{"id":16430,"date":"2013-08-29T13:00:40","date_gmt":"2013-08-29T11:00:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16430"},"modified":"2013-08-29T13:00:40","modified_gmt":"2013-08-29T11:00:40","slug":"romanul-pentru-incepatori","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romanul-pentru-incepatori\/","title":{"rendered":"Romanul, pentru incepatori"},"content":{"rendered":"

Cum se scrie un roman? Colocviul romanului romanesc<\/em>, Editura Cartea rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 144 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Nu stiu daca Rom\u00e2nia a stat vreodata foarte bine la teoria romanesca. De fapt, toate miscarile majore ale secolului XX sunt \u00eemprumuturi occidentale, reactualizate la noi pentru publicul vesnic dezinteresat de patenta originara a vreunui proiect si \u00eentr-un mediu care permite oricarui autor (cu repercusiuni firesti asupra romanului rom\u00e2nesc, desigur) sa se joace de-a creatorul de-a doua zi. De altfel, ultimele teorii majore privind romanul rom\u00e2nesc (sa ne amintim, totusi, p\u00e2na si acestea se opresc \u00een anii ’70) \u00eei apartin, desigur, lui Nicolae Manolescu. Tot criticul este cel care adreseaza c\u00e2torva autori, \u00een cadrul \u201eColocviului romanului rom\u00e2nesc\u201c, proiectul USR din 3-6 mai 2012 de la Alba Iulia, \u00eentrebarea \u201eCum se scrie un roman?\u201c. Invitatia mi s-a parut cu at\u00e2t mai interesanta cu c\u00e2t lista autorilor care raspund nu este (cu mici exceptii) una irelevanta: Radu Aldulescu, George Balaita, Gabriel Chifu, Petru Cimpoesu, Nichita Danilov, Horia G\u00e2rbea, Radu Pavel Gheo, Ioan Grosan, Radu Mares, Marta Petreu, D.R. Popescu, Doina Rusti, Dan Stanca, un cristian, Alexandru Vlad, Varujan Vosganian. Micile eseuri sunt compilate \u00een volumul \u201eCum se scrie un roman?\u201c aparut la Cartea Rom\u00e2neasca \u00een 2012. Ei bine, cine se astepta sa descopere o carte de teorie literara \u00een aceasta antologie s-a \u00eenselat.
\nRomancieri-teoreticieni?<\/strong>
\nRadu Aldulescu \u00eencepe ambiguu. \u00censa nu e vina lui, caci contextul literaturii rom\u00e2ne nu permite o alta cronologie (adica nu permite o cronologie verosimila) pentru aparitia c\u00e2torva curente: \u201eAm \u00een vedere \u00een primul r\u00e2nd acel experiment care s-a numit \u00een anii optzeci textualism, \u00een proza si roman, devenit mai \u00eencoace postmodernism\u201c. Fara sa intru prea mult \u00een detalii, problemele care apar \u00een textul lui Aldulescu tin de folosirea unor concepte nepracticate \u00een spatiul cultural european si atribuirea uneia dintre generatii (’80, cred) calificativul, \u00een aparenta exhaustiv, postmodernism \u2013 concept aparut cu jumatate de secol \u00eenainte, care a intrat, ce-i drept, \u00een vocabularul literar abia dupa razboi. \u00cen fine, urmeaza o scurta trecere \u00een revista a romanului modern, a continuatorilor sud-americani si a dominatiei actuale a lui Houellebecq. Apoi, previzibil, discutia porneste catre romancierii actualitatii, pe care Aldulescu se bazeaza ca vor schimba fata literaturii rom\u00e2ne \u00een Occident: Danilov, Soviany, Nimigean, Ursu, Stanca, Vlad, Ecovoiu, Tomsa. Retinerile romancierului sunt \u00eensa \u00een legatura cu politicile culturale actuale care, de douazeci de ani, \u201epar sa lupte pe viata si pe moarte \u00eempotriva romancierului si a scriitorului \u00een general\u201c.
\nUrmatorul invitat \u00eensa, George Balaita, pune problema corect (vorba jocului): trebuie un romancier sa fie si un teoretician al romanului? Adica, p\u00e2na la urma, chiar pornind de la exemplele pe care le ofera invitatii (\u201eScrisori catre un t\u00e2nar romancier\u201c al lui Llosa, \u201eArta romanului\u201c al lui Kundera \u2013 ar mai lipsi o plimbare prin \u201epadurea narativa\u201c, n.m.), asteptarile nu pot fi foarte mari: \u201eCe este un roman stiu. Nu sunt \u00eensa un destul de bun eseist ca sa stiu si cum se scrie un roman\u201c.
\nScrierile lui Llosa \u2013 spre exemplu \u2013 despre \u201ecum se scrie un roman\u201c nu trec de simple generalitati, de mici eseuri literaturizate si tipologizate, lucru pe care \u00eel observa si Manolescu \u00een prefata volumului, unde \u00eesi mustruluieste, deloc subtil, musafirii, chiar \u00eenainte ca acestia sa apuce sa spuna ceva: \u201e\u00cen ce ma priveste, desi n-am scris romane si, foarte probabil, nici nu voi scrie, \u00eencerc sa dau eu \u00eensumi un raspuns, bazat pe experienta de lectura a c\u00e2torva confesiuni datorate unor meseriasi ai genului care au avut si cap teoretic: Henry James, Vladimir Nabokov, Umberto Eco, Milan Kundera sau Orhan Pamuk. Cartile lor sunt traduse \u00een rom\u00e2neste si ar fi putut servi drept model de reflectie si romancierilor nostri. Nu prea cred sa le fi citit. Si nu fiindca n-ar exista si la noi scriitori cu inteligenta scrisului, dar fiindca nu exista cultura respectiva. Si nu numai astazi. Cu decenii \u00een urma, am mai spus-o, Dana Dumitriu, care publicase o carte despre realismul psihologic \u00een romanul modern, fiind asadar \u00een tema, a avut ideea de a culege si comenta opiniile despre roman ale marilor autori interbelici. A renuntat, constat\u00e2nd ca erau pline de generalitati si lipsite de profesionalism\u201c.
\nSofisme, truisme…<\/strong>
\n\u00cen fond, dincolo de faptul ca Manolescu scrie o prefata pesimista asupra a ceea ce va fi antologia \u00een continuare \u2013 adica, basca Eliade si Camil Petrescu \u00een interbelic, avem romancieri necititi, banali si lipsiti de profesionalism c\u00e2nd vine vorba de teorie literara, n.m. \u2013 exista un adevar evident \u00een ceea ce priveste literatura: nu toti autorii mari sunt si foarte buni teoreticieni. De fapt, exceptiile notabile pot fi numarate (o face, \u00een parte, Manolescu) pe degetele de la o m\u00e2na. Marea problema sta \u00een alta parte: \u00een aceea ca autori foarte buni ca Aldulescu se agata de un suport teoretic fragil ca \u201eScrisori catre un t\u00e2nar romancier\u201c \u2013 plin de tautologii, banalitati, \u201enimicuri frumoase\u201c \u2013 \u00een fond, fac\u00e2nd o confuzie totala \u00eentre teoria literara si eseistica brouillon, semi-comerciala pe care o promoveaza Llosa.
\nMai departe, din eseul lui Gabriel Chifu care face casa buna cu cel al Doinei Rusti prin penibilul antrenat constant, aflam clisee ca \u201eScrierea unui roman \u00eenseamna refacerea lumii pe cale verbala\u2026\u201c, \u201eRomancierul nu este o divinitate propriu-zisa, ci doar o divinitate degradata\u201c, sau, merg\u00e2nd din sofism \u00een sofism si din truism \u00een truism, ca \u201ela temeiul\u201c societatii se afla \u201e\u2026crestinismul, desigur. Iar crestinismul ce altceva \u00eenseamna, daca nu o confirmare a miracolului, o validare a ideii de supranatural\u201c. Doina Rusti ne spune ca era \u201eregele acelor 40 de pagini aurite\u201c sau ca \u201enimic nu e mai crud dec\u00e2t sa scrii 40 de pagini si sa le vezi cum mor\u201c. Horia G\u00e2rbea, \u00eentr-un exercitiu de \u201einginerie teoretica\u201c, propune o interpretare matematica a romanului, prin \u2013 atentie! \u2013 teoriile probabilitatii: \u201eRevenind, o simpla fixare de cadru ucide dintr-o data milioane de posibilitati, conduc\u00e2nd autorul spre solutii limitate, c\u00e2nd nu unice. Astfel, merg\u00e2nd pe strada Antim din Bucuresti, \u00eentr-o seara a anului 1911, Felix Sima nu poate auzi un raget de leu, nici sunetul unui avion cu reactie si nici nu poate \u00eent\u00e2lni, ca Dante, o pantera sau macar o lupoaica\u201c. Desigur, m-am g\u00e2ndit imediat la socul pe care-l va avea Horia G\u00e2rbea c\u00e2nd, amintindu-si de carti precum \u201eMinunata lume noua\u201c sau \u2013 de ce nu? \u2013 \u201eO lume disparuta\u201c, \u00eei va fi dar\u00e2mata fara niciun fel de avertisment \u00eentreaga teorie probabilistica pe care se forteaza sa o ramforseze: \u201eScrierea unui roman este, cum s-ar zice \u00een matematica, marginita si superior si inferior\u201c. P\u00e2na atunci, \u201eraspunsul, demonstrat inginereste\u201c despre care vorbeste G\u00e2rbea este un mic moment de umor involuntar.
\nDe remarcat sunt raspunsul lui Radu Pavel Gheo \u2013 detasat, bine informat, elegant, cel al lui Ioan Grosan \u2013 scurt si la obiect si cel al lui Alexandru Vlad \u2013 care, \u00eemi pare, e \u201ebatr\u00e2nul \u00eentelept\u201c si autentic al grupului. \u00cen rest, Marta Petreu scrie un decalog al romancierului (\u00een spiritul unui suvenir din placute de lemn imprimate, probabil), un cristian este autorul cool, de fapt un fel de Burducea al grupului care \u2013 \u00eentr-o miscare pseudo-underground caracteristica \u00eesi numeste eseul \u201eCUM SE SCRIE un ROMAN? sau CUM S(IC)RIE (un cristian) un roman\u201c, dar o \u00eencepe cu \u201eDati-mi, va rog, voie sa ma minunez. Ca sunt \u00een fata dumneavoastra, romancieri pur s\u00e2nge, ca-mi faceti onoarea sa ma ascultati. Si va multumesc, totodata, pentru ca acceptati sa auziti c\u00e2te ceva despre romanul despre care umbla vorba ca l-as fi scris (…)\u201c.
\n\u00cen fine, din toata aceasta festivitate de la care ne-a ramas volumul \u201eCum se scrie un roman?\u201c trebuie sa tinem minte c\u00e2teva lucruri: autorii \u201enecititi\u201c de care vorbeste Manolescu sunt si plictisitori. Rarele momente care ies \u00een evidenta pozitiv au \u00een fundal o antologie a prozatorilor (despre valoarea fiecaruia vorbesc propriile romane) care nu prea stiu sa explice ei \u00eensisi ce fac. Nicio problema. De fapt, o spune si o istorie culturala \u00een care at\u00e2tia mari autori de roman nu s-au aruncat \u00een teorie literara. Aici \u00eensa, at\u00e2tea sfortari conceptuale \u00eei prezinta pe romancieri nu numai ca pe niste teoreticieni slabi, dar mai ales ca pe niste autori slabi care-si supraapreciaza importanta, legitimitatea \u00een literatura si discursul. Urm\u00e2nd principiul sanatos, \u00eenchei: \u201eDaca taceai, prozator ram\u00e2neai\u201c. Sau, poate chiar mai mult: \u201eProzatorul nu e prozator destul p\u00e2na nu e si teoretician\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cum se scrie un roman? Colocviul romanului romanesc, Editura Cartea rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 144 p.   Nu stiu daca Rom\u00e2nia a stat vreodata foarte bine la teoria romanesca. De fapt, toate miscarile majore ale secolului XX sunt \u00eemprumuturi occidentale, reactualizate la noi pentru publicul vesnic dezinteresat de patenta originara a vreunui proiect si \u00eentr-un mediu… Cite\u0219te mai mult »Romanul, pentru incepatori<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4190,5926,1309,3713,2303],"class_list":["post-16430","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-d-r-popescu","tag-gabriel-chifu","tag-marta-petreu","tag-radu-aldulescu","tag-radu-pavel-gheo"],"views":1359,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16430","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16430"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16430\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16430"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16430"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16430"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}