de presupuneri, cercet\u00e2nd \u201efluxul si refluxul variantelor\u201c, cum \u00eendemna Perpessicius, nu ne duc prea departe, doar insinu\u00e2nd, tot dupa spusele poetului, ca geniul ar fi \u201eo greseala \u00een planul eternitatii\u201c.<br \/>\nMit \u201eamestecat\u201c, impur, mix\u00e2nd idei filosofice cu versuri intens popularizate prin circuitul scolar, suport\u00e2nd socul mutatiilor de gust, \u201eLuceafarul\u201c ram\u00e2ne si un pariu axiologic. Livius Cioc\u00e2rlie crede ca ar fi \u201eo cauza pierduta\u201c \u00een planul universalizarii literaturii noastre (complexata, se stie); \u00een contextul \u201eaneantizarii globalizante\u201c (6, 351), a dezamorsarii miturilor, a imperativului \u201eslabirii\u201c postmoderniste, Marin Mincu cere, dimpotriva, sa aparam nationalismul cultural, av\u00e2nd \u00een Eminescu o figura emblematica, exemplara. \u201eLuceafarul\u201c, ca sinteza a vocilor lirice eminesciene (1, 390), laudata excesiv (dupa N. Manolescu), propune o \u00eenlantuire de dihotomii: efemer\/ etern, realitate\/ irealitate, contingent\/ absolut, fenomenal\/ numenal, statu\u00e2nd esecul transmutarii ontice, a imposibilitatii concilierii. Energia cosmica lucreaza \u00eentru \u201erefacerea Unului\u201c, dar cele doua lumi (absolutul eternitatii si perisabilitatea umanului) nu conclucreaza. E o \u201ecenzura ontologica\u201c aici, observa Rodica Marian (\u201e\u00abLumile\u00bb Luceafarului\u201c Editura Remus, 1999). Cultul iubitei (fara corporalitate), exaltarea amorului \u00een sine se \u00eenscriu trendului purificarii, \u201e\u00eenghetului\u201c; desi, dincolo de \u201eetica egocentrica\u201c a \u201eGlossei\u201c (7, 56), reabilitarea omenescului pare, aparent, a c\u00e2stiga.<br \/>\nPrelu\u00e2nd intuitia calinesciana (\u201edescoperind\u201c nucleul erotic al liricii eminesciene), Pompiliu Constantinescu observa, \u00een \u201eEros si daimonion\u201c (RFR, nr. 7\/1939), eseu din care spera sa traga \u201eo carticica\u201c, proiect abandonat, din pacate, ca, prin titanism si demonism, poetul experimenteaza absolutul, cunoasterea metafizica fiind \u201eun act de posesiune cosmica\u201c (4, 116). \u00censasi \u201edesmarginirea\u201c eului, iesirea din limite, categoria \u201edepartelui\u201c (E. Papu), forta interogativa chestion\u00e2nd simultaneismul spatio-temporal, transposibilul (\u00een termenii lui George Popa) deschid semnificatii metafizice, culmin\u00e2nd cu eliberarea de finitudine, marc\u00e2nd libertatea metafizica suprema. Fulguratiile si bruioanele eminesciene, vizionarismul poetului, forta sa imagistica, de sens ontogenetic, au trezit perplexitate; \u00een pofida conditiei de \u201ediletant \u00een ale stiintelor\u201c (G. Calinescu), tot marele critic recunostea ca \u00een c\u00e2mpul economiei politice, de pilda, poetul \u201ese misca \u00een voie\u201c, familiarizat cu acest \u201esoi de idei\u201c. Alti exegeti au remarcat, printre numeroasele intuitii si anticipari, de proiectie cosmicizanta, \u201electia de relativitate\u201c (Theodor Codreanu), transcosmologia (Pompiliu Craciunescu), teoria ecuatiunii universale, curba \u00een infinit a Universului etc., poetul \u00eencerc\u00e2nd, spunea Slavici \u00een \u201eAmintiri\u201c, a se dumiri, a patrunde \u201eadevarata fire a lucrurilor\u201c. Stiind ca, potential, stap\u00e2neste \u201ecoardele omenirei \u00eentregi\u201c, ca \u00een cei mari \u201efiecare regaseste s\u00e2mburele individualitatii\u201c, banuind apoi ca sirul de \u201eglosatori\u201c, aplec\u00e2ndu-se asupra operei sale, vor osteni \u201e\u00eentru sursierism\u201c, cum sarcastic se pronuntase G. Munteanu. Ca poet antropogonic (8, 15), Eminescu vrea sa prinda sensul totalitatii, stiind ca \u201e\u00een fiecare om Universul s-opinteste\u201c.<br \/>\nApropierea de poezia lui, asa cum au verificat, \u00een timp, cohorte de exegeti, ram\u00e2ne dificila. Melodicitatea, densitatea, vraja, \u201ete fura de la sens\u201c, constata Petru Cretia. Putem invoca maioresciana teza a seninatatii abstracte, tendinta catre nemarginit a lui D. Caracostea, melancolia ca sursa a lirismului (la G. Gana) ori experienta scindarii personalitatii (ca \u201ecentru generator\u201c, la Mircea Cartarescu), fara a epuiza, bine\u00eenteles, eminescianismul. Si \u201eLuceafarul\u201c poarta tensional aceasta \u201edrama a antinomiilor\u201c, fara a ram\u00e2ne doar un vis erotic, esu\u00e2nd \u00een terestritate. Adevarat, experienta iubirii da sensul vietii, dar \u00een viziunea de data recenta a Gis\u00e8lei Vanhese (\u201ePortret d\u2019un dieu obscur\u201c, Dijon, 2011), \u00eenteleg\u00e2nd \u201eLuceafarul\u201c, \u00eentr-o \u201electura nocturna\u201c, ca summa a creatiei eminesciene, Catalina rezista ispitirii demonice. Mai mult, \u201eLuceafarul\u201c este, \u00een tectonica imaginarului, suprema cristalizare a efortului eminescian, \u00eendatorat, de regula, \u201emitosului\u201c, transport\u00e2nd viziuni pure, genuine. Atras, dimpotriva, de poetica latenta, doritor a prinde \u201esunetul originar\u201c, Ion Negoitescu propunea \u201esondagii verticale\u201c, depl\u00e2ng\u00e2nd \u201eneptunicul\u201c rational. Critica genetica cere o perceptie sinestezica, observa, cu temei, Alex Goldis (9, 249), impun\u00e2nd un Eminescu conflictual, cazut \u2013 sub influenta corupatoare a lui Maiorescu, constata Negoitescu \u2013 din \u201eplutonicul vizionar\u201c (9, 246).<br \/>\nDar contradictia lui Eminescu, trecut prin \u201evamile cunoasterii\u201c, este imanenta structural. Falsa indiferenta la care aspira, cu accente ignifice \u00een exceptionala \u201eOda\u201c (\u201ema topesc \u00een flacari\u201c), \u00eenseamna, de fapt, o despatimire; dezbinata fiinta, polarizata, r\u00e2vneste starea repaosului, alin\u00e2nd (definitiv) suferinta, c\u00e2ndva \u201edureros de dulce\u201c. \u00cen fond, tensiunea postromantica dintre ideal si realitate sigileaza si contrastul celor doua lumi din \u201eEpigonii\u201c: antemergatorii, cu naivitatea lor sincera, patrunsi de \u201esuflarea secolului\u201c si \u201elumea de noroi\u201c a contemporaneitatii. Chestiunea, expusa \u00een termenii violentei antiteze, \u201eumflata\u201c demonstrativ, nu se reduce la problema generatiilor, cum credea G. Calinescu. Ea poate fi extinsa la ciclurile mari ale miscarii spiritului, de \u00eencarcatura universala, definind o tipologie estetica (cf. Leonida Maniu).<br \/>\nP\u00e2na la urma, problema \u201eLuceafarului\u201c, asa cum ar fi dorit sa o dezvolte \u00eensusi poetul, poate fi transata, banuim, \u00een relatia inevitabil conflictuala Geniu\/ Lume; cu adaugirea ca Geniul nu mai este o entitate astrala, ci reprezinta \u201eo lume \u00een lume\u201c, cu un cifru necunoscut, de care \u201ese \u00eempiedica\u201c \u00eensusi Creatorul. Eliberat din \u201ecorpul cel ur\u00e2t\u201c, el este g\u00e2ndire pura, instituita ca realitate paralela. Eminescu ar fi rezolvat, astfel, paradoxul \u00een care, de bunavoie, se instalase. Fiindca, reg\u00e2ndind miraculosul poem \u201e\u00een temeiurile sale\u201c, Petru Cretia denunta incompatibilitatea \u201epatimasului astru\u201c cu esenta sa (10, 268). Presupus impasibil (\u00een conformitate cu datul ontic), el, ciudat, este cuprins de patima, ademenit, pentru ca, finalmente, sa se re\u00eentoarca \u00een nefiinta, ilimitat, ratacind \u00een necuprinsul stap\u00e2nit de o tristete cosmica. Abia asimilarea Ideii cu Geniul (acesta tin\u00e2nd, fireste, de lumea devenirii) clarifica ecuatia.<br \/>\nConstelatia Luceafarului probeaza, sublinia tot Petru Cretia, \u201ecea mai intensa ardere a poeziei rom\u00e2nesti\u201c (10, 270). Ceea ce nu l-a \u00eempiedicat pe renumitul eminescolog sa-i divulge incongruentele. Semnalam, pe urmele sale, c\u00e2teva: versurile de final, apartin\u00e2nd \u2013 distinct \u2013 poetului \u201e\u00eenduiosat\u201c, vorbele de ocara aruncate Catalinei (inacceptabile, c\u00e2ta vreme sunt rostite de un Hyperion, acuz\u00e2nd substitutia, detasat, \u00eensa), \u00een fine, discursul lui Catalin, prins \u00een h\u00e2rjoana amoroasa, brusc metamorfozat prin \u201eluceferire\u201c (cf. Rodica Marian), \u201eneverosimil de strain firii sale\u201c (10, 269), un calc, de fapt, al limbajului hyperionic. Si, negresit, referinta \u201eobscura\u201c la Giordano Bruno, subiect care l-a ispitit c\u00e2ndva pe G. Bogdan-Duica (1925), abordat luxuriant si de George Popa, convins ca ar fi fost vorba de o constiinta pura, dincolo de cele patru ipostaze ontice (11, 24), o ne-lume (\u00eentrevazuta de Eminescu), \u00een acord cu ultimele descoperiri ale stiintei, tin\u00e2nd de suprarealitate.<br \/>\nPrelu\u00e2nd ipoteza, chiar ramas indefinit, isc\u00e2nd \u00eentrebari (fara raspuns, negresit), poemul \u201eLuceafarul\u201c face dovada chinurilor scrisului, a combustiei supreme, de-ar fi sa pomenim doar cele zece versiuni (!) din vorbirea Demiurgului. Si a nemultumirilor care-l \u00eencercau pe poet, perfectionist, incapabil de a se fixa. Pe schema anecdotica a basmului, el a grefat, spunea Vladimir Streinu, \u201eaventura eternului \u00een efemer\u201c (10, 191); adica, iesirea din \u201ecercul str\u00e2mt\u201c pentru a accede \u00een sfera hyperionica. Sa amintim, drept \u00eencheiere, primele versuri ale \u201eOdei (\u00een metru antic)\u201c. Statuar, \u201epururi tan\u00e2r\u201c, poetul exprima o nazuinta: \u201eOchii mei\u2019naltam visatori la steaua\/ Singuratatii\u201c. Adica, \u00eenspre Luceafar&#8230; Ca si Catalina, (iata, \u201ereabilitata\u201c), marturisind, \u00een starea de trezie (dialogul cu Catalin), acel \u201edor de moarte\u201c dupa Luceafarul din cer. Fie si suspectata de \u201eputinatate de simtire\u201c, ea, cea \u201efara seaman\u201c, \u00eencercata \u2013 pe tar\u00e2mul reveriei \u2013 de fiorii transcendentei, \u00eesi declara dorul purtat distantului Luceafar, \u00eempacat, prin siguranta superioritatii, cu \u201edurerea unei vieti eterne\u201c. Adica, descoperim aici, \u201enesatiul dragostei si resentimentele ei\u201c, cum sesizase Tudor Vianu, ca teme permanente ale eroticii eminesciene.<br \/>\nCum am putea citi, \u00een diagrama poeziei eminesciene (taxata, prin unele voci, ca involutiva), \u201eLuceafarul\u201c? O alegorie supralicitata, de o impresionanta cariera orala, un testament si o \u201ecapodopera rezumativa\u201c, o opera canonica de prim rang, transport\u00e2nd \u00een viitorime \u201eimaginea esentiala a poetului\u201c? Chiar mitul lui Eminescu, poate (cf. Rosa del Conte), autorul, presimtindu-si dezastrul apropiat, adun\u00e2ndu-si energiile \u00eentr-o eruptie cu substrat autobiografic, scria T. Vianu, \u201e\u00eentrec\u00e2ndu-se pe sine\u201c (v. \u201ePoezia lui Eminescu\u201c, 1930)? Sau sa se fi bucurat acest raspuns ultim, definitiv, \u00eembibat de clisee romantice, acredit\u00e2ndu-i conditia hyperionica (\u201eCa un luceafar am trecut prin lume\u201c) de o mai mare importanta dec\u00e2t ar fi meritat, cum crede N. Manolescu, suparat de cadenta \u201eprea brusca\u201c a poemului? Cum am putea citi superba \u201eOda (\u00een metru antic)\u201c dec\u00e2t ca o paradigmatica aventura existentiala, proiectata \u00een absolut, \u00een care, \u00eencercat de cauze lumesti, chinuit, poetul spera sa afle, \u00eentr-un limbaj rece, despatimit, unitatea pierduta, redemptiunea, acea \u201enepasare trista\u201c, \u00eensingurarea cosmica, pred\u00e2nd lectia efemeritatii, deja \u201e\u00eenvatata\u201c: \u201ePe mine mie reda-ma!\u201c Ating\u00e2nd \u2013 aspirational \u2013 repaosul care \u00eempaca fiinta.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p><strong>NOTE:<\/strong><\/p>\n<p>1. Nicolae Manolescu, \u201eIstoria critica a literaturii rom\u00e2ne\u201c, Editura Paralela 45, Pitesti, 2008.<br \/>\nGheorghe Doca, \u201eUn model matematic pentru Eminescu\u201c (I-III), \u00een \u201eCultura\u201c, nr. 20, 21, 22 din 13, 20, 27 iunie 2013.<br \/>\n2. I.E. Toroutiu, \u201eLuceafarul\u201c, \u00een \u201eExegeza eminesciana. Poeziile antume din punct de vedere filologic\u201c, antologie, nota editoriala si bibliografie de Doina Rizea; prefata de Nicolae Georgescu, Editura Floare albastra, Bucuresti, 2002.<br \/>\n3. Pompiliu Constantinescu, \u201eEros si Daimonion\u201c, \u00een \u201eO catedra Eminescu\u201c, antologie, nota editoriala si indice de nume de Lenunta Dragan; prefata de Mihai Dragan. Editura Junimea, Iasi, 1987.<br \/>\n4. George Popa, \u201eLuceafarul: treptele spir<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cercul \u201estr\u00e2mt\u201c Si sfera hyperionicA &nbsp; MOTO: \u201eCa un luceafar am trecut prin lume\u201c &nbsp; Cine va cerceta diagrama receptiei unui poem-sinteza precum \u201eLuceafarul\u201c va descoperi, fara efort, o cvasiunanimitate a parerilor critice, decret\u00e2ndu-l poem canonic, \u201ecel mai de seama poem eminescian\u201c (cf. George Munteanu), \u201emaxima opera eminesciana\u201c (cf. Marin Mincu), \u201eultimul mare acord liric\u201c&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/luceafarul-o-autobiografie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eLuceafarul\u201c \u2013 o autobiografie?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16441","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":3965,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16441","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16441"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16441\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16441"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16441"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16441"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}