<\/p>\n
Francezul Jean-Christophe Piffaut este un fan al lui Jimmy Connors \u2013 iar lucrul acesta se simte de la o posta. Sa-l simpatizezi p\u00e2na la delir pe Jimbo nu reprezinta \u00eensa un defect, ba dimpotriva… Caci Connors, asa cum subliniam si \u00een episodul trecut, nu doar ca a fost un campion de legenda, dar prin personalitatea, temperamentul si arta de a dialoga cu publicul este clar ca a marcat irefutabil epoca \u00een care si-a construit cariera.
\nPe de alta parte, despre bunul amic al lui Ilie Nastase se pot spune multe lucruri, inclusiv destule care sa-l defavorizeze \u00een planul imaginii \u201emoral-artistice\u201c… De pilda, ca era \u201eautist\u201c, \u00een afara rom\u00e2nului el nu prea av\u00e2nd parteneri de comunicare \u00een circuitul ATP, ca era avid dupa bani, refuz\u00e2nd din pricina sumelor modeste participarea la partidele de Cupa Davis ale selectionatei americane (ceea ce a condus, p\u00e2na la aparitia lui McEnroe, spre sf\u00e2rsitul anilor ’80, la o decadere a echipei altadata at\u00e2t de glorioase!), ca a practicat comportamente si atitudini bizare fata de colegii de circuit, mai cu seama \u00een raport cu cei tineri (marturia lui Agassi, din \u201eOpen. O autobiografie\u201c, dar si cea a lui Big John din \u201eYou Cannot Be Serious\u201c put\u00e2nd fi crezute ca deplin verosimile!) etc.
\nDincolo de asemenea zone de penumbra din biografia sportiva a lui Connors, ram\u00e2n, fara \u00eendoiala, demne de a fi recuperate mnezic stralucitoarea sa prezenta pe teren, stilul ofensiv, spectaculos si generos, mereu orientat \u201espre \u00eenainte\u201c (\u00een ciuda unui serviciu ciudat de \u201ebl\u00e2nd\u201c!) si mai ales excelenta unei relatii dialogale cu spectatorii. Daca la \u00eenceputul carierei sale Jimmy avea mari probleme \u00een a st\u00e2rni simpatia publicului, par\u00e2nd (de multe ori chiar fiind!) arogant, turbulent si lipsit de fair-play, ulterior, spre maturitate si chiar spre \u201esenectutea\u201c lui sportiva (cariera de 26 de ani!) Connors avea sa fie iubit de public asa cum nu multi tenismeni au fost. Spre pilda, McEnroe rememoreaza un fapt usor de reprezentat astazi: texanul roscovan se \u00eenfuria destul de usor, verbaliza \u00een exces, folosea cuvinte suficient de grele, ba facea si gesturi pe care un suflet sensibil le-ar putea ne\u00eendoielnic aprecia drept \u201eobscene\u201c \u2013 \u00eensa avea aceasta exceptionala capacitate de a se opri din criza, de a-si tine nervii, fara sa depaseasca un anumit prag. Nu era cazul lui Nasty, frecvent nici al lui Bad Boy Mac. \u00cen plus, Jimbo stap\u00e2nea aceasta rara arta de a reclama, primi si utiliza energia pozitiva a oamenilor aflati \u00een tribune si isterizati de entuziasm. Numeroase partide au fost c\u00e2stigate de american \u00een temeiul aproape exclusiv al suportului oferit \u00een exces de catre public. Ba Jimmy a izbutit si performanta de a \u201edez-nationaliza\u201c un corpus de fani extrem de m\u00e2ndru de \u201enationalismul\u201c sau: cel francez, mai precis, parizian. \u00cen timpul unui meci disputat pe arena centrala a Roland Garros-ului \u00een 1980 contra tenismenului Jean-Fran\u00e7ois Caujolle, cel care \u00eel \u00eenvinsese recent la Foro Italico si care \u00eel conducea, dupa o evolutie excelenta, cu doua seturi la zero (6-3 6-2), Connors a manipulat at\u00e2t de bine imaginea sa de \u201eplayboy veteran, d\u00e2rz erou al unei epoci romantice si demn atlet fara prihana si pacat\u201c, \u00eenc\u00e2t stadionul a devenit partizanul sau integral, huiduindu-l sistematic pe sarmanul Jean-Fran\u00e7ois, care, nemai\u00eenteleg\u00eend nimic, a cedat nervos, pierz\u00e2nd meciul \u00een cinci manse, ultimele doua chiar la unu!
\nSpre deosebire de marii sai contemporani Rod Laver, Roy Emerson, Ken Rosewall, Stan Smith si Arthur Ashe, Jimmy Connors nu oferea nici c\u00e2t negru sub unghie imaginea unui perfect gentleman. James Scott Connors era un tip tensionat, care traia la maximum \u00eenclestarea atletica, iar grimasele si strigatele lui se aflau la antipodul atitudinii calme, relaxate si sportive dovedite de campionii invocati mai sus. Cum apreciaza inspirat Piffaut, figura lui Jimbo, epuizata dupa un lung de linie din alergare pe reverul cu doua m\u00e2ini avea ceva din r\u00e2njetul demonic al lui Muhammad Ali dupa un upercut executat \u00een urma unui \u201edans\u201c \u00een jurul adversarului. Spre deosebire de Ashe sau Smith, compatriotii sai cu aer aristocratic suferind de \u201eabulie rasata\u201c, Jimmy era un rebel imun la morala sportului alb, genul recalcitrant pus mereu pe sotii si pe epatat burghezii.
\nBomboana pe tort a venit atunci c\u00e2nd \u201eprimul baiat rau al tenisului\u201c consacrat ca atare, Jimmy Connors, s-a logodit cu \u201ez\u00e2na circuitului feminin\u201c, blonda si aparent suava Chris Evert, o campioana care avea sa influenteze si ea istoria acestui sport prin rezultate, stil si personalitate. Nimeni n-a \u00eenteles nimic atunci. Cum era cu putinta ca Shrek sa trezeasca dragostea printesei din turn? Relatia lor nu s-a concretizat \u00eentr-un mariaj, am\u00e2ndoi era doua nuci prea tari ca sa reziste laolalta, dar simpla alaturare a celor doua imagini a provocat multora migrene gnoseologice…
\n…Acesta a fost Connors. Epoca sa a primit multa culoare si maniera, ba chiar si o anumita spoiala etica, toate fiind marca indubitabila a imensului luptator care s-a dovedit a fi Jimmy. Si daca n-ar fi avut ghinionul sa fie contemporan cu Borg, apoi cu McEnroe, poate ca suprematia lui Jimbo ar fi fost \u00eenca si mai crasa…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Francezul Jean-Christophe Piffaut este un fan al lui Jimmy Connors \u2013 iar lucrul acesta se simte de la o posta. Sa-l simpatizezi p\u00e2na la delir pe Jimbo nu reprezinta \u00eensa un defect, ba dimpotriva… Caci Connors, asa cum subliniam si \u00een episodul trecut, nu doar ca a fost un campion de legenda, dar prin… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (52)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16401","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":971,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16401","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16401"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16401\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16401"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16401"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16401"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}