<\/p>\n
Se poate spune ca Rom\u00e2nia a murit odata cu Nicolae Iorga, pe 27 noiembrie 1940, am\u00e2ndoi pierind rapusi de violenta, aviditatea si mitocania oamenilor. De la disparitia marelui istoric am sentimentul ca ne-am \u00eempotmolit invariabil \u00eentr-o mlastina mereu cresc\u00e2nda a deceptiilor nationale, dar si personale. Faptul ca amintirea lui Nicolae Iorga se rezuma astazi, cu precadere, la tragicul sf\u00e2rsit al vietii sale nu-mi poate st\u00e2rni dec\u00e2t un puternic sentiment de zadarnicie. Iorga a pastrat \u00een el toata zestrea istorica a rom\u00e2nilor si a concentrat \u00een memoria sa colosala toate fram\u00e2ntarile si nazuintele noastre nationale, daruindu-ne poate cea mai elocventa critica si fina observatie asupra feluritelor probleme cu care s-a confruntat Rom\u00e2nia de-a lungul istoriei. \u00centr-un sens mai larg, activitatea lui Iorga poate fi considerata ca fiind cea a unui veritabil anteprofet.
\nUn titan la loc de cinste \u00een panteonul universalitatii culturale, de Nicolae Iorga ne este astazi mai dor dec\u00e2t oric\u00e2nd. \u00cenvataturile sale si criticile aduse contemporanilor ne apar \u00een prezent at\u00e2t de clare \u00een oglinda vremurilor, \u00eenc\u00e2t am fi tentati sa cobor\u00e2m p\u00e2na la primul chiosc pentru a ne cumpara \u201eUniversul\u201c sau \u201eNeamul Rom\u00e2nesc\u201c din care sa culegem pilde din trecut despre prezent. Citind opiniile lui Iorga asupra educatiei tineretului si a lipsei de modestie a multor \u201eajunsi\u201c, asupra manierei de dezvoltare structurala a oraselor si asupra aplecarii noastre maladive catre distrugerea patrimoniului national, ai senzatia ca marele profesor tocmai a dat drumul la televizor dupa o plimbare trista prin zona Berzei-Buzesti. \u00cen acest sens, pentru o prima incursiune \u00een lumea critica a lui Nicolae Iorga, reproduc aici c\u00e2teva pasaje din discursul tinut \u00een anul 1930, la societatea \u201eBucurestii Vechi\u201c, pe tema \u201eCum au fost si cum trebuie sa fie Bucurestii\u201c:
\nDespre lipsa de modestie a elitelor:
\n\u201eNu se poate spune, \u00een genere, c\u00e2t de rau a facut, \u00een societatea romaneasca, catedra. Cunosc oameni tineri, oameni foarte cum se cade, foarte modesti, pe cari i-am avut une ori elevi si cari, atunci c\u00e2nd au ajuns sa se suie la catedra, s’a petrecut \u00een ei o schimbare catastrofala: imediat s’au transformat \u00een genii revolutionare, \u00een descoperitori de noi metode \u00een istoria Rom\u00e2nilor si \u00een Istoria universala. M’am \u00eentrebat: de unde vine aceasta catastrofala prefacere? Ea nu poate sa vie, de sigur, de la fostii miei elevi, cari s\u00e2nt oameni inteligenti si cu cultura aleasa. Eu dau toata vina pe catedra. Nu se poate arata \u00een destul c\u00e2te nenorociri li-a adus catedra. C\u00e2nd simte cineva supt picioare sc\u00e2ndura aceasta mai ridicata, imediat \u00eesi iese din fire.\u201c
\nDespre alterarea patrimoniului national:
\n\u201eCe a ramas prin urmare din Vechii Bucuresti? Acesti Vechi Bucuresti existau \u00eenca pana la 1850-60. Schimbarea cea mare, de la Vechii Bucuresti la cei Noi, s’a facut numai de la aceasta data, anume \u00een perioada pe care as numi-o: perioada de \u00abiconoclasm\u00bb. Caci am avut si noi iconoclasm, aceasta sfar\u00e2mare a tuturor lucrurilor \u00een legatura cu trecutul nostru. O ne\u00eentelegere complecta, o ignoranta crasa, o pretentie obraznica au schimbat cu desav\u00e2rsire tot caracterul terii. Acum, noi predicam \u00eentoarcerea la acest trecut si vom avea de \u00eent\u00e2mpinat mari greutati, dar la aceasta trebuie sa ne \u00eentoarcem, fiindca Vechii Bucuresti s\u00e2nt o creatiune a natiei noastre, s\u00e2nt originalitatea noastra, s\u00e2nt tot ce am fost \u00een stare sa facem. (…) Schimbarea aceasta dateaza, am zis, de la 1850, dar mai ales de la 1860, datorita unor modificari cu totul gresite facute \u00eenca de pe vremea lui Voda-Bibescu si Voda-Stirbei. Atunci au \u00eenceput a se strica vechile manastiri ale noastre, atunci s’a creat din nou Bistrita, s’a dat un nou caracter Tismanei, atunci s-a pus catapeteasma gotica \u00eenaintea morm\u00e2ntului lui Mihai Viteazul si s-a acoperit cu o formidabila tencuiala, foarte resistenta, frescele de la Dealu. Comisiunea Monumentelor Istorice este \u00een fiecare zi batjocorita. (…)\u201c
\nReferindu-se la lucrarile de refacere \u00eencepute la Manastirea Curtea de Arges, Nicolae Iorga ataca decizia autoritatilor de a merge pe sistemul propus de francezul Lecomte de No\u00fcy. Neav\u00e2nd vreo legatura cu trecutul magistral al constructiei lui Manole, metoda arhitectului restaurator francez propunea \u201eprocedee barbare pentru scopuri budgetare personale\u201c. De vina pentru astfel de lucruri ar fi, dupa Nicolae Iorga, educatia \u00een strainatate doar de dragul strainatatii:
\n\u201eMotivul pentru care s-a sav\u00e2rsit aceasta asa de grava greseala, este o educatie \u00een strainatate, fara nicio pregatire prealabila \u00een tara. Aceasta a prapadit si Vechii Bucuresti, cum a prapadit at\u00e2t de interesantul caracter al terii noastre de la un capat la altul. Multe familii boieresti si chiar negustoresti si-au trimes copiii de mici la Paris. Oamenii acestia au crescut \u00eentr-o atmosfera revolutionara, anti-religioasa, dusmana trecutului. Au venit ca niste inovatori ridicoli, fara niciun simt pentru desvoltarea treacutului istoric. Eu si astazi s\u00e2nt \u00eempotriva \u00eenvataturii \u00een strainatate fara foarte multe garantii. (…) Visele cu care se \u00eentorc unii de acolo, cari \u00eesi \u00eenchipuie ca, fiind pusi \u00een contact cu stiinta francesa, s\u00e2nt altceva dec\u00e2t indigenii. \u00cen ce ma priveste, indigen m’am dus, indigen m’am \u00eentors, si c\u00e2t se poate de autohton. Si-mi pare rau ca nu exista la vama terii noastre niste foarfece autohtone, care sa taie partea de nas care a crescut \u00een strainatate si pe care ar trebui s’o trimetem \u00eenapoi, unde autohtonul si-a facut studiile, dar unde n-a \u00eenvatat sa cunoasca masura.\u201c
\n\u201eAu trait \u00eentr’un oras cu strazi drepte, cu cladiri \u00eenalte, toate de acelasi tip, lipite una de alta, si au venit \u00eenapoi \u00eentr’o tara care are orase de un caracter cu totul deosebit. \u00centre Bucuresti si Brasov, dar mai ales Sibiu sau Sighisoara, este o deosebire esentiala, pe care niciodata n’o vom putea \u00eenlatura. Cum este absurd sa ceri Sasului de la Sighisoara sa dar\u00e2me casele lipite una de alta ca sa faca o gradina sau o livada \u00eentre ele \u2013 el n’ar admite niciodata sa existe o astfel de distanta \u00eentre casa lui si a vecinului lui \u2013, tot asa este de absurd sa vii aici si sa \u00eenlocuiesti prin blocuri de case un oras format din reuniunea mai multor sate.\u201c
\nDespre pasi \u00eenainte merg\u00e2nd \u00eenapoi, cu privire la modernizarea urbana:
\n\u201eCasele acestea deci trebuiesc pastrate cu ceia ce formeaza adevarata lor frumuseta. Distrugatorii gradinilor nu s’au g\u00e2ndit la un lucru: \u00een Apus toate tendintile de \u00eenoire a oraselor, de higienizare a oraselor merg catre orasul-gradina. Va veni o vreme c\u00e2nd vom cauta si noi sa facem la fel, fiindca noi s\u00e2ntem bucheri tarzielnici; un lucru trebuie sa \u00eenceapa \u00een Apus pentru ca sa venim si noi, dupa douazeci de ani, sa-l imitam, cu pretentia de a-l fi descoperit. Douazeci de ani dupa ce se vor \u00eentemeia orasele-gradini \u00een Apus vom veni sa refacem gradinile, pe care astazi le-am distrus, ca sa fim la nivelul Apusului.\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Se poate spune ca Rom\u00e2nia a murit odata cu Nicolae Iorga, pe 27 noiembrie 1940, am\u00e2ndoi pierind rapusi de violenta, aviditatea si mitocania oamenilor. De la disparitia marelui istoric am sentimentul ca ne-am \u00eempotmolit invariabil \u00eentr-o mlastina mereu cresc\u00e2nda a deceptiilor nationale, dar si personale. Faptul ca amintirea lui Nicolae Iorga se rezuma astazi,… Cite\u0219te mai mult »Opinia domnului Iorga (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16399","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1098,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16399","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16399"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16399\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16399"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16399"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16399"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}