<\/p>\n
Un t\u00e2nar editor din Atena \u00eemi pune o carte pe masa. \u201eCiteste, \u00eemi spune si scrie o prefata!\u201c Titlul cartii este \u201eV\u00e2natoarea de oameni\u201c. Si e scrisa de un t\u00e2nar filozof francez, Gr\u00e9goire Chamayou. A aparut anul trecut la editura La Fabrique. Allotropos, editura greceasca din Atena, are traducerea ei \u00een lucru.
\n\u00cemi spun \u00een g\u00e2nd ca aceasta carte ar putea fi ilustrata cu imagini de care avem parte de dimineata p\u00e2na seara. Pe toate posturile de televiziune. Traim \u00eentr-o tara \u00eenconjurata de mare. Scufundarea ambarcatiunilor cu emigranti care \u00eencearca sa atinga tarmurile, pentru a-si cauta \u00een Europa o viata mai buna, e la ordinea zilei. Ei sunt haituiti de politia de tarm, sau de cea teritoriala, daca apuca sa puna piciorul pe uscat. Cartea lui Chamayou face istoricul acestei haituieli a semenului nostru. Este ca un thriller, ca o carte de aventuri despre violenta care domina \u00eentreaga istorie a speciei umane. Un om alearga. Altii vor sa-l prinda, la portile unei polis antice. Un om alearga. Altii vor sa-l prinda \u00eentr-o statie de metrou. \u00centre aceste doua paranteze \u00een timp se \u00eenscrie cartea. Cine e v\u00e2natorul? Cine e v\u00e2natul? Excluderea dintr-o tabara \u00eenseamna implicit includerea \u00een cealalta. \u00cen comunitatea umana, cea, deci, a unei singure specii. Razboiul, forma suprema de v\u00e2natoare, nu \u00eenseamna nimic altceva dec\u00e2t: omoara, altfel vei fi omor\u00e2t! Din fata. Sau din spate, de catre ai tai, fiindca n-ai \u00eendeplinit ordinul de-a fi ucigas. Daca nu devii v\u00e2nator, esti v\u00e2nat.
\nCum s-a ajuns la aceasta forma legitima de v\u00e2natoare? Cum a ajuns v\u00e2natoarea semenului tau sa beneficieze de o metodologie, iar aceasta metodologie sa se numeasca tactica si strategie de lupta si sa fie predata \u00een scoli speciale, ca orice stiinta?<\/p>\n
Chamayou porneste de la filozofii greci. De la mostenirea nu dintre cele mai nobile pe care ne-a lasat-o Aristotel, care considera v\u00e2natoarea sclavilor un mod natural al achizitionarii fortei de munca. El credea ca exista oameni nascuti pentru a comanda si oameni nascuti pentru a fi comandati. C\u00e2nd cei din urma nu-si accepta conditia, se ajunge la razboi. Deci razboiul este un mod de restabilire a ordinii naturale.
\nCombinatia v\u00e2natorii de oameni \u00een scopuri economice, dar si pentru a-si asigura puterea politica asupra unui teritoriu a facut-o Nimrod. El, dupa Potop, nu a ascultat cuv\u00e2ntul Domnului si s-a proclamat rege. Nimrod \u00eesi aduna cu forta poporul. Se suprapun astfel v\u00e2natoarea economica si v\u00e2natoarea politica, ajung\u00e2ndu-se la o suveranitate sinergetica asupra unui teritoriu populat cu forta.
\nAbraham combina puterea sinergetica cu cea pastorala, transcedentala. Puterera lui Nimrod era puterea asupra unor oameni care fug, fiindca vor sa scape. Ea este prima putere urbana, are drept scop stap\u00e2nirea unui teritoriu, din care stap\u00e2nul iese \u00een afara pentru a prinde si alte victime. Simbolul Turnului Babel acesta este; oamenii capturati construiesc un oras care ii va include. Simbolul dovedeste caracterul de centralizare si de verticalitate al puterii.
\nApoi, locul v\u00e2natorii de oameni \u00eel ia \u201epescuirea\u201c. Pescarii de oameni introduc puterea suverana a spiritului \u00een adunarea multimii. Se trece la v\u00e2natoarea pastorala, la biserica, si cu timpul la forma suprema de pedepsire a turmei daca nu e ascultatoare \u2013 Inchizitia. Aceasta se bazeaza pe metafora patrunderii unei maladii \u00een turma, maladie de care turma trebuie salvata. Cangrena trebuie \u00eenlaturata. Boala de-a fi eretic nu se poate vindeca dec\u00e2t prin moarte.
\nAceasta idee, atrage Chamayou atentia, va sta la baza tuturor institutiilor statale de mai t\u00e2rziu. De aici se va ajunge la expulzarea din legalitate, la pierderea protectiei comunitatii de catre anumiti indivizi, mai mult chiar, la ideea ca trebuie salvata comunitatea de acesti indivizi. Uneori, proscrisii se unesc, ei devin periculosi. Se pun preturi comunitare pe capul lor. Suveranul are dreptul sa-i judece. Si pentru \u00eendeplinirea acestui drept, el creeaza institutii si apeleaza la institutii: armata, politia, sistemul justitiar. Deci, statul. Se trece spre forme largite de dominare. Statul transforma v\u00e2natul \u00een dusman. El certifica ideea ca, de fapt, cuceritorul are o umanitate superioara, \u00een numele careia actioneaza. El va impune conceptia ca aceasta umanitate, a v\u00e2natorului, este singura si ca este absoluta.
\nCeea ce s-a \u00eent\u00e2mplat la cucerirea Lumii Noi, este de parere Gr\u00e9goire Chamayou, este o combinatie a tuturor formelor posibile de v\u00e2natoare. Capitolul despre v\u00e2natoarea indienilor este poate cel mai crud capitol al cartii, nu e usor de citit. Aproape ca ti se face rau fizic urm\u00e2ndu-i argumentele. V\u00e2natoarea indienilor cu c\u00e2inii, urmarirea si sf\u00e2rtecarea lor, lauda animalului pentru ca si-a facut treaba bine, nu mai lasa loc de iluzii asupra naturii umane. Nici un masacru nu a fost de o asemenea anvergura. Fiindca era nevoie si de o teorie care sa justifice lacomia de aur, s-a apelat iarasi la filozofi. Sepulverda l-a citat pe Aristotel, de traducerea si comentarea caruia s-a ocupat toata viata. Unii oameni erau, potrivit acestuia, sclavi de la natura. Chiar mai putin dec\u00e2t oameni, \u00een cazul cuceririi Lumii Noi. Ei erau homunculi. Razboiul \u00eempotriva lor s-a considerat a fi o ramura a artei. Fiindca se \u00eencerca astfel umanizarea lor. Se \u00eencerca dumnezeirea unor homunculi, care oric\u00e2t de homunculi ar fi fost ei, era mai convenabil sa fie crestini. Dezumanizarea dusmanului a devenit \u00eentelegerea politica a conceptului de umanitate. De la umanitatea superioara se trece la umanitatea absoluta. Toti ceilalti sunt inumani, deci dusmani.
\nUrmatoarea forma de v\u00e2natoare analizata de autor este cea a pieilor negre. Ea nu ia amploare dec\u00e2t odata cu capitalismul transatlantic. Cele mai ucigatoare pagini, bazate toate pe documentatie si pe citate, sunt cele despre confreriile care se fac \u00eentre cei care v\u00e2nd si cei care cumpara sclavii negri. Aici v\u00e2natoarea umana ajunge la paroxism. Europenii \u00eesi cauta o scuza \u00een treapta de sclavagism pe care se situau societatile africane. De data asta, se foloseste zoologizarea ca instrument justificator \u00een practica v\u00e2natoreasca. Africanii nu sunt oameni, sunt animale.
\nSe ajunge la forma bine cunoscuta a blamarii victimei. Ei meritau acest tratament, chiar daca nu aveau alta alegere. Se analizeaza pozitia lui Hegel fata de sclavagism. Sclavul, spune distinsul filozof, ram\u00e2ne sclav fiindca nu vrea sa \u00eenfrunte moartea pentru libertate. Aici apare prima data ideea posibilitatii emanciparii, dar Hegel trateaza problema paternalist. E nevoie de o eliberare graduala si controlata a sclavilor, este el de parere. Urmeaza pagini de stralucita analiza a contradictiei hegeliene. De la aceasta contradictie s-a ajuns la ideea ca negrii, chiar daca se revolta, o fac pentru ca nu pun pret pe viata. \u00cen acest cadru este discutata revolta lor din Haiti, c\u00e2nd au murit cu miile pentru libertate. S-a considerat ca, pentru ei, singura forma de libertate se gasea \u00een moarte.
\nP\u00e2na c\u00e2nd pe scena istoriei au aparut marronii. Marronii sunt sclavii fugiti de pe plantatii. \u00cencepe v\u00e2natoarea lor. Ea cerea forte speciale, fiindca fugarii \u00eenvatasera sa se apere. Se formeaza armate speciale. Se dau recompense pentru prinderea lor. Daca voiai sa iei recompense, trebuia sa aduci ca dovada guvernatorului m\u00e2na celui omor\u00e2t, si astfel \u00eeti primeai plata.
\nApoi, au \u00eenceput recrutarile dintre sclavi pentru v\u00e2natoare, lor schimb\u00e2ndu-li-se statutul din sclav \u00een \u201evalet de v\u00e2natoare\u201c.
\nO alta forma de v\u00e2natoare analizata de Chamayou este cea a saracilor. \u00cenceputurile ei se situeaza \u00een Evul Mediu, c\u00e2nd pentru cersetori se creau stabilimente speciale, ca pentru nebuni. Saracimea trebuia sa devina invizibila. Trecerea pe care o face autorul de la aceste stabilimente speciale la statul caritabil al zilelor noastre este un act de curaj al ratiunii. La fel ca si felul \u00een care demonstreaza ca ideea \u00eenchiderii saracilor \u00een zone speciale ale societatii a dus la crearea proletariatului modern. Si la deposedarea lui de drepturi. Faptul ca el s-ar putea razvrati induce ideea ca saracia este criminogena… Iar politica devine metodologia stiintifica a \u00eempotrivirii la razvratire. Aici situeaza autorul organismele de tip FBI, create \u00eempotriva oricarei forme de insurectie.
\nPagini necrutatoare sunt destinate analizei v\u00e2natorii \u00een haita, a linsajului, forma suprema de segregare, prin care, \u00eentr-o societate moderna, negrii trebuia sa \u00eenteleaga ca nu-si pot depasi statutul. Pasul urmator este de la segregare la exludere. Un capitol este destinat v\u00e2natorii evreilor si instituirii conceptului de ura de rasa, \u00een care din nou se reinstaureaza biologicul \u00een anihilarea v\u00e2natului. De data asta \u00eensa, \u00een sensul \u00een care v\u00e2natoarea organizata, v\u00e2natoarea de stat, este considerata un dat natural al speciei umane, pentru a se reaseza superioritatea biologica a unei rase. Biologicul devine drept natural, violenta o forma a vitalitatii.
\nSi ajungem \u00een zilele noastre, la v\u00e2natoarea strainilor. V\u00e2natoarea de tip xenofob \u00eenseamna scoaterea strainului din oras, dar mai ales scoaterea de pe piata de munca. Deci se trece din domeniul urii nationale \u00een cel al urii sociale. Intram pe terenul concurentei dintre oameni apartin\u00e2nd aceleiasi clase sociale. Aceasta ura devine un capital politic inestimabil. Apare socialismul national, ca o \u00eencununare a devierii conceptelor. Si ura \u00eempotriva strainului este deopotriva folosita de ambele curente, de st\u00e2nga sociala, ca si de extrema dreapta.
\nIntram \u00een peisajul politic al zilelor noastre, \u00een care se admite ca produsul creat si pus pe piata sa fie strain, nu \u00eensa si producatorul lui. Pentru a se \u00eenchide ochii asupra acestui deziderat se instaureaza salarizarea diferentiata. Strainul, pentru a fi acceptat, trebuie sa accepte la r\u00e2ndul lui un salariu mai mic. Si mai ales el trebuie pus \u00een afara legii. C\u00e2nd acceptarea acestui statut devine incerta, se trece la haituirea strainului ilegal. El este urmarit, nu pentru ca ar fi comis o ilegalitate, ci pentru ca el \u00eensusi \u00eentruchipeaza ilegalitatea. El \u00eesi pierde orice drept de-a avea drepturi. Apare o alta forma de discriminare: legalitatea, oficialitatea sejurului. Ilegalizarea unui segment social nu \u00eenseamna \u00eensa disparitia lui. Ci doar vulnerabilizarea lui extrema, docilizarea lui prin nesiguranta. Se revine la forma de stigmatizare a sclavului cu fierul rosu: sistemul de control biometric, luarea amprentelor.
\nSi\u2026 cine a vazut vreodata buricele degetelor unui ilegal, automutilate, ranite, arse, crestate, pentru a nu i se mai recunoaste amprentele, parcurge cartea lui Chamayou nu ca pe o lectura, ci ca pe un act de constiinta.
\nEa este scrierea necrutatoare a unui om t\u00e2nar din zilele noastre. Este istoria rasei albe (din care lipseste numai capitolul v\u00e2natorii aborigenilor).
\nO carte care nu trebuie relatata, ci trebuie citita. Fiecare pas al demonstratiei trebuie sesizat. Chamayou nu face nici un compromis \u00een g\u00e2ndire. El scrie o carte care, atunci c\u00e2nd o citesti, iti produce un rau fizic, o stare de intoleranta fiziologica. O discutie etica care \u00eel duce automat spre volumul urmator, aparut doar \u00een urma cu c\u00e2teva luni: teoria dronelor.
\nChamayou, acest copil minune al politologiei ultimului deceniu, si-a propus parca sa ne lase fara iluzii. Si, totusi, singurul element creator de iluzii este \u00eensasi prezenta lui. Prezenta acestui baiat calm, sigur de sine, cu o privire visatoare si o gestica deplin convingatoare, care \u00eencepe sa-si faca loc \u00een librarii, \u00een conferinte, pe ecranele noastre. El este o dovada ca oamenii constientizeaza totusi la ce punct de rascruce se afla g\u00e2ndirea si morala lumii contemporane.<\/p>\n
Gr\u00e9goire, nu esti singur! Sa fii convins ca suntem multi cei care te urmam! n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un t\u00e2nar editor din Atena \u00eemi pune o carte pe masa. \u201eCiteste, \u00eemi spune si scrie o prefata!\u201c Titlul cartii este \u201eV\u00e2natoarea de oameni\u201c. Si e scrisa de un t\u00e2nar filozof francez, Gr\u00e9goire Chamayou. A aparut anul trecut la editura La Fabrique. Allotropos, editura greceasca din Atena, are traducerea ei \u00een lucru. \u00cemi spun… Cite\u0219te mai mult »Vanatoarea de oameni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6210,9221,9222],"class_list":["post-16422","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-emigranti","tag-gregoire-chamayou","tag-vanarea-semenului"],"views":1333,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16422","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16422"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16422\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16422"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16422"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16422"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}