{"id":16397,"date":"2013-08-22T15:26:43","date_gmt":"2013-08-22T13:26:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16397"},"modified":"2013-08-22T15:26:43","modified_gmt":"2013-08-22T13:26:43","slug":"aici-in-bucuresti-ziua-trece-fulgerator-plina-si-obositoare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aici-in-bucuresti-ziua-trece-fulgerator-plina-si-obositoare\/","title":{"rendered":"\u201eAici, in Bucuresti, ziua trece fulgerator, plina si obositoare\u201c"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Pentru o antropologie a timpului<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Daca exista un fel de \u201ebucurestiofobie\u201c, m-am g\u00e2ndit ca trebuie sa aiba legatura si cu modul \u00een care este perceput timpul \u00een Bucuresti. Mi-am propus, asadar, sa ma interesez \u00een privinta acestui aspect. Aveam \u00eensa nevoie de o privire din afara asupra Bucurestiului; o privire pe care eu, oric\u00e2t m-as fi straduit s-o confectionez si s-o proiectez, nu m-ar fi condus la rezultate multumitoare dintr-un singur motiv: m-am nascut si am crescut \u00een Bucuresti. Ar fi fost ca si cum un chinez ar \u00eencerca sa se priveasca pe sine prin ochii unui finlandez. Aveam nevoie, deci, de un \u201efinlandez\u201c, de un Celalalt, adic\u00e3 de un non-bucurestean.<\/p>\n<p>Am mers \u00een caminele studentesti din Grozavesti pentru a afla de la studentii din provincie cum vad ei Bucurestiul si ce impresii si-au format despre capitala. Ma asteptam ca la ei sa gasesc ceea ce cautam. Asadar, st\u00e2nd de vorba cu tinerii veniti sa studieze \u00een Bucuresti, din diferite regiuni ale tarii, dincolo de perceptiile, mai mult sau mai putin previzibile, stereotipe, eronate ori adevarate (referitoare la aglomeratie, la eventuale atitudini de aroganta ale bucurestenilor, la ambianta adesea insalubra a orasului etc.), am descoperit, \u00een marturisirile lor, ceva care m-a pus pe g\u00e2nduri si care merita povestit.<\/p>\n<p>Pentru unele persoane, timpul \u00een Bucuresti trece altfel, la propriu. Un t\u00e2nar bacauan \u00eemi spunea la un moment dat: \u201eSimt ca Bucurestiul traieste dupa alt ceas, \u00een alt ritm dec\u00e2t cel cu care m-am obisnuit, de aceea, am senzatia ca aici timpul trece mai repede, ca nu apuc sa fac prea multe. Acasa aveam timp sa fac mai multe lucruri.\u201c Totusi, o ora are 60 de minute peste tot, si la Bacau, si la Bucuresti, ba chiar la Londra ori la Washington. O zi are aceleasi 24 de ore si la Cluj si la Bucuresti. Ceasul trece la fel, timpul e egal peste tot. Oare? De unde apare aceasta perceptie diferita asupra timpului? \u00cempartasim cu totii aceeasi realitate temporala?<br \/>\n\u201eDesi \u00een Bucuresti timpul trece mai repede, cu siguranta ca trece cu rost pentru mine\u201c<br \/>\nO prietena din Ardeal, venita la studii \u00een Bucuresti, \u00eemi spune: \u201eAtunci c\u00e2nd am ajuns \u00een Bucuresti, am spus: \u00abAs putea sa ma obisnuiesc cu asta!\u00bb. Si asa a fost. Vin din Harghita, unde timpul parca sta \u00een loc. Bucurestiul a fost elementul care a facut ca viata mea sa aiba sens, m-a facut sa fiu \u00een sf\u00e2rsit utila, asa cum \u00eemi doream. Desi \u00een Bucuresti timpul trece mai repede, cu siguranta ca trece cu rost pentru mine. Asadar, eu si Bucurestiul suntem \u00een sincronizare perfecta.\u201c O alta opinie, tot a unei persoane din provincie, care, spre deosebire de studentul din Bacau, se raporteaza \u00eentr-un fel total diferit la modul \u00een care simte trecerea timpului \u00een Bucuresti. Desi percepe si sesizeaza o diferenta de ritm, o valorifica \u00eensa \u00eentr-un sens pozitiv, eficient, si nici nu pare ca reprezinta un obstacol ineluctabil. Sunt de remarcat doua aspecte: mai \u00eent\u00e2i, faptul ca timpul \u201etrece cu rost\u201c, lucru care, \u00een acest caz, e relevant pentru ca impune un alt criteriu ce trebuie pus \u00een legatura cu timpul, si anume acela privind modului de valorificare a acestuia. Apoi, ar trebui notata capacitatea de adaptare la un context temporal diferit: \u201eAs putea sa ma obisnuiesc si cu asta!\u201c, declara Anca. Primul aspect ne este sugerat de \u00eensusi cuv\u00e2ntul \u201erost\u201c despre care, \u00eentr-o analiza de-a lui, Noica scria: \u201eRostul ca ordine priveste \u2013 dupa fisele dictionarului \u2013 ordinea materiala sau logica, succesiunea faptelor, or\u00e2nduirea, r\u00e2nduiala, organizarea, planul.\u201c Si tot el continua: \u201eRostul ca mod de a-si \u00eentocmi viata priveste situatia social-materiala si de familie a cuiva.\u201c (Noica, 1987, 23-24) Nu are relevanta daca timpul trece mai repede sau mai \u00eencet, important e sa treaca cu rost. \u00centr-o lucrare care trateaza, printre altele, si valentele economice ale timpului, Varujan Vosganian subliniaza ca: \u201eDintre toate resursele disponibile, timpul e singura care dispune de doua calitati aparent ireconciliabile: este o resursa inepuizabila, dar, \u00een acelasi timp, neregenerabila. Chiar daca este resursa care se afla, chiar mai mult dec\u00e2t aerul si apa, la \u00eendem\u00e2na tuturor, iar accesul este ne\u00eengradit si distribuit \u00een mod egal fiecaruia, timpul constituie, totusi, cea mai pretioasa dintre resurse. De modul \u00een care este fructificat depinde, \u00een buna masura, natura si evolutia unei societati.\u201c (Vosganian, Varujan, \u201eMesajul Dreptei Rom\u00e2nesti\u201c, Bucuresti, Editura Nemira, 2001) Astfel \u00eenteles, timpul este apreciat ca un vector de modernitate si evolutie si, \u00een sensul maximizarii eficientei, trebuie gestionat cu abilitate. \u00cen acelasi timp, din fragmentul citat mai sus, se mai desprinde o observatie care poate face obiectul unei analize separate, aceea ca timpul pare sa dea seama si despre natura unei societati. \u00cen continuarea acestei idei, fac\u00e2nd niste sumare constatari, am putea spune ca \u00een orasele transilvanene raportarea oamenilor la timp nu le orienteaza doar modul de actiune si de raportare la categoriile economicului, ci si felul \u00een care \u00eesi amenajeaza spatiul si locul pe care-l acorda, \u00een geografia urbana, ceasului. \u00cen orase precum Sighisoara, cu bine-cunoscutul sau turn cu ceas, devenit emblema a orasului, \u00een Sibiu, \u00een Cluj, \u00een Piata Sfatului din Brasov si \u00een alte orase ardelenesti, turnurile cu ceas domina si reprezinta cel mai \u00eenalt punct arhitectural din oras, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t ora exacta sa poata fi vazuta de la c\u00e2t mai mare distanta. \u00cen comparatie cu orasele din Muntenia si Moldova, \u00een Transilvania timpul, adica ceasul, este o prezenta mult mai vizibila, fiind aproape mereu \u00een centrul geografic al vietii urbane, \u00een pietele centrale.<\/p>\n<p>Ar mai trebui adaugat un lucru referitor la cazul discutat mai sus: declaratia studentei din Harghita infirma un frecvent stereotip regional pe care bucurestenii obisnuiesc sa-l proiecteze asupra ardelenilor, acela conform caruia acestia ar fi \u00eenceti, domoli, molcomi. Privind la observatiile conturate mai sus, ar fi la fel de valida si o generalizare inversa, respectiv aceea conform careia ardelenii, prin raportarea pe care o au fata de timp, sa fie priviti ca fiind punctuali, eficienti si concisi, fapt care ar contrasta si ar fi \u00een opozitie cu lentoarea care li se atribuie. \u00cen orice caz, pentru a evita o abordare reductionista, astfel de aprecieri impun o nuantare. Transilvania nu e o regiune omogena din perspectiva subiectului pe \u00eel care discutam; sunt zone unde, \u00eentr-adevar, ritmul e mai domol, dar aceasta situatie poate fi infirmata \u00een regiunea vecina.<br \/>\n\u201e&#8230;sa-mi intru \u00een normalul meu.\u201c<br \/>\n\u00centr-un alt caz \u00een care am sondat perceptia asupra timpului, am avut ocazia sa si merg \u00een provincie, exact \u00een localitatea de unde era persoana cu care statusem de vorba, care de altfel mi-a fost si gazda. Am avut prilejul, as putea spune, sa verific perceptiile ei asupra timpului bucurestean \u00eencerc\u00e2nd sa vad Bucurestiul de la departare, distant\u00e2ndu-ma de data asta nu doar mental, ci si fizic. Am \u00eencercat, deci, sa ies din propria temporalitate pentru a ma putea integra \u00een a Celuilalt. Atunci c\u00e2nd am \u00eentrebat-o despre cum trece timpul \u00een capitala, Adina, studenta venita \u00een Bucuresti de la Constanta, mi-a raspuns: \u201eAici, \u00een Bucuresti, ziua trece fulgerator, plina si obositoare. Pentru ca seara, c\u00e2nd ajung la camin, sa \u00eencerc sa mai citesc ceva, sa mai \u00eempart c\u00e2te un g\u00e2nd cu fetele din camera, sa ma pun, apoi, \u00een pat, sa privesc tavanul si sa-mi dau seama ca, \u00een fapt, nu am facut prea multe peste zi \u2013 ca am ratat multe, ca mi-e mintea \u00eemprastiata si viata dezordonata. Nu de putine ori mi-am zis: aici timpul trece altfel. \u00cemi dau seama de lucrul acesta c\u00e2nd ma \u00eentorc, \u00een unele week-end-uri, acasa si reusesc sa ma ordonez, sa-mi termin cartile de citit, sa mai scriu una-alta; cu alte cuvinte, sa-mi intru \u00een normalul meu.\u201c<\/p>\n<p>Am fost, dupa cum spuneam mai sus, si am stat c\u00e2teva zile \u00een Constanta. Impresiile mele despre acest oras, pe de o parte, si iesirea din cadrul temporal bucurestean, pe de alta parte, au fost destul de previzibile. Desi considerat, ca marime, al doilea oras al Rom\u00e2niei, dupa Bucuresti, Constanta mi-a lasat acea senzatia ca timpul devine mai dens, dar parca mai gol, ca trece cu alta viteza. Dar dincolo de aceasta observatie, a fost \u00eensa un amanunt care mi-a atras atentia. Daca \u00een apartamentul meu din Bucuresti sunt ceasuri de perete \u00een fiecare camera, \u00een casa Adinei n-am vazut niciunul. Acest ipostaza ar putea fi apreciata ca fiind simptomatica privind raportarea la timp pentru ca releva modul \u00een care ne construim perceptiile asupra timpului si, \u00een definitiv, modul \u00een care ne organizam viata si activitatile cotidiene.<br \/>\n\u201eReprezentarea timpului nu exista dec\u00e2t \u00een relatia omului cu societatea sau cu natura\u201c<br \/>\nConstatarea de mai sus am pus-o \u00een relatie cu o teoria despre timp, vazut din perspectiva culturii, exprimata de un cunoscut antropolog american, Edward T. Hall. Conform acestuia, plec\u00e2nd de la atitudinea lor fata de timp, culturile se clasifica \u00een doua mari categorii: culturi de tip monocronic si culturi de tip policronic. Investig\u00e2nd opera lui Edward Hall, profesorul Grigore Georgiu lamureste aceste doua concepte si noteaza: \u201eCulturile monocronice sunt cele \u00een care activitatile sunt distribuite secvential, \u00een care sarcinile si problemele sunt bine disociate, \u00een care oamenii prefera sa se focalizeze pe un singur lucru \u00eentr-o unitate de timp. Sunt culturi care pun accent pe o planificare riguroasa a activitatilor, \u00een care \u00abtimpul \u00eenseamna bani\u00bb, \u00een care conteaza eficienta, respectarea termenelor si a agendei stabilite dinainte, punctualitatea la \u00eent\u00e2lniri, concizia si rigoarea mesajelor. s\u2026t \u00cen schimb, \u00een culturile policronice oamenii sunt obisnuiti sa efectueze mai multe tipuri de activitati \u00een acelasi timp, planificarile si agenda, c\u00e2nd exista, nu sunt respectate, prioritatile se pot schimba, folosirea timpului este mai flexibila.\u201c (Georgiu, Grigore, Comunicare interculturala, Editura Comunicare.ro, Bucuresti, 2010)<\/p>\n<p>Asadar, reprezentarile asupra timpului sunt diferite deoarece perceptiile sunt determinate si conditionate cultural. Clasic. De asemenea, daca privim cultura ca interactiune sociala, aceste perceptii privind timpul sunt \u00een aceeasi masura un construct social (Newman, David, \u201eSociology: Exploring the Architecture of Everyday Life\u201c, SAGE Publications, Inc; 7th edition (January 9, 2008)) si rezultatul unui proces de interactiune si socializare (Bluedorn, apud. Keating, Joshua, \u201eWhy Time is a Social Construct\u201c, Smithsonian Magazine, January 2013). Prin urmare, asa cum conchide antropologul francez Michel Izard, \u201ereprezentarea timpului nu exista dec\u00e2t \u00een relatia omului cu societatea sau cu natura.\u201c (Izard, Michel; Bonte, Pierre, \u201eDictionar de etnologie si antropologie\u201c, Editura Polirom, Iasi, 2007) Tot aici ar trebui amintita si viziunea, de inspiratie psihanalitica, pe care o dezvolta Lucian Blaga, \u00een lucrarea sa \u201eOrizont si stil\u201c, cu privire la timp. Acesta enunta o serie de consideratii cu privire la timp din perspectiva inconstientului uman si \u00eemparte timpul \u00een trei categorii: timp-havuz, timp-cascada si timp-fluviu, fiecare corespunz\u00e2nd unei dimensiuni temporale a viitorului (havuz), a trecutului (cascada) si a prezentului (fluviu). Analiza din \u201eOrizont si stil\u201c se prezinta ca fiind originala pentru ca, spre deosebire de alti g\u00e2nditori, Blaga nu mai plaseaza categoriile temporale la nivel social, ci \u00een structurile de profunzime ale inconstientului: \u201e\u00cen adevar, daca ne orientam dupa efectele sale personante, orizontul temporal inconstient nu oglindeste deloc structura timpului fizic sau psihologic al sensibilitatii constiente. Timpul sensibilitatii constiente ni se \u00eenfatiseaza ca un mediu omogen, c\u00e2nd e \u00eenregistrat fiziceste, iar psihologiceste, \u00een genere, ca o succesiune indefinita de momente indiferente, care trec c\u00e2nd mai repede, c\u00e2nd mai \u00eencet, dupa starea psihica doar a privitorului. Inconstientul \u00eenzestreaza \u00eensa timpul cu accente si-i atribuie oarecum o configuratie.\u201c (Blaga, Lucian, \u201eTrilogia Culturii, Editura Humanitas\u201c, Bucuresti, 2011)<\/p>\n<p>\u00cen completarea teoriei lui Edward T. Hall, cele doua distinctii \u00eentre timpul monocronic si policronic pot fi aplicate si verificate, asa cum am \u00eencercat mai sus, la mai multe niveluri, exist\u00e2nd clivaje \u2013 pe care le preiau din g\u00e2ndirea stiintelor politice si le adaptez la specificul unei cercetari antropologice \u2013 care impun temporalitati diferite \u00een cadrul acelasi culturi. \u00cen Rom\u00e2nia, de pilda, pot fi identificate ambele orizonturi temporale din teoria exprimata de Hall, timpul monocronic coexist\u00e2nd cu cel policronic. Alaturi de aceasta ambivalenta, mai pot fi stabilite si alte clivaje care determina o dinamica greu de surprins \u00eentr-o formula unica. Un prim clivaj ar putea fi stabilit \u00eentre zonele rurale \u2013 si modul \u00een care este perceput timpul acolo \u2013 si cele urbane, corelat cu un al doilea clivaj exprimat \u00een opozitia dintre centru \u2013 Bucuresti \u00een cazul nostru \u2013 si provincie. Un al treilea clivaj relevant, de data aceasta inspirat din sfera stiintelor etnologice, ar putea sa investigheze perceptiile asupra timpului pornind de la zonele etnografice. Apoi, daca cele trei clivaje prezentate, prin natura lor, impun o abordare sincronica, oarecum geoculturala, un al patrulea clivaj, de data aceasta el \u00eensusi determinat temporal, istoric, va fi necesar pentru a aduce si o abordare diacronica. Astfel, \u00een logica si metodologia unei antropologii a timpului, cel de-al patrulea clivaj referitor la perceptiile fata de timp ar urma sa treaca orice analiza si prin filtrul binomului arhaic-modern, examin\u00e2nd \u00een sens istoric viziunile filosofice, stiintifice si folclorice asupra reprezentarii timpului, de la timpul ciclic si finit p\u00e2na la ideea timpului infinit care sta la baza ideilor moderne de progres si evolutie. \u00cen sf\u00e2rsit, proliferarea interactiunilor mediate de diferite mijloace de comunicare si aparitia internetului, pot duce, \u00een cadrul unei antropologii a spatiilor virtuale, la stabilirea unui nou clivaj (si a consecintelor inerente) \u00eentre spatiul virtual si cel real.<\/p>\n<p>\u00cen Bucuresti, pentru unii timpul trece \u201ecu rost\u201c, iar pentru altii e un spatiu temporal al angoaselor, al inadecvarii, un fel de exil. De aceea, maniera \u00een care e resimtit timpul nu e at\u00e2t o alegere personala, c\u00e2t e rezultatul inexorabil, cel putin \u00een prima faza, a modului \u00een care ne-am format, a lumii din care venim. De fapt, poate ca timpul exista doar ca o consecinta a \u00eent\u00e2lnirii dintre culturi si sisteme de reprezentari diferite, doar atunci c\u00e2nd exista grade de comparatie, doar atunci c\u00e2nd exista Celalalt.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pentru o antropologie a timpului &nbsp; &nbsp; &nbsp; Daca exista un fel de \u201ebucurestiofobie\u201c, m-am g\u00e2ndit ca trebuie sa aiba legatura si cu modul \u00een care este perceput timpul \u00een Bucuresti. Mi-am propus, asadar, sa ma interesez \u00een privinta acestui aspect. Aveam \u00eensa nevoie de o privire din afara asupra Bucurestiului; o privire pe care&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aici-in-bucuresti-ziua-trece-fulgerator-plina-si-obositoare\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eAici, in Bucuresti, ziua trece fulgerator, plina si obositoare\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9208,9210,9209],"class_list":["post-16397","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-antropologie-urbana","tag-capitala-si-provincie","tag-viata-in-bucuresti"],"views":1604,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16397","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16397"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16397\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16397"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16397"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16397"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}