{"id":16434,"date":"2013-08-29T13:04:28","date_gmt":"2013-08-29T11:04:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16434"},"modified":"2013-08-29T13:04:28","modified_gmt":"2013-08-29T11:04:28","slug":"orfani-temporari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orfani-temporari\/","title":{"rendered":"Orfani temporari"},"content":{"rendered":"

Liliana Corobca, Kinderland<\/em>, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013, 184 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Liliana Corobca a luat o decizie \u00eenteleapta modific\u00e2nd titlul initial \u2013 \u201ePatria mama\u201c \u2013 acordat romanului \u201eKinderland\u201c. Renunt\u00e2nd la o teza evidenta, desueta si compromisa, prozatoarea a lasat \u00een centrul atentiei copilaria trista si nevinovata. Discursul despre tinuturile natale, oric\u00e2t de sincer si nepatimas, se \u00eencarca de intoleranta fata de straini. Daca dorul de casa \u00eesi gaseste intermediarul \u00een vocea unui copil lipsit de discernam\u00e2nt, \u00eenvatat cu povara gospodariei, care nu pricepe amploarea sentimentelor, atunci va disparea si banuiala de incorectitudine politica. Desi, \u00een critica americana, de peste un secol, Tom Sawyer si Huckleberry Finn au fost acuzati de rasism, din pricina limbajului \u00eentrebuintat, fara a pune la socoteala ca, la v\u00e2rsta lor pubera, maimutareala domina comportamentul.<\/strong><\/em>
\nCum e mai bine?<\/strong>
\nDe v\u00e2rsta apropiata cu personajele lui Mark Twain este Cristina, naratoare si autoare a cartii. Scriindu-i mamei plecate la munca \u00een Italia, fetita de 12 ani o \u00eenstiinteaza cu privire la viata alaturi de fratiorii ei, Dan si Marcel. Cei trei micuti basarabeni sunt abandonati temporar de parinti, pentru ca tatal si-a gasit de lucru \u00een Rusia. Se educa, fara a se instrui. \u00cesi rezolva problemele, pentru ca vor sa le aiba. Cauta peripetii, \u00eentruc\u00e2t spaima este corelativul adrenalinei. Lasati de izbeliste, beneficiaza, din perspectiva adultilor, de standarde \u00eendestulatoare. Cu bani coscoviti \u00een pusculita, Cristina, Dan si Marcel par la fel de \u00eengrijiti ca odraselele corporatistilor, carora li se alimenteaza cardurile. C\u00e2teodata, stipendiile consistente le dau senzatia de independenta. Ei neglijeaza detaliul ca, \u00een absenta sumelor primite, ar ram\u00e2ne pe drumuri. Jinduirea dupa afectiune materna si paterna dispare\/ se diminueaza sub influenta violentei din famiile vecine. \u00cen mintea lor, dragostea se certifica numai prin prezenta fizica: \u201eVezi, mai prostule, ce face un tata? Iar tu bocesti zi si noapte. Tata \u00eeti trebuie, sa umbli cu capul spart, cu s\u00e2nge \u00een nas, flam\u00e2nd si c\u00e2rpit si sa te ascunzi pe la vecini? Vezi cum toti copiii vin la noi, ca-i mai bine fara tata. M\u00e2ncam tot felul de bunatati de la magazin, tot ce ne pofteste inima, ca avem bani sa ne cumparam, avem jucarii si, daca avem cu ce ne juca, totii copiii vin la noi, ca ei nu au si vor sa ne fure vreo jucarie ori sa ni le strice, de ciuda\u201c (p. 32). Povestitoarea se \u00eentreaba, nu \u00eentotdeauna explicit, cum e mai bine: sa stea \u00eempreuna cu ai ei si sa riste sa fie abuzata sau sa locuiasca singura si abandonata, dar libera? Aceasta dilema irezolvabila asigura consistenta volumului.
\nReactiile infantile fluctueaza \u00een functie de apucaturi. Nerabdarea revederii alterneaza cu nevoia de a nu da socoteala niciunei instante. Interesul pentru \u201eKinderland\u201c sporeste gratie agerimii Lilianei Corobca, amintind de cea a jucatorilor de alba-neagra, de a scoate la suprafata reversul medaliei. T\u00e2njirea dupa vorbe bl\u00e2nde si rasfat intra \u00een competitie cu dorinta de emancipare. Protectia echivaleaza si cu restrictiile. Or, dezvolt\u00e2ndu-se nedomesticiti, \u201emasculii\u201c tind sa se bucure de \u00eencalcarea tabuurilor lexciale, mai ales daca sesizeaza ca trivialitatea \u00eei caracterizeaza pe oamenii \u00een etate: \u201eCa sa para am\u00e2ndoi mai barbati, \u00eenjura foarte ur\u00e2t. Odata eram \u00een casa, cu fereastra deschisa si auzeam tot ce vorbesc ei. Venise la noi si un baiat cu un tata, de la care aveau ce auzi, tragea acela o \u00eenjuratura si imediat o repetau si ceilalti\u201c (p. 46). Autoguvernarea \u00eenseamna, asa cum se observa din pasajul citat anterior, un risc accepat. Iar o fiica ascultatoare si grijulie p\u00e2raste daca situatia scapa de sub control, pentru ca \u00eesi arogase misiunea de a apara integritatea corporala si morala a fratilor. Implicarea excesiva \u00een rolul de cap al familiei atrage o gramada de naivitati, sav\u00e2rsite \u00een numele binelui. Protejarea napastuitilor \u00eei \u00eenvata ca orice fapta aleasa atrage o pedeaspsa pe masura. Mai mult, erij\u00e2ndu-se \u00een dascal precoce, \u00eemprumut\u00e2nd \u00eentelepciunea, tonurile, toanele si hachitele majorilor, Cristina ignora faptul ca \u00eentre ea si ceilalti copiii, unii doar niste prunci nedeprinsi cu existenta bipeda, comunicarea nu rodeste. Ea \u00eentelege valoarea licentioasa. Dan si Marcel se afla \u00een stadiul automatismului papagalicesc. Nicio mustruluiala nu i-ar pune la punct, deoarece, buna sau rea, vorba e totuna.
\nSi baietii pl\u00e2ng<\/strong>
\nEleva harnica si mama-surogat spetita de activitatile casnice, naratoarea poseda un cod inaccesibil celorlalti. De aceea, poate, nu-i expediaza mamei epistolele pe care i le scrie. De aceea, cu siguranta, monologheaza cu princhideii. \u00cesi \u00eenchipuie ca, neraspunuz\u00e2nd, interlocutorii o aproba, recunosc\u00e2ndu-si greselile. Liliana Corobca imagineaza o fiinta impresionanta prin abilitatea de a percepe corect fenomenele exterioare cu ajutorul jocului. Comportamentele copiate sunt imediat asimilate, transformate \u00een trasaturi definitorii ale personalitatii. \u201eKinderland\u201c reprezinta trecerea constienta, brusca si brutala de la mimetism la realitatea agresiva. Asumarea ipostazelor adultului o obliga sa filozofeze, sa argumenteze, sa explice. Rezultatele scolare mediocre nu o \u00eempiedica sa problematizeze cu temeinicie. Sau ceea ce rosteste nu e altceva dec\u00e2t reproducerea oralitatii instituite de gura satului. Copila \u00eenregistreaza b\u00e2rfele si eufemismele de pe ulita mare: \u201eNu poti sa zici ca se strica baietii daca n-au tata, acela are tata si ce folos! Tat’su a vrut sa-i faca un bine si l-a lasat sa cunoasca femeia, sa nu creasca baiatul ne\u00eemplinit si sa \u00eenvete procedura, ca sa nu-l amageasca vreuna. Si ce a iesit! Asa ca, daca ai tata, nu \u00eenseamna ca vei creste un om ca lumea si, daca nu ai tata l\u00e2nga tine, nu \u00eenseamna ca vei fi un bandit si un stricat\u201c (p. 106). \u00cenlaturarea generalizarilor o obliga pe ea \u00eensasi sa se perfectioneze.
\n\u00cen ciuda atitudinii ostentativ-cicalitoare, Cristina se maturizeaza abia c\u00e2nd organismul ei devine pregatit, fiziologic, sa fie mama. Biologia domina artificiile lingvistice. Instinctul matern se consolideaza. Micuta preia sarcinile de femeie \u00een casa. Descopera voluptatea menajului \u00eenaintea placerii erotice. Despre adolescenta nu are habar. Ca atare, nici n-o \u00eengaduie. Odata ce trupul \u00eendura suficient, copilul ajunge forta de munca: \u201eE adevarat ca acolo, \u00een tarile foarte bogate si dezvoltate, copiii nu sunt buni de nimic? Nu-i ajuta pe parinti, nu se descurca cu fratiorii lor, nu stiu sa faca de m\u00e2ncare ori sa mulga capre? Niste mici paraziti pe spinarea parintilor! Cu tati, cu mame, bone, institutoare, iar ei rotofei si prostalani, se lasa spalati, hraniti, \u00eembracati, culcati, sculati, educati\u201c (p. 57). \u00cen citatul precedent scade verosimilitatea personajului. De vreme ce prozatoarea stabileste ca principala conventie stilistica este \u00eembratisarea vocabularului auzit de la tarani si ca niciodata Cristina nu primeste o veste scrisa din partea mamei, bate la ochi faptul ca protagonista adopta prejudecatile referitoare la modul iresponsabil al vest-europenilor de a-si nutri si naravi pruncii. \u00cen contextul romanului, decredibilizarea naratoarei constituie un risc aproape inevitabil. Astfel de secvente cusute cu ata alba sunt reminiscente din prima denumire \u2013 \u201ePatria mama\u201c. Dar sa nu uitam ca dezmembrarea prelungita a familiei implica si stari extreme. \u00cen cochetaria de-a adultii, disimularea, tergiversarea, \u00eembunarea, minciuna protectoare si spectrul rusinii domina replicile: \u201eDupa ce am zis ca pl\u00e2ngem cu program, am uitat, dar a venit Marcel fix la ora opt, \u00eentr-o seara, cu fotografiile mamei si tatei, le-a asezat frumos \u00eenaintea noastra taman c\u00e2nd trebuia sa \u00eenceapa un film si: hai sa pl\u00e2ngem, ca-i ora opt!\/ Du fotografiile \u00eenapoi! ne-am rastit noi la el. Nu vezi ca \u00eencepe filmul? Numai prostii si mucosii pl\u00e2ng!\u201c (p. 40).
\n\u201eKinderland\u201c are o structura zdravana. \u00cenceputul deschide apetitul pentru lectura. Sf\u00e2rsitul instaleaza frustrarea ca textul nu se continua. Contemplarea unei capuse, fixate pe abdomenul lui Dan, avertizeaza asupra pericolelor lumii minuscule \u00een care vom fi absorbiti. Decesul bunicii le da copiilor nadejdea ca-si vor re\u00eembratisa parintii la \u00eenmorm\u00e2ntare. Or, la priveghiuri si la \u00eenhumari, participantii nu-si str\u00e2ng m\u00e2inile. Cartea se \u00eencheie indecis, \u00een asteptarea mamei si a tatalui, impasibili ca tatarii lui Dino Buzzati.
\nRomanul Lilianei Corobca tinde catre excelenta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Liliana Corobca, Kinderland, Bucuresti, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 2013, 184 p.     Liliana Corobca a luat o decizie \u00eenteleapta modific\u00e2nd titlul initial \u2013 \u201ePatria mama\u201c \u2013 acordat romanului \u201eKinderland\u201c. Renunt\u00e2nd la o teza evidenta, desueta si compromisa, prozatoarea a lasat \u00een centrul atentiei copilaria trista si nevinovata. Discursul despre tinuturile natale, oric\u00e2t de sincer si… Cite\u0219te mai mult »Orfani temporari<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9232,9231],"class_list":["post-16434","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-kinderland","tag-liliana-corobca"],"views":2762,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16434","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16434"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16434\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16434"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16434"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16434"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}