{"id":16432,"date":"2013-08-29T13:03:09","date_gmt":"2013-08-29T11:03:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16432"},"modified":"2013-08-29T13:03:09","modified_gmt":"2013-08-29T11:03:09","slug":"cu-scrierea-creatoare-la-psihanalist","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-scrierea-creatoare-la-psihanalist\/","title":{"rendered":"Cu scrierea creatoare la psihanalist"},"content":{"rendered":"

Simona Sora, Hotel Universal<\/em>, Editura Polirom, Iasi, 2012, 272 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Cartea \u201eHotel Universal\u201c a Simonei Sora era, este o carte de premii. Si nu pentru putini critici aceasta a fost o certitudine \u00eenca de la primele topuri ale anului 2012. Cartea a fost din start una de premiu si pentru \u00eensasi autoarea ei, critic literar recunoscut si validat emitent de grile de evaluare estetica. Ca prima carte de proza a autoarei, romanul a fost \u00eentocmai scris pentru a fi confirmat de critica si de public. De aici \u00eei vin si plusurile, si minusurile.<\/strong><\/em><\/p>\n

\u201eHotel Universal\u201c este povestea unei vechi cladiri din centrul Bucurestiului, fost han si bezesten turcesc cu incerta destinatie \u00een comunism, improvizat camin studentesc dupa anii \u201990. Asistam, prin intermediul memoriei familiei, \u00een stilul scriitorilor sud-americani, la reconstructia unei istorii de 150 de ani deopotriva a locurilor si oamenilor. \u00cen jurul ritualului prepararii unei dulceti de trandafiri, bunica construieste fictional trecutul familiei \u2013 veritabil talent narativ, batr\u00e2na povestitoare \u201eadauga un nou amanunt uitat, inventat sau trecut p\u00e2na atunci sub tacere\u201c. Romanul dob\u00e2ndeste, astfel, o dimensiune metatextuala, venita la tanc \u00een \u00eent\u00e2mpinarea pregatirii de filolog a nepoatei, devoalata ulterior drept voce narativa a romanului.
\nAutoarea suprapune, \u00een acest fel, realismul epocii crunte de dupa Revolutie \u2013 prezentul Maiei din \u201eHotel Universal\u201c \u2013 magicului unor naratiuni \u00eentemeietoare de care este responsabila bunica. Trecutul \u00eendepartat al familiei se \u00eentretaie livresc cu experienta lui Vasile Capsa \u00een cautarea \u201edulcelui perfect\u201c, ceea ce permite draparea povestii \u00eentr-un val mistic de ciocolata. De domeniul fantasticului este si semnul distinctiv pe piele, sub forma de harta, transmis \u00een familie pe linie materna si tradus prin puterea premonitiilor si a viselor. E un univers prin excelenta al Femeii (numita alternativ Rada sau Maria), univers din care barbatii s-au retras prin moarte, cu totii, prea devreme. Singura figura masculina conturata din poveste este bunicul, si el \u00eenvaluit, \u00eensa, \u00een mult mister. Autenticitatea si misterul deopotriva sunt efectul unor scrisori vechi din istoria familiei pe care Maia le transcrie \u00eentocmai, red\u00e2nd grafic inclusiv pasajele \u00een care scrisul este sters. De altfel, toate aceste povestiri prin care fantasticul umple golurile realului, reconstituite ingenios pe bucati, aduc \u00een scena un univers fictional de tip sud-american, excelent conturat.
\nMetafizic si organic<\/strong>
\nDe \u201evina\u201c pentru atmosfera sunt mai ales inteligenta si talentul lingvistic al autoarei. Iata, de pilda capacitatea de transpunere a senzorialitatii \u00een mistic: \u201e\u00eesi simtea maxilarele largindu-se, ca o cupa rotunjita, limba curb\u00e2ndu-se si adapt\u00e2ndu-se printr-o mie de senzori noi imploziei, peretii obrajilor secret\u00e2nd un fel de licoare astringenta \u00een care urma sa se dizolve, dupa stratul de nuca pralinata, visina tinuta \u00een alcool, cu s\u00e2mburele ei rotund pe care-l pastra \u00een gura, plimb\u00e2ndu-l dintr-o parte \u00een cealalta, p\u00e2na c\u00e2nd termina de povestit viitorul ce nu pregeta niciodata sa se-arate\u201c. Altadata, uimeste scena nasterii, privita din afara, metafizic si profund organic \u00een acelasi timp. Batalia trupului de gelatina cu \u00eentunericul si spatiul \u00eenchis echivaleaza, pentru Simona Sora, cu uitarea a ceea ce ai fost \u00eenainte de expulzarea \u00een lumea exterioara. \u201esocul nasterii tale, pelicula aceea rosiatica si \u00eenecacioasa prin care \u00eenaintai ca printr-un tunel prea str\u00e2mt, \u00eentunecos si jilav, capcana \u00een care fata ta de gelatina s-a prins singura, pentru ca, epuizata de efort si ametita de tirbusonul lichid care te impingea, ai adormit si ai visat ca ploua\u201c. Aceasta pagina din care am decupat doar \u00eenceputul e o mostra elocventa ca prozatoarea are verva, simtul limbii si imaginarul unui scriitor mare.
\nLa polul opus sta lumea anilor \u201990 unde \u00een relieful vocii Maiei, studenta literata, ghicim prea des vocea autoarei, studenta dupa Revolutie \u00een chiar caminul \u201eUniversal\u201c, dupa cum marturiseste \u00eentr-un interviu. Suprapunerea p\u00e2na la indistinctie a vocilor serveste, s-ar putea argumenta, realismului. Mediul post-revolutionar din roman, \u201eo lume \u00eenca neasezata si cu iluziile intacte\u201c, se \u00eenv\u00e2rteste \u00een jurul puterii Ligii Studentilor care \u00eempartea locurile \u00een Universal, caci \u201epentru ce murisera studentii \u00een \u201989? Pentru Hotel Universal\u201c. O atare ironizare a idealurilor revolutionare nu e deloc \u00eent\u00e2mplatoare. Prea putin supusa unor legi si reguli clare, comunitatea Universalului cuprinde personaje \u201euniversale\u201c: Mohicanu \u00een carucior cu Ludmila lui, Diana studenta de la limbi straine, Aliona ghicitoarea, clanul Turnenilor, etc.
\n\u201eHotel Universal\u201c este b\u00e2ntuit si de lectiile de viata, cam ridicole si obositoare pentru auditori, ale unui asistent universitar \u2013\u00eentruparea narativa a intelectualului filosof. De aici p\u00e2na la dialectica iubirii, cea mai la \u00eendem\u00e2na tema de filosofat \u00eentr-o carte, e doar un pas de c\u00e2teva pagini. Iubirea, utilitatea, casatoria sunt \u00eembracate frumos \u00eentr-o lectie data unei \u201eardelence provinciale\u201c \u201ecu lecturile nedigerate\u201c (expresia din urma, de regasit \u00een cel putin doua momente ale romanului, da seama, \u00een cheie psihanalitica, de vreo obsesie profesorala a autoarei). Iata si \u00eencununarea discutiei despre iubire, numai buna de pus \u00een gura vreunui erou camilpetrescian \u2013 nu-i vorba, filosoful Pavel Dreptu are mult din Ladima: \u201e\u00eentr-o iubire \u00eentre fiinte de aceeasi natura fiecare este pentru cealalta punctul final al \u00eent\u00e2lnirilor\u201c.
\nApas\u00e2nd la maximum pedala filosofarii, autoarea simte nevoia sa \u00eentocmeasca, prin cuvintele lui, un portret de generatie \u201990: \u201e\u00eentreaga generatie nu stie nimic bine, nici muzica, nici matematica, nici chimie, nici psihologie, nu stiti nici macar sa desenati un cer astral ca lumea, cica nu credeti \u00een emanatiile planetelor, de parca trebuie sa crezi; ce e sus e si jos, indiferent ce crezi tu. Nu sunteti \u00eentregi pentru ca nu faceti nimic p\u00e2na la capat. \u00cenvatati ceva repede si mecanic, ca sa aveti moneda de schimb, apoi uitati repede si de voi \u00eensiva, uitati si nu va amintiti nici c\u00e2nd va cade cerul \u00een cap.\u201c Daca aici nu sunt de identificat parti-pris-urile filologice ale autoarei, intertextualitatea devine evidenta atunci c\u00e2nd Maia face pe asistenta si este poreclita \u201ebuna Maia\u201c sau c\u00e2nd se reda imaginea cititoarei feminine \u00een conceptia apocaliptica a bunicii: un iad cu \u201efemei inconstiente care, \u00een loc sa-si vada de viata lor, de barbat, de copii si de casa, citeau romane subtiri, sute de romane din colectii populare, poate chiar din Romanul de dragoste\u201c.
\nReteta romanului<\/strong>
\nUnii ar putea acuza cantonarea obsedanta \u00een mediul literatilor. Nu asta deranjeaza, e lumea pe care autoarea mizeaza si pe care o pune \u00een scena \u00een contrapunct cu celelalte tipologii ale Universalului pestrit. Ancheta sinuciderii profesorului Pavel Dreptu, de exemplu, redata printr-un grupaj de proces-verbal care reuneste marturiile celor din camin, este un nou prilej de tipologizare: studentul la drept care nu suporta \u201egargara\u201c filologilor, vesnicul protestatar, ideologul etc. Memorabil ram\u00e2ne si criticul literar de pahar, scald\u00e2nd opera scriitoarei Maia din \u201eHotelul Universal\u201c \u00een apele lui Cosbuc, Goga, Vlahuta: \u201eromanul se scrie la batr\u00e2nete, doamna, trebuie sa afli cum sta treaba cu viata sau cu moartea ori macar cu scrisul, trebuie sa poti sa creezi viata, sa-i tii personajele, daca stii ce-s alea, \u00een palma, sa legi planurile, nu sa copiezi, doamna, din Goga sau Cosbuc\u201c. Concluzia: \u201eAsta nu-i literatura, e reportaj poate\u201c. Tare ma tem ca Simona Sora si-a scris cartea cu g\u00e2ndul la acest cititor. Care trebuia combatut. Si planurile, vorba criticului de ocazie, \u201elegate\u201c.
\n\u00cen aceasta intentie de a face cu orice pret literatura (a se citi: un discurs suprasaturat de tehnici metatextuale) stau micile st\u00e2ngacii ale romanului. Polifonia e de efect de-a lungul cartii, caci vocea narativa se schimba de la o fraza la alta, cu urmari antrenante pentru cititor. Justificata narativ si provocatoare la lectura, aceasta polifonie este, \u00eensa, din pacate, explicitata \u00een epilog, prin discursul unei psihanaliste. \u00centregul roman e o punere \u00een abis a unei sedinte de terapie a Maiei, dupa episodul sinuciderii profesorului. Ca exercitiu de asociere libera prin scris, toata povestea este interpretata de psihanalist fie \u00een varianta \u201emetatextuala\u201c \u2013 Maia \u201en-ar fi vrut sa spuna ceva, ci sa respuna, sa despuna, sa nespuna\u201c \u2013, fie \u00een varianta psihanalitica: diagnostic disfazie \u2013 \u201escria despre ea \u00eensasi la persoana a treia, ca perlabora fragmentar si discontinuu, ca reusea sa se puna \u00een pielea tuturor personajelor despre care scria, dar nu \u00een a ei \u00eensesi\u201c.
\nProbe, toate acestea, ca scriitoarea \u00eei suprapune autoarei de proza Simona Sora pe criticul, filologul Simona Sora si ne explica alegerea narativa \u2013 nu \u201emeta\u201c de aceasta data, ci psihanalitic. Tot acolo e. Universul fictional at\u00e2t de reusit conturat \u00een 250 de pagini se prabuseste pe canapea, sub penita unui medic psihanalist. Pacat. Povestea statea bine de tot \u00een picioare si fara sa fie pusa \u201eprogramatic\u201c \u00een seama unei bolnave.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Simona Sora, Hotel Universal, Editura Polirom, Iasi, 2012, 272 p.     Cartea \u201eHotel Universal\u201c a Simonei Sora era, este o carte de premii. Si nu pentru putini critici aceasta a fost o certitudine \u00eenca de la primele topuri ale anului 2012. Cartea a fost din start una de premiu si pentru \u00eensasi autoarea ei,… Cite\u0219te mai mult »Cu scrierea creatoare la psihanalist<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8763,9230],"class_list":["post-16432","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-hotel-universal","tag-simona-sora"],"views":1254,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16432","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16432"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16432\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16432"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16432"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16432"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}