<\/p>\n
Av\u00e2nd de circumscris un fenomen national \u00een toata complexitatea lui, de la formele vizuale cele mai diverse la trairile cetatenilor, citite \u00een structurile artistice, dar si \u00een traditiile de viata, G. Calinescu \u00eencearca sa abordeze \u00een timpul scurt avut la dispozitie c\u00e2t mai multe domenii ale realitatii.
\nAsa se face ca, at\u00e2t \u00een \u201eKiev, Moscova, Leningrad\u201c, c\u00e2t si \u00een \u201eAm fost \u00een China noua\u201c, el nu se opreste la sferele artei, ci \u00eembratiseaza, pe c\u00e2t posibil, si restul manifestarilor existentei ruso-sovietice de zi cu zi.
\nStrada, piata, locurile de petrecere si de consum, magazinele, satele, locurile de munca \u00een genere, indivizii care trec prin fata lui, \u00eentr-un cuv\u00e2nt lumea publica si individuala \u00eel intereseaza deopotriva spre a-si forma o opinie asupra energiilor specifice \u00een care ele se manifesta.
\nNici un aspect nu i se pare neinteresant \u2013, de la felul de comportament al omului de toate profesiile \u00een diverse \u00eemprejurari, la teatru, la cumparaturi, la muzee, la receptii, \u00een restaurante, \u00een ambianta familiala sau publica \u2013 p\u00e2na la modul de a se \u00eembraca si de a g\u00e2ndi.
\nAutorul observa continuu, pronunt\u00e2ndu-se si asupra calitatii si a diversitatii marfurilor sau a produselor de toate soiurile, dar si a valorii oamenilor, a consumatorilor, mai putin diferentiati vestimentar, dar surprinsi \u00een profunzimea trasaturilor lor distinctive.
\nDincolo de coordonatele abisale, care \u00eenr\u00e2uresc sufletul si comportamentul national \u2013 \u201emiscarea umana, nota el, este un corelat al mediului\u201c \u2013,
\nG. Calinescu descopera \u00een aparenta uniformitate un relief uman, de mare diversitate. \u201eDaca n-ai veni \u00eencarcat de anume prejudecati, ai observa \u00eendata fireasca inegalitate calitativa, determinata de meritul fiecaruia. Sunt si acolo, ca si la noi, mari intelectuali, cu priviri subtile, figuri distinse si delicate, ofiteri stap\u00e2ni pe gestul lor profesional, tinere fete cu educatie artistica, femei stilate, precum sunt majordomi, chelneri, servitoare si maturatori de strada\u201c.
\nEl nu se sfieste chiar \u2013 soc\u00e2ndu-si \u201ecolegii\u201c \u2013 sa afirme \u00een public, la o receptie, ca \u201etara cu at\u00e2tea colonade, cu at\u00e2tea candelabre, cu teatre asa ornate, tara care a dat o eroina de roman ca Ana Karenina produce, de la sine \u00eenteles, un nivel de eleganta superioara. Eroarea noastra este de a crede ca eleganta rezulta numai din vesm\u00e2nt, c\u00e2nd, \u00een realitate, ea porneste din distinctia personala\u201c.
\nMai mult, scriitorul cu privirea patrunzatoare identifica \u00een peisajul uman sovietic \u201eo galerie \u00eentreaga de fizionomii \u201eburgheze\u201c, de fapt \u201eetern umane\u201c, cum tine sa sublinieze, mention\u00e2nd ca tipologia \u201e\u00eesi are radacinile nu \u00een sistemele de economie, ci \u00een coordonatele eterne ale biologiei si sociologiei\u201c. El vede, astfel, \u00eentr-un \u201eom cu suba, de vreo 55 de ani, negricios, cu cioc si mustati putin verminate, cu un neg l\u00e2nga gura, pe o fata maslinie\u201c \u2013 \u201eun adevarat tip de negustor din Ostrovski\u201c. Surprinde, de asemenea, \u201eun ofiter dandy cu barba mare patrata, cu parul zburlit, \u00eentr-un gest de neglijenta studiata\u201c, observa \u201efoarte multi barbati cu spiritul reflexiv ponderat\u201c, care \u201e\u00eesi lasa mustati mari, \u00een felul lui Gorki\u201c; la un muzeu remarca \u201eun barbat t\u00e2nar, ceros la fata, cu barba rosie cu parul uscat\u201c \u2013 evident un \u201epouseur\u201c, \u201evreun boem din mediile plastice\u201c, privind, de pe o canapea, la tablouri \u201e\u00eentr-o nemiscare de sf\u00e2nt\u201c; la spectacole afla peste tot \u201emondene\u201c care \u201e\u00eesi poarta cu satisfactie umerii goi sau rochiile largi de seara\u201c etc.
\nMisc\u00e2ndu-se dezinvolt printre oameni, observ\u00e2ndu-i, tipologiz\u00e2ndu-i, relev\u00e2ndu-le lipsurile si calitatile, autorul se defineste involuntar, pe el \u00eensusi, \u00een functie de reactiile fata de ceilalti si de comportamentul fata de obiectele vazute.
\nE o perspectiva neasteptata, pe care biograful o poate utiliza din plin spre a-l portretiza pe scriitor.
\nAstfel, dincolo de marea competenta recunoscuta \u00een domeniul artelor si literaturii, descoperim la G. Calinescu o surprinzatoare familiaritate cu tot ce tine de vestimentatia si mijloacele de \u00eentretinere si \u00eenfrumusetare feminine. \u00cen magazinele de parfumerie, scriitorul examineaza cu pricepere produsele. Flacoanele de parfumuri \u2013 le gaseste populare (citeste modeste), \u00een schimb sapunurile parfumate au \u201emiros delicat si persistent\u201c, \u201evaselina boricata\u201c \u201eare un iz slab de cuisoare\u201c, rujul, desi \u00een \u00e9tuiuri \u201efara pretentii\u201c e \u201eexcelent si gros, fara a fi tipator la tonuri\u201c. \u00cen sectia de galanterie, apreciaza \u201efularul pentru doamne\u201c drept articolul cel mai interesant, din care, deducem, ca i-a cumparat si doamnei Vera Calinescu. Considera ca cele cu \u201emotive florale caligrafice \u00een verde stins si rosu de frunza uscata\u201c arata \u201ea casmir\u201c \u201echiar fularele din cadrilatura mai vie sunt mereu gratioase\u201c. \u00cen schimb, \u201ebatistele atragatoare, sunt imprimate \u00eentr-o maniera prea vizibila\u201c. De asemenea, \u201eposetele (imitatii, \u00eentr-un fel de musama) nu dau satisfactie\u201c.
\nTricotajele i se par, \u00eensa, satisfacatoare, desi, \u00een comparatie cu fabricatia de lux (Kayser etc)\u201c, tesatura apare \u201erarita si subtiata\u201c, fara flexibilitate si pondere.
\n\u00cen alte sectoare, matasurile \u201e\u00een numar limitat\u201c, desi de calitate, din cauza \u201edesenului fara \u00eendrazneli\u201c, spre \u201ea nu soca pe cumparatoare\u201c, \u00eei lasa \u201eimpresia de zugraveala stropita\u201c. Gasea, \u00eensa, \u201edantela pentru rochii de seara\u201c drept \u201eeminenta\u201c.
\nCautarea unui \u201ematerial pentru tailleur\u201c i se pare dificila, \u00eentruc\u00e2t stofele \u201esunt\u201c, fie \u201eprea groase\u201c, fie \u201eprea subtiri\u201c. Apreciaza \u00eensa, prob\u00e2nd cu m\u00e2na, \u201eun fel de cr\u00eape marocain de l\u00e2na neagra, excelent si buretos, asa cum se fabrica la Paris\u201c, care, \u201ea doua zi\u201c \u201ea disparut, cumparat de cunoscatoare\u201c. Gasea \u201estofele pentru barbati\u201c \u201ede foarte buna calitate, \u00eensa groase, plusate\u201c. E \u00eenc\u00e2ntat \u00eendeosebi de \u201eo \u201estofa zb\u00e2rcita, de fapt un cheviot, de ton deschis, fac\u00e2nd impresia a fi intrata la apa\u201c \u2013 \u201estofa mai veche\u201c, \u201e\u00eenlocuita cu fabricate impecabile\u201c.
\nO atentie deosebita o acorda scriitorul modei, apreciata \u00een special dupa tinuta festiva de la spectacole, relev\u00e2nd cu osebire aspectele aparte: \u201eObiceiurile locului ofera \u2013 scrie autorul \u2013 laturi inedite. Multi tineri poarta o haina \u00eencheiata la g\u00e2t ca o uniforma\u201c\u2026 \u201eNumarul purtatorilor de sube si blanuri e foarte mare sera luna noiembrie!t si se \u00eent\u00e2lnesc lucratori \u00eembracati ca exploratori si ca femeile, cu blanuri de astrahan, foca, ren. \u00cen picioare, multi \u00eencalta botfori de p\u00e2sla frumosi, bine croiti. Unii botfori sunt captusiti cu blana de urs alb, care se revarsa peste car\u00e2mbi. Cine nu iese \u00een haina de blana are macar un larg guler de astrahan. Stofele barbatesti fiind din ce \u00een ce mai bune, sunt frecvente persoanele \u00eenvesm\u00e2ntate cu distinctie si chiar cu \u00abcroiala\u00bb. Exista o moda ruseasca a sacourilor cu umerii str\u00e2mti si ridicati, de un stil modern\u201c.
\n\u201eFemeile abile studiaza o simplificatie, o anume linie, pun\u00e2nd-o \u00een valoare cu o brosa, cu un lorgnon bine tinut \u00een m\u00e2na\u201c.
\nC\u00e2nd greseste \u00een aprecieri, dupa prima impresie, autorul se autocorecteaza prin apelul la jurnalele de moda: \u201e\u00cen URSS nu mi s-a parut ca prospera coafura arhitectonica si ondulatia permanenta. Femeile tinere \u00eesi \u00eempart parul \u00een trei zone, una mediana pe care o dau peste cap si doua laterale, pe care le arunca peste urechi sau le unesc prin doua \u00eempletituri subtiri peste crestet. Coafura juvenila scolareasca, si la prima impresie demodata. Eroare! Deschid c\u00e2teva jurnale frantuzesti si descopar ca la Paris e foarte la moda acest soi de pieptanatura\u201c.
\nUnele figuri au, \u00eensa o tinuta comuna cu a personajelor din ultimele doua romane ale autorului: \u201e\u00centr-un magazin, o doamna batr\u00e2na si petulanta era \u00eenfasurata \u00eentr-o pelerina larga de coloarea mustarului si agita un manson de blana, cu foarte eleganta \u00abmiza\u00bb. Batr\u00e2nele doamne au un aer subtil si monden, am avut \u00een fata si unele epave\u201c.
\nSunt doar c\u00e2teva din observatiile privind moda, vestimentatia si caracterologia, similare cu multe din aprecierile lui Ioanide, cu deosebirea ca ele ies direct de sub pana lui G. Calinescu, ca reflectii proprii.
\nCeea ce confirma o data mai mult ca Ioanide este un alter ego al autorului.
\n*
\nCu totul interesante ni se par, \u00een volumul \u201eKiev, Moscova, Leningrad\u201c, criticile directe, indirecte si mascate la adresa realitatilor sovietice, care vor fi determinat \u2013 asa cum se spune \u2013 si retragerea cartii.
\nE un caz aproape incredibil ca o asemenea lucrare a putut aparea \u00een 1949, \u00eentr-o vreme c\u00e2nd Rom\u00e2nia se afla pe o panta de cumplita intensificare a dar\u00e2marii urmelor trecutului si de accentuare a cenzurii.
\nExplicatia o aflam, pe de o parte, \u00een faptul ca ea a vazut lumina tiparului \u00eenainte de \u00eenlocuirea profesorului Alexandru Rosetti de la conducerea EPLA, c\u00e2nd, probabil, cenzorii nu treceau textele chiar prin sapte site, iar pe de alta, ca institutia cenzurii a fost indusa \u00een eroare de titlul promitator al cartii \u2013 \u201eKiev, Moscova, Leningrad\u201c \u2013 si de prefata \u00een care autorul \u00eesi propunea sa schimbe viziunea asupra tarii vecine.
\nViziunea a schimbat-o, \u00eentr-adevar, radical, dar nu \u00een privinta avantajelor regimului social, cu toate ca tentative \u00een acest sens sunt destule, unele de-o naivitate aparent descalificanta, daca nu cumva ele vor sa dovedeasca tocmai contrariul \u2013 prapastia dintre cei putini si cei multi.
\nA se vedea, de pilda, afirmatia de la \u00eenceputul capitolului \u201eGastronomie\u201c, \u00een virtutea careia \u201epoporul rus\u201c s-ar hrani \u201edin abundenta\u201c, crez \u00eentarit ceva mai departe prin fraza: \u201eAm avut felurite prilejuri sa ma \u00eencredintez ca acesta este regimul mai mult ori mai putin obisnuit\u201c, desi \u00een mod practic autorul pornea \u00een concluziile sale doar de la \u00eembelsugarea meselor servite oaspetilor straini, al caror caracter protocolar \u00eel sesiza si el: \u201eMesele ce ni s-au oferit, chiar daca s-ar presupune ca ar fi avut un caracter de curtoazie, dovedesc conceptia poporului despre o masa cumsecade\u201c.
\nFie si numai citirea meniului cu caracter general dat de autor ne trimite mai degraba la fabulosul pantagruelic \u2013 posibil \u00een \u00eemprejurarile sarbatoririi zilei de 7 noiembrie \u00eentr-un restaurant de lux din Moscova \u2013 dec\u00e2t la realitatile cotidiene ruse de dupa dezastruosul razboi. \u201eMicul dejun \u00eencepe \u2013 scrie autorul \u2013 cu o infinita zacusca (unt, icre de Manciuria, caviar, peste marinat ori \u00een gelatina, batog, somn, o salata cu maioneza, oua fierte etc.), dupa care urmeaza ceai sau cafea expres \u00eentr-o ceasca mare. Limonada (excelenta), bere, vinuri de Armenia, vodka, toate laolalta. Zacusca se repeta cu variante la celelalte mese, la care apare un potage, o friptura, prajituri, fructe. Vinurile armeniene, dulci, imita cachetul vinurilor de Porto, Malaga, Madera. Sunt si unele mai seci, albe\u201c.
\nCa o ironie sau o autoironie, autorul regreta ca nu a \u00eent\u00e2lnit la luxoasele receptii \u201em\u00e2ncasrutrile pe care Cicicov, eroul din \u201eSuflete moarte\u201c de Gogol, le gasea la han sau la batr\u00e2na Korobocica (gaina fripta, c\u00e2rnati cu varza, creier cu mazare, ciuperci, m\u00e2ncarica de aripioare)\u201c. Niciunul dintre preparatele respective nu-i iesise \u00een cale, \u201eafara de supa de varza dulce\u201c.
\nO generalizare \u00eenca si mai putin plauzibila, referitoare la viata buna a taranilor \u00een gospodariile colective, ne-o sugereaza autorul \u2013 din ne\u00eenchipuita credibilitate \u2013 \u00een urma vizitei la un colhoz specializat \u00een cresterea animalelor de l\u00e2nga Moscova, lu\u00e2nd de bune cifrele comunicate de oficialitati si consider\u00e2nd ca situatia dintr-o ferma model, fasonata spre a fi aratata strainilor, s-ar regasi pe cuprinsul \u00eentregii tari, c\u00e2nd sunt cunoscute \u00eenfometarile \u00eengrozitoare merg\u00e2nd p\u00e2na la practicarea canibalismului \u00een unele zone ale Rusiei exact \u00een acesti ani de dupa razboi.
\nDincolo \u00eensa de asemenea clacari cauzate de \u00eencrederea prea mare \u00een \u201esinceritatea\u201c gazdelor, spiritul obiectiv si detasarea de fenomenul analizat se manifesta \u00een marea majoritate a consideratilor lui
\nG. Calinescu.
\nDistingem doua tipuri de observatii \u2013 cele referitoare la valoarea si modul specific de \u00eentruchipare a temelor \u00een operele vazute, care pot fi luate p\u00e2na la un punct drept sugestii formulate de un spirit avizat, si constatarile lucide privind aspectele economice si social-politice ale tarii, care vorbesc de la sine despre nivelul vietii concrete, surprins de un martor strain.
\nO parte dintre obiectiile scriitorului prilejuite de diverse constructii, monumente interioare, picturi etc. au fost citate o data cu consideratiile stilistice asupra obiectivelor vizitate sau cu prilejul circumscrierii viziunii ruse \u00een functie de coordonate abisale spatio-temporale.
\nAu ramas c\u00e2teva, desi concrete, cu caracter mai larg, viz\u00e2nd \u00eentregul fenomen.
\nNe referim, \u00een primul r\u00e2nd, la tenta didactic-realista a artei sovietice \u2013 \u00een pictura, sculptura, teatru \u2013 care omoara sugestivitatea.
\n\u201eMetoda aceasta \u2013 scrie autorul cu privire la statuile reprezent\u00e2nd figuri ale categoriilor sociale contemporane \u00een statiile de metrou \u2013 de a copia toate elementele aspectului civil, bocanci, ciorapi, costum de baie etc. nu e poate cea mai nimerita din punctul de vedere al economiei artistice. Niste nuduri oneste, alegoriz\u00e2nd sumar, ar fi fost mai sugestive\u201c.
\nAcelasi cusur, plus tenta ideologica, le observa scriitorul \u00een pictura: \u201eArtistii rusi povestesc\u2026 sincer si superior didactic, preocupati ca si medievalii, desi cu mijloace de observatie plastica moderne, sa inculce sensul social al tabloului. Pictura e o cronica, un roman si, din punct de vedere artistic, remarc gesticulatia elocventa a personajelor, pasiunea lor ideologica. Tabloul capata un stil anatomic prin dinamica trupurilor. Fara \u00eendoiala, c\u00e2nd naratia se \u00eentinde pe spatiu prea mare si cuprinde prea multe detalii, ea oboseste spiritual\u201c.
\nO tentativa similara, \u00eempinsa p\u00e2na la exces, o observa si \u00een teatru, unde asa-zisa \u201earta a procesiunii\u201c cum o numeste G. Calinescu, departeaza atentia de la om, de la fram\u00e2ntarile lui interioare, catre o exprimare de parada, pompoasa, lipsita de continut sufletesc, iar decorurile prea multe si prea mari \u201e\u00eei striveste pe actori si-i reduce la o simpla figuratie\u201c. \u00cenc\u00e2t autorul nu se poate abtine sa zica \u201ecu un paradox, ca nu poti auzi muzica din cauza decorurilor\u201c.
\nEl nu se sfieste, pe de alta parte, sa releve tendinta decorativa a picturii ruso-sovietice, care o scoate din sferele artei propriu-zise. \u201eC\u00e2nd (\u2026) un tablou foloseste numai suprafete colorate, flori, vase, natura moarta, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, tonuri strigatoare dupa ochiul nostru, cu toate ca, precum spun, sunt gratioase, nu constituie o \u00abpictura\u00bb cu sugestia unei stari, ci o simpla decoratie. Trecerea e brusca de la cenusiu la multicolor, adica \u00een fond, de la tabloul narativ la pura decoratie, fara intermediul stilistic si impresionist\u201c.
\nDe asemenea, scriitorul nu se fereste sa observe mediocritatea multor monumente, chiar a unor \u201esimulacre\u201c ale maresalului Stalin, sau aspectul \u201eridicol\u201c al palatului de iarna sau al palatului de la Tarskoe-Selo, dat, la prima vedere, de stilul rococo. \u201ePrivite gresit \u2013 \u00eesi catifeleaza el constatarea \u2013, ele par ridicule. Ferestrele palatului de iarna si cam la fel si ale celuilalt sunt \u00eenconjurate de ornamentatii complicate, albe pe peretii verzi. Coloanele, c\u00e2nd rarite, c\u00e2nd adunate c\u00e2te doua, sunt, de asemenea, albe ca ale sobelor batr\u00e2nesti si proieminente pe fondul verde. Fatada seamana cu un tort pe care s-au aplicat flori de frisca. Cu toate acestea, de departe, palatul devine sprinten, un Luvru frivol, iar Ermitajul, cu fata dinspre Neva, prin perspectiva infinita, apare halucinant\u201c.
\nE un continuu atac si o permanenta retragere \u00een tot ce scrie G. Calinescu despre arta rusa si \u00een genere despre \u201efenomenul\u201c ruso-sovietic, o critica ascutita si o \u00eenmuiere a replicilor.
\nSugestiva ni se pare si dezavuarea \u00eencarcaturilor decorative, excesive, a interioarelor, a mobilierului, a ornamentatiei, merg\u00e2nd p\u00e2na la \u201eorgia bijutiera\u201c, de care nu scapa nici tarul tunurilor, g\u00e2ndit ca o bijuterie la dimensiuni uriase.
\nCazul concret al \u201eabundentei de ceasuri de prin palate si muzee \u2013 semn ne\u00eendoielnic al circulatiei largi a acestor instrumente\u201c \u2013 e explicat astfel de autor printr-o amuzanta ironie: \u201e\u00cen Ermitraj este o colectie voluminoasa de ceasuri rotunde ca niste mandarine brodate, \u00een frunte cu ceasul lui Petru cel Mare. Poate ca timpul rusesc avea nevoie sa fie masurat cu mai multe orologii deodata, poate ca obiectele slujeau ca simple giuvaeruri. E posibil, totusi, ca maruntul lor tictac sa fi inspirat si o anume admiratie. Ni se spune ca unii ofiteri purtau la br\u00e2u c\u00e2te cinci\u201c.
\nDar aprecierile cele mai dure \u2013 \u00een orice caz singulare \u00een spatiul rom\u00e2nesc \u00een perioada dictaturii comuniste \u2013 sunt cele referitoare la trupul ne\u00eensufletit, mumificat, al lui Lenin, pastrat \u00een mauzoleul de la Moscova, consideratii notate sub aparenta admiratiei, punctata imediat dupa exprimarea lor, conform metodei relevate a ofensivei urmata de defensiva; admiratie cu at\u00e2t mai necesara a fi exprimata aici, \u00eentr-un stil c\u00e2t mai bombastic \u2013 vezi comparatia lui Lenin cu Napoleon \u2013, cu c\u00e2t ea \u00eencheia cartea si trebuia sa lase o impresie linistitoare asupra cenzurii: \u201e\u00centr-o sala rectangulara pe o cuvertura de plus rosu, sub o vitrina, sta \u00eentins Lenin \u00eembracat \u00eentr-o haina kaki, \u00eencheiata la g\u00e2t, \u00eenvelit pe picioare cu o draperie. Sala e patrata, larga, at\u00e2t c\u00e2t privitorii sa poata pasi \u00een voie \u00een jurul sicriului. Capul culcat pe o perna e sprijinit de o calota discreta. Toti cei care au vazut pe Lenin mort au afirmat ca seamana a fi de ceara. \u00cen realitate, acum, pare \u00een ghips. Barbisonul, mustatile roscate se \u00eenfig ca \u00eentr-o masca artificiala. Un trup mumificat, \u00eennegrit, o statue supina de marmura ca pe sarcofagele medievale mi-ar fi aparut mai umana. Este aici, \u00eensa, un prestigiu al trupului care tinteste pe loc\u201c.
\nCea de a doua categorie de consideratii, privitoare la pulsul real al vietii social-economice (\u00een noiembrie 1946), \u00eembraca forma unei dari de seama, a unei \u201ecatagrafii\u201c \u201ede ceea ce se gaseste acolo, din care se poate scoate o imagine prozaica \u00een aparenta, substantiala de fapt, a vietii omului sovietic\u201c.
\nIndispus de mistificarile anterioare si de prejudecatile \u00eencuibate \u00een mintea tuturor vizitatorilor straini, autorul aspira la surprinderea \u201eprozaica\u201c, cum spune, a adevarului pe care sa-l transcrie \u2013 spre a fi \u00eenteles \u2013 \u201e\u00een cheia burgheza\u201c.
\nFapt remarcabil, dar periculos pentru acea perioada, \u00eentruc\u00e2t tocmai adevarul adevarat nu doreau rusii sa-l lase dezvaluit.
\nCu credinta ca demonstreaza prin aceasta \u201eca totul merge ca pe roate, \u00een chipul cel mai firesc cu putinta\u201c \u00een URSS, \u00een pofida unor lipsuri sau deficiente trecatoare, G. Calinescu explica, cel mai adesea cu obiectivitate, mecanismul de functionare a vietii economico-sociale, depun\u00e2nd marturie pentru cele vazute.
\nEl releva, mai \u00eent\u00e2i, marimea salariilor si puterea de cumparare a rublei. Aflam, astfel, ca un c\u00e2ntaret de opera din Kiev c\u00e2stiga 3.000 de ruble pe luna, iar un academician 15.000, \u00een timp ce un automobil (nu indica marca): 5.000; ca un salariu de 4.000 ruble \u201ee un salariu mare\u201c, iar suma de \u201e2.000 de ruble poate fi socotita o mijlocie\u201c. Ni se dau, spre o justa apreciere, costurile unui covor bun (5-6.000 ruble); 2,5 m. stofa (2.000 ruble); o vulpe argintie (6.000 ruble); o jacheta de blana (de la 2.000 de ruble \u00een sus); o sticla de vin de Armenia (140 ruble); un fular (140-400 ruble); o papusa (60-90-100 de ruble). E interesant si ce obiecte ia autorul ca puncte de reper.
\n\u00censiruind preturile, G. Calinescu vine cu o bomba: \u201eN-am putut privi la niste bijuterii, cost\u00e2nd fiecare cel putin 2-3 mii ruble, pentru ca \u00eenghesuiala era prea mare. La fel la blanuri. C\u00e2t despre stofe, mi-a fost imposibil a pipai pelajul uneia. Un zid de amatoare m-a \u00eempiedicat\u201c.
\nPar\u00e2ndu-i-se ca \u201eentuziasmul acesta achizitiv pare a depasi normalul\u201c, ca \u201enu-i firesc ca at\u00e2ta lume sa cumpere vulpi argintii si tac\u00e2muri de argint\u201c, autorul descopera misterul. \u201eAnumite persoane si-au dat scut parerea ca cetatenii sovietici \u00eesi folosesc economiile de ruble crez\u00e2nd \u00eentr-o retragere a monedei\u201c, iar \u00eentr-o nota de subsol confirma zvonurile: \u201eCeea ce s-a si \u00eent\u00e2mplat apoi \u00een forma stabilizarii\u201c.
\nChiar daca autorul \u00eencearca sa atenueze urmarile stabilizarii \u2013 explic\u00e2nd cititorilor, poate la cererea cenzurii, ca acesta n-ar fi \u201eun fenomen de panica, pentru ca \u00een URSS se accepta la schimb toate sumele\u201c \u2013, informatia e de-a dreptul socanta cu privire la forta economiei sovietice. De acest lucru si-a dat seama \u00eensusi scriitorul, din moment ce o insereaza \u00een carte dupa ezitari \u2013 \u201eNu vad nici un motiv de a ascunde entuziasmul\u2026 achizitiv\u201c\u2026 \u00eesi \u00eencepea el fraza cu care introducea stirea.
\nFrapante sunt si relatarile despre cele doua tipuri de comert \u2013 ambele de stat, \u00eengaduite \u2013 comertul \u201e\u00eenchis\u201c (prin magazine care ofera marfa de stricta necesitate, pe baza de talon, pe puncte, pe cartela, care a existat si la noi p\u00e2na t\u00e2rziu, fiind reintrodus \u00een ultima parte a \u201edictaturii\u201c ceausiste) si comertul \u201edeschis\u201c, la liber, \u00een functie de puterea omului de cumparare.
\nPoate ca dihotomia respectiva ar trece neobservata, ca ceva obisnuit \u00een orice tara, dupa un razboi at\u00e2t de \u00eendelungat si de pustiitor, daca autorul nu ar preciza la un moment dat ca taloanele mentionate asigura \u201epe un pret foarte mic, articolele de stricta necesitate la care fiecare are dreptul \u00een raport cu functia sa\u201c, si daca nu ar decodifica diferenta de pret \u00eentre cele doua tipuri de comert de stat (de cel de al treilea flux comercial, cel interzis, imposibil sa nu fi existat, nu spune nimic).
\nSpre a sugera marimea imensa (de cca. 14-15 ori) a pretului \u00een comertul \u201edeschis\u201c fata de cel \u201e\u00eenchis\u201c, G. Calinescu ia ca punct de reper contravaloarea unui obiect oarecare \u2013 o pereche de galosi, care \u201ecosta 15 ruble pe talon\u201c si \u201ei-a gasit cu 225 ruble \u00een comertul liber, unde erau, de altfel, ceruti de numerosi clienti\u201c.
\nCumpararea la un pret asa de mare a galosilor si-o explica autorul, dezvaluindu-ne unul din secretele comertului socialist, \u201ede buna seama \u00een virtutea unei economii de puncte\u201c.
\nDe ce trebuiau sa economiseasca cetatenii sovietici puncte e limpede. Pentru ca, probabil, alimentele vitale se dadeau numai pe cartela!
\nDin aproape \u00een aproape, cititorul rom\u00e2n putea descifra saradele calinesciene \u00eentr-o carte de lauda aparenta a socialismului.
\nDar si aceasta eticheta e discutabila, din moment ce scriitorul tinea sa afirme la un moment dat raspicat: \u201eNu e vorba de a aproba sau dezaproba o formula sociala, care poate functiona \u00eentr-o parte, ram\u00e2n\u00e2nd ne\u00eenteleasa, deci \u00eenca inaplicabila \u00een alta geografie\u201c.
\nDin nefericire, \u201etimpul n-a mai avut rabdare\u201c si a sarit etapele, contrazic\u00e2nd credinta cea mai sincera, probabil, a autorului.
\nExemplele de justa apreciere a pietei sovietice \u2013 cu semnalarea lipsurilor mari (de mobila, de stofe, de marfuri de calitate \u00een genere, si mai ales a alimentelor, despre care nu vorbeste deloc pentru ca nu-i iesisera \u00een cale dec\u00e2t \u00een revarsari de mare abundenta \u00een restaurantele de protocol) \u2013 sunt multe, dar nu are rostul sa le trecem \u00een revista pe toate.
\nEle lasa, desigur, mai bine dec\u00e2t alte consideratii, o idee despre fata nevazuta la noi a realitatii sovietice si vor fi oferit destule argumente pentru probabila interzicere a cartii.
\nAm vrut doar \u2013 prin cele invocate \u2013 sa semnalam tonul.
\n*
\nDesigur, lucrarea \u201eKiev, Moscova, Leningrad\u201c nu e o opera literara, desi jurnalele trec drept scrieri de hotar. Dar Calinescu \u00eensusi i-a negat tinuta de \u201e\u00eensemnare de calatorie\u201c, consider\u00e2nd-o o simpla ipoteza, \u201eun eseu\u201c.
\nJudec\u00e2nd-o, dupa cum cerea scriitorul \u201eprin raportarea la ea\u201c, \u00een functie de \u201eintentia autorului\u201c scrierea e, totusi, mai mult dec\u00e2t o simpla desfasurarea de idei menite a circumscrie fenomenul ruso-sovietic; dupa cum orice text al lui G. Calinescu e mai complex dec\u00e2t ceea ce s-a intentionat sa fie: recenzie, cronica, istorie literara, naratiune artistica, roman etc.
\nEa \u00eel cucereste, indiscutabil, pe cititor, prin originalitatea ideilor, prin neasteptatul asociatiilor, prin profunzimea scrutarii realitatii si nivelul filosofico-psihologico-social al discutarii chestiunilor celor mai obisnuite, prin \u00eencercarea trecerii dincolo de aspectele aparente, spre esentele ultime ale lucrurilor, dar si prin altceva.
\nSi anume prin scriitur\u00e3, \u00een care cuvintele aluneca mereu spre sensuri metaforice, caracterizarile se \u00eentrupeaza \u00een portretizari sugestive, referintele la natura \u2013 indiferent \u00een ce \u00eemprejurari \u2013 capata individualizari plastice de neuitat, afirmatiile mustesc de subtextualitate, descrierile implica, mai totdeauna fie o coloratura poetica, fie o subtila ironie si toate la un loc contureaza, dupa cum s-a mai spus, efigia unui personaj unic \u2013 autorul \u2013, care \u00eesi desfasoara \u00een fata noastra multiplele calitati spre a ne face sa percepem ceea ce vede si simte.
\nCaci lucrarea, c\u00e2nd trecuta cu vederea, c\u00e2nd incriminata verbal, ofera cititorului sansa de a-l descoperi pe G. Calinescu ca om, ca fiinta reala, mai direct dec\u00e2t multe dintre scrierile sale, chiar dec\u00e2t autocaracterizarile, nu putine, presarate de-a lungul vastei sale opere.
\nA sosit, credem, timpul sa i se acorde importanta cuvenita, \u00eentre altele si datorita faptului ca demersurile autorului par prefigurari ale alter ego-ului sau, Ioanide.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Av\u00e2nd de circumscris un fenomen national \u00een toata complexitatea lui, de la formele vizuale cele mai diverse la trairile cetatenilor, citite \u00een structurile artistice, dar si \u00een traditiile de viata, G. Calinescu \u00eencearca sa abordeze \u00een timpul scurt avut la dispozitie c\u00e2t mai multe domenii ale realitatii. Asa se face ca, at\u00e2t \u00een \u201eKiev,… Cite\u0219te mai mult »Exercitiile lui Ioanide (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16436","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1151,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16436","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16436"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16436\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16436"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16436"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16436"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}