<\/p>\n
Ajuns din nou pe buza de sud a Marelui Canion, am avut aceasi senzatie ca \u00een urma cu c\u00e2tiva ani, c\u00e2nd am fost luat cu totul prin surprindere de peisaj. Anume ca, ceva ciudat, magic, poate chiar supranatural, s-a \u00eent\u00e2mplat acolo. Era o seara placuta de vara \u00een care mii de turisti misunau \u00eentr-o tacere suspecta pe marginea lunga si foarte periculoasa a canionului, \u00een zona statului Arizona. Peisajul e aproape halucinant. Te trezesti brusc pe marginea unui defileu gigantic si neregulat care ti se deschide nesteptat \u00een fata d\u00e2ndu-ti senzatia ca ai ajuns la un fel de sf\u00e2rsit, dincolo de care nu mai poti face niciun pas fara a cadea \u00eentr-un gol imens. Poate ca \u00een alte vremuri, c\u00e2nd omul alb mai credea ca pam\u00e2ntul e plat, ajuns aici ar fi spus ca asta ar putea fi capatul lumii. Doar aerul rece si curentii de aer pe care plutesc vulturi uriasi \u00eeti amintesc ca esti de fapt undeva sus pe un platou \u00eenalt prin care r\u00e2ul Colorado si afluentii lui au sapat ad\u00e2nc \u00een maruntaile pam\u00e2ntului \u00een milioane de ani aceste incredibile canioane.
\nMajoritatea turistilor din aceste locuri sunt neamericani, ceea ce continua sa ma surprinda. Multi europeni vestici, germani, francezi, italieni si rusi. Neasteptat de multi chinezi, pe care am \u00eenvatat sa-i deosebesc de japonezi sau de coreeni nu at\u00e2t dupa limba, c\u00e2t dupa cum se \u00eembraca, gesticuleaza si mai ales pentru faptul ca doar japonezii poarta masti de protectie pe fata. De genul celor din salile de operatie, pentru ca ei par sa nu mai aiba \u00eencredere \u00een niciun aer din lume.
\nNe plimbam cu totii \u00een tacere ca pe acoperisul de sticla al unei catedrale stranii pe care ajunsesem din greseala si \u00een care nu-ti vine sa te rogi niciunui Dumenzeu anume. Doar naturii si \u00eent\u00e2mplarii. Peste tot semne care ne avertizeaza ca locul e foarte periculos si ca fiecare pas \u00eel vom face pe propria raspundere. Ca si cum ne-am fi asteptat ca, \u00een caz ca ne scapa piciorul dincolo de prapastiile largi si foarte bruste, cineva ar putea sa ne prinda \u00een cadere. Aparusera semne noi care ne cereau sa nu aruncam monede \u00een golul de sub noi pentru ca vulturii nu ne \u00eenteleg gestul si pot muri \u00eenghitindu-le din greseala lu\u00e2ndu-le drept m\u00e2ncare. Nu era niciun semn de interdictie \u00eempotriva fumatului, dar nu fuma nimeni. \u00cen America fumatul e de mult interzis \u00een parcurile si \u00een locurile publice. Am asistat apoi la un apus maiestuos al soarelui dincolo de buza nord-vestica a Canionului, care arunca umbre incredibile \u00een miscare \u00een golul de sub noi.
\nEu am mai ramas sa prind cu aparatul foto ultimele p\u00e2lp\u00e2iri ale soarelui, \u00een timp ce Carmen si restul au plecat spre parcarea unde aveam masina. C\u00e2nd m-am \u00eentors am asistat la o scena pe care la \u00eenceput n-am stiut cum s-o interpretez. Carmen fuma \u00eentr-un loc \u00een care fumatul era permis, \u00een timp ce un barbat \u00eenalt \u00eei vorbea tare de foarte de aproape. Umbl\u00e2nd de at\u00e2tia ani prin lume m-am obisnuit s-o gasesec la o tigara taifasuind cu alti oameni, pentru ca fumatorii au \u00eentre ei o solidaritate speciala pe care numai un viciu comun \u00eel poate da. Acel barbat \u00eei vorbea \u00eensa at\u00e2t de aproape si at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t am simtit ca ceva e \u00een neregula. M-am apropiat cu grija si c\u00e2nd am ajuns l\u00e2nga ei l-am auzi tip\u00e2ndu-i \u00een urechi \u201eSa stingi tigara. Acum! Imediat\u201c. Locul avea scrumiere speciale si era clar desemnat fumatului. Sunt total \u00eempotriva acestui obicei, ca orice fost fumator \u00eenrait scapat de meteahna, convertit \u00een stil american, dar am ajuns la un fel de \u00eempacare resemnata legata de aceasta adictie a sotiei mele. Sunt obiceiuri mult mai suparatoare \u00een viata. Privind-o cum \u00eencerca sa se apere de acel barbat furios am fost patruns brusc de un fel de duiosie, amestecata cu o furie foarte cruda care ma invada si pe care nu o mai avusesem de c\u00e2nd eram baiat. Atunci c\u00e2nd, traind pe maidan, trebuia sa ma apar cu pumnii de vreun golan agresiv care ma ataca. Toata sacralitatea si frumusetea acelui loc au fost spulberate dintr-odata. M-am proptit \u00een fata acelui barbat, unul dintre putinii americani sadea de acolo si i-am spus raspicat ca daca nu o sterge imediat \u00eel pocnesc. Omul nu se asteptase la asa ceva si a dat rapid \u00eenapoi strig\u00e2nd din mers catre noi noi, \u201eastia, strainii\u201c ca \u00eentr-o zi vom da foc Canioanelor si padurilor lor. Mi se urcase s\u00e2ngele la cap, de parca as fi devenit brusc un fel de fanatic aparator al tutunului, fumatului si al tuturor chistoacelor stinse prea devreme. Omul mi-a simtit furia si a luat-o spre parcare. Sotia lui \u00eensa, caci avea si el o sotie, o americanca de origine asiatica, a venit direct spre noi si, cu un aer didactic, metodic si certator a \u00eenceput sa ne tina o predica lunga pe care nu o cerusem. \u201eNoi platim taxe \u00een tara asta, declama ea, iar unii ca voi vin aici, ne polueaza si ne pun \u00een pericol padurile. V-ati g\u00e2ndit ca majoritatea incendiilor \u00eencep de la o tigara?\u201c Ne-am uitat \u00een jur si n-am prea vazut nimic inflamabil, doar desert, piatra si c\u00e2tiva jnepeni contorsionati de v\u00e2nturi. Sotia mea tacea cu un aer de vinovatie pe fata. Furia crestea \u00een mine, dar cu o femeie mica si acra ca aceea, care ne certa aspru, nu stiam cum sa reactionez. S-a tinut dupa noi ca scaiul turuind ca la sedinta, p\u00e2na m-am \u00eentors la ea si i-am dovedit ca vorbesc si eu engleza. Tin minte ca, \u00een mare, i-am spus c\u00e2t de calm am putut, ca si eu platesc taxe \u00een America de peste 20 de ani si ca nu trebuie sa-si faca griji pentru ca fumatul e aproape eradicat \u00een \u201etara noastra\u201c \u00een timp ce activismul cretin e \u00een crestere.<\/p>\n
I le-am spus toate astea suier\u00e2nd printre dinti si abia atunci ne-a lasat \u00een pace. Am plecat de acolo cu un gust amar. Confuz, \u00een orice caz.
\nPe drumul de \u00eentoarcere n-am vorbit deloc, furios \u00een continuare. Pe acei americani narozi care au venit \u00een acel loc magic sa predice \u00een van, dar mai ales furios pe mine \u00eensumi, desi nu stiam nici eu prea clar de ce. Nu gresisem cu nimic. \u00cemi aparasem doar sotia, care, ca toti fumatorii din America se ascunde pe unde poate \u00eencerc\u00e2nd sa-si apere disperata teritoriul. Probabil ca \u00eentr-un viitor apropiat vor fi complet izolati, trimisi in rezervatii ca indienii Navajo pe l\u00e2nga lacasurile carora tocmai trecusem \u00een desert. Acestia, acum, se autodistrug cu dulciuri si carbohidratii din m\u00e2ncarea pe care ficatul lor n-o poate procesa dintr-o lipsa genetica de enzime. Singurii bastinasi ai acestui imens continent, obezi, diabetici, bolnavi, fara educatie, pe cale de disparitie.
\n\u00cen seara aceea am avut cred si o criza vaga de identitate, de care n-am suferit niciodata de c\u00e2nd sunt \u00een America. Acei oameni ne credeau poate niste est-europeni retrograzi care veniseram sa le devastam tara. Ne auzisera vorbind rom\u00e2neste, deci probabil ca pentru ei eram un \u201efel de rusi\u201c or \u201esomething like that\u201c. Mi-am amintit de unul dintre prietenii mei care la un moment dat s-a \u00eentors \u00een Bucuresti cu sotia lui americanca. Nu l-am luat niciodata \u00een serios c\u00e2nd ne spunea ca s-a saturat de \u00eengradirile sistemului sufocat de politicaly correctness si mai ales pentru ca vrea sa fie liber sa fumeze c\u00e2nd si unde vrea. Oameni cu posibilitati serioase financiare. El, expert financiar, ea, scriitoare americanca au facut acest pas liberi si nesiliti de nimeni si de nicio \u00eemprejurare. Traiesc am\u00e2ndoi de 5 ani \u00een Bucuresti, unde sotia lui a \u00eenvatat bine rom\u00e2neste, traduce intens scriitori rom\u00e2ni, \u00een timp ce am\u00e2ndoi continua sa fumeze si par fericiti.
\nDavid Sedaris, un journalist american faimos, a scris \u00een \u201eThe New Yorker\u201c cel mai fantastic articol despre fumat. Despre cum s-a apucat de acest viciu \u00eentr-o vreme c\u00e2nd, \u00een America, era la moda sa fii vazut cu o tigara \u00eentre degete, cum nu s-a mai dus la lucru c\u00e2nd fumatul a fost interzis, nici la restaurante, nici \u00een parcuri si cum, \u00een cele din urma, a plecat \u00een Franta sa scape de teroarea antifumatorilor. Cred ca nu stia ca adevaratul rai al fumatorilor ram\u00e2ne Europa de Est. Pe vremuri, \u00een Romania, fumam oriunde. Tara nu era at\u00e2t de \u00eenecata \u00een comunism, c\u00e2t \u00een fumul \u00eenecacios al tigarilor proaste. Fumam p\u00e2na si \u00een spital, \u00eentre operatii, p\u00e2na schimbau bolnava, cu manusile pline de s\u00e2nge tin\u00e2nd tigara cu o pensa. Clasele sociale se \u00eemparteau, pe atunci simplu, \u00een cu filtru si fara filtru. Cei fara filtru, \u201eMarasesti\u201c, \u201eCarpati\u201c, \u201eNationale\u201c, erau cei condamnati fara speranta, muncitorii, taranii, saracii, \u00een general. Secera si ciocanul de pe stema. Prima tigara pe care am tras-o pe la 9 ani era o maraseasca. Am ametit at\u00e2t de tare, ca a trebuit sa ma tin de un gard. Cei care ridicau putin capul, lucrau \u00een birouri, ajungeau la filtrul local de h\u00e2rtie al \u201eSnagovului\u201c sau \u201eAmiralului\u201c, care \u00eenca \u00eeti \u00eengalbeneau degetele. Apoi venea clasa \u201eBT\u201c-uri bulgaresti sau \u201eGolden Deer\u201c, pentru cei cu diplome. Ultimele erau niste tigari chinezesti la care restul la bani putea fi dat \u00een prezervative, tot chinezesti, care aveau pe pachet desenat un fluture. Niste tigari foarte ciudate si tari. C\u00e2nd trageai ad\u00e2nc \u00een plam\u00e2ni te lua o ameteala existentiala bizara si parca simteai un roi de fluturi sau lacuste cotrobaindu-ti prin piept. Prezervativele chinezesti au fost apoi interzise, nu si tigarile acelea, dar natalitatea Rom\u00e2niei nu si-a mai revenit niciodata. Apoi venea clasa \u201eKent\u201c, casta de sus. Cu un pachet de \u201eKent\u201c deschis \u00een buzunarul de la piept calea \u00eeti era deschisa oriunde. Am trecut prin toate etapele. Mai mult de jumatate dintre studentii la medicina de atunci fumam. Am asistat cu totii la c\u00e2teva autopsii facute pe fosti fumatori. Dupa ce autopsierul \u00eei despica defunctului pieptul, \u00eei scotea plam\u00e2nii pe care \u00eei storcea \u00een fata noastra ca pe niste bureti negri pentru a vedea gudronul care i se scurgea printre degete ca dintr-un zacam\u00e2nt proaspat de sistum bituminos. Nici macar unul dintre noi nu s-a lasat de fumat dupa astfel de demonstratii. Dar ce poate face un fumator \u00eenrait sa se lase \u00eenainte de-a fi prea t\u00e2rziu? Daca as sti, n-ar mai trebui sa lucrez 50 de ore pe saptam\u00e2na si as putea calatori prin lume vindec\u00e2nd milioane. Eu m-am lasat brusc de fumat la 35 de ani, dupa ce fumasem din greu \u00eentre unu si doua pachete pe zi, de la 15 ani. \u00cen ziua aceea fusesem la Militie sa-mi depun dosarul de emigrare \u00een America si mi-am spus ca va trebui sa fac sacrificiul asta, altfel nu-mi va reusi nimic. Astazi se emigreaza mai putin complicat \u00een America.
\nA doua zi, am luat-o spre Monument Valley, unde nu fusesem niciodata, dar pe care \u00eel stiam bine din filmele cu cowboy si indieni, care \u00eemi populasera copilaria. Senzatia ca esti pe alta planeta se amplifica. Desertul muntos se \u00eentinde c\u00e2t vezi cu ochii si straturile de roci de diferite culori sunt tot mai spectaculoase, asezate unele peste altele ca niste sandvisuri uriase iesite din burta pam\u00e2ntului. Rezervatiile de indieni sunt mici localitati \u00eentre st\u00e2nci uriase cu cinci sase case, o benzinarie, si un KFC tinut de ei \u00een care pr\u00e2nzim. Puiul are acelasi gust ca peste tot \u00een America. Reteta e aceeasi. Indienii ne servesc impasibili, cu priviri goale meniuri standard, aceleasi ca \u00een New York. Pipa pacii s-a fumat demult \u00een partea asta a Americii si nu mai e nimic de facut.
\n\u00cen Monument Valley st\u00e2ncile imense care ies din desert sunt uniform rosii-portocalii si arata chiar ca niste monumente facute nu se stie de cine \u00een cinstea nu se stie cui. Imaginatia poate s-o ia razna, ochiul e excitat, dar toata lumea tace. Nu e nimic de spus, trebuie doar sa-ti saturi privirea. Drumul spre Page, un mic orasel \u00een Utah, se \u00eentinde pentru doua ore \u00een acelasi tip de peisaj, doar ca avem sa cobor\u00e2m de la doua mii de metri la c\u00e2teva sute, iar temperatura creste. De pe creasta unui deal apare ceva neasteptat : cosurile imense ale unei centrale termoelectice. \u00cempreuna cu barajul Powell pe r\u00e2ul Colorado produce o cantitate uriasa de energie fara de care viata n-ar fi posibila \u00een aceasta zona \u00een care temperaturile pot ajunge vara la 50 C. Am venit la Page doar pentru Canionul Antilopelor, un canion mai putin cunoscut, aflat chiar pe o rezervatie de indieni Navajo. Gasim un hotel \u00een care \u00eent\u00e2mplarea face ca receptionerul sa fie un rom\u00e2n din Salaj, dintr-un trib ardelenesc foarte apropiat celui din care ma trag. Vorbea exact cu accentul care mi-e at\u00e2t de drag. Ne-a fost de mare ajutor. Nu l-am \u00eentrebat cum a ajuns tocmai acolo, pentru ca sunt deja obisnuit sa gasesc rom\u00e2ni peste tot. Hotelurile oraselului erau invadate de japonezi si chinezi care aveau totul rezervat din tarile lor. Bogdan din Salaj ne-a retinut ultimele locuri pentru excursia de la prima ora de a doua zi. Ne-a sfatuit foarte serios sa fim acolo cu cel putin jumatate de ora mai devreme si sa ne reglam ceasurile pentru ca acolo timpul se masoara dupa \u201etimpul Navajo\u201c care nu tine seama de reglarea orelor \u00een statele din jur. Macar at\u00e2t mai puteau sa faca indienii din rezervatii. Celularele noastre aratau ore diferite, ceea ce ne-a marit confuzia, dar a doua zi ne-am trezit, din fericire, cu o ora mai devreme. La sapte jumatate dimineata, zeci de asiatici asteptau deja acolo. Nu poti intra \u00een canion dec\u00e2t dus de indienii locali care te iau cu niste camioane speciale care gonesc \u00een viteza hurducaindu-se peste dune de nisp, \u00een care, daca opresti, nu mai poti demara. Canionul Antilopelor e lung de aproape un kilometru, foarte \u00eengust, pe alocuri c\u00e2t sa treaca doi oameni, sapat \u00een st\u00e2ncile de diferite culori de ploaia rara. E ca o grota lunga \u00eengusta si neregulata, o despicatura \u00een st\u00e2nca deschisa \u00een partea de sus spre cer. Razele de lumina care razbat dupa ora 9 printre st\u00e2nci au efecte halucinante. O poza din acel loc poate fi luata drept o pictura suprarealista greu de interpretat sau rezultatul colorat al unui vis de copil cu febra. Japonezii si-au dat jos mastile de pe fata, nemtii \u00eencercau sa foloseaca trepiede pentru a poza mai clar, dar nu e loc pentru nimic. Trebuie ajuns \u00een partea cealalta, privind \u00een sus ca \u00een Capela Sixtina, p\u00e2na te doare g\u00e2tul. Daca el, conationalul meu din Salaj, nu ne-ar fi spus de \u201eHorseshoe bend point\u201c, am fi trecut pe l\u00e2nga acel loc fara sa stim ca exista. Exact dupa Barajul Powell r\u00e2ul Colorado face un cot care arata ca o potcoava sau o litera omega ad\u00e2nc \u00eengropata, la care am ajuns \u00een 10 minute din sosea, arz\u00e2ndu-ne picioarele \u00een nisipul foarte fiebinte. E una dintre cele mai spectaculoase portiuni ale celor c\u00e2teva sute de mile de canioane facute de R\u00e2ul Colorado. Foarte periculos, pentru ca nu are niciun grilaj de protectie. Cei cu rau de \u00eenaltime stau deoparte. Ma apropii apoape pe burta de buza unei st\u00e2nci sa fac poze. Sotia ma pazeste sa nu alunec \u00een gol, \u00een timp ce fumeaza nervoasa. Trecem apoi peste canion pe singurul pod din zona, paralel cu barajul Powell. Lacul de acumulare din spatele lui se \u00eentinde pe zeci de mile spectaculos, ramificat si albastru, cu sute de ambarcatiuni pe el. Ne \u00eendreptam spre Brice si Zayon Canyon care nu au nimic de-a face cu r\u00e2ul Colorado. Urcam din nou pe un platou \u00eenalt, unde apar paduri de pin si pajisti largi pline de caprioare, cerbi si vaci care pasc \u00eempreuna, si domestic si salbatec, fara sa le pazeasca nimeni. Ferme izolate ici si colo. Toti muntii din partea aceasta a Americii sunt facuti din roci de diferite culori si structuri asezate \u00een straturi unele peste altele, erodate \u00een forme ciudate de ape si de v\u00e2nt. Bryce Canyon pare un amfiteatru grec imens din care ies st\u00e2nci stranii care \u00eesi schimba culorile \u00een functie de lumina soarelui. \u00cen Zyon Canyon ajungi printr-un tunel \u00eengust ce strapunge printr-un munte solid si galben, ca de cremene. Iesirea din tunel e at\u00e2t de brusca, \u00eenc\u00e2t pari a cadea \u00een gol cu masina cu tot. Cobor\u00e2nd abrupt peste o mie de metri, ajungem pe fundul canionului, unde aerul desertului din jur \u00eencepe sa arda.
\nDupa 2 ore de condus, ajungem pe un alt platou. Autostrada trece printr-un peisaj lunar sapat \u00eentre munti cenusii de un r\u00e2u care are apa doar trei luni pe an. E \u00eentuneric si \u00eenaintam printr-o lume \u00eentunecata de cactusi si piatra. Se face \u00eentuneric bezna si dupa v\u00e2rful unui deal \u00eentunecos, apare dintr-odata o lumina neobisnuita care iese din desert. Pare a fi o Fata Morgana a noptii, dar, dupa ce trecem de v\u00e2rful dealului, vedem \u00eentre muntii din desert, luminos ca un incediu \u00een nisip, Las Vegasul. Un oras aproape fantomatic, care apare brusc si foarte dramatic din desertul pustiu al Nevadei. Ca un fel de cucui al unei civilizatii care a ajuns at\u00e2t de departe, \u00eenc\u00e2t trebuie sa dea pe dinafara. Nu poti sa nu te \u00eentrebi ce l-a facut pe omul alb sa construiasca un asemenea colos \u00een mijlocul unuia dintre cele mai uscate si mai fara de speranta deserturi. La \u00eenceput, un orasel al jocurilor de noroc si al pacatului care voia sa se ascunda, acum, o metropola de aproape 2 milioane de oameni. care a crescut ca o ciuperca \u00een ultimii 10 ani. Ajungem pe \u201eStrip\u201c, bulevardul pe care sunt asezate toate marile lacasuri ale jocurilor de noroc. Dupa doua ore de plimbat prin Las Vegas canioanele ne dispar din cap, \u00eenlocuite unul c\u00e2te unul de cazinourile luxoase si extravagante care se \u00eenmultesc si invadeaza desertul si simturile oricarei persoane ratacite \u00een oras. \u00cen week end-ul acela, o jumatate de million de oameni din toata America venise \u00een oras. Avioanele aterizeaza unul dupa altul pline la refuz aproape \u00een mijlocul orasului. Ma ia cu ameteli urmarind f\u00e2nt\u00e2nile arteziene de la Bellagio, care, pe muzica de Sinatra arunca \u00een aer jeturi ritmice de apa. Peste tot un musuroi uman incredibil ce pare venit cu o treaba anume. Care-o fi oare? Vechile si noile hoteluri, care imita locurile si istoria lumii \u00eentr-un kitsch si un lux \u00eempinse spre un sublim made in USA, reusesc p\u00e2na la urma sa-ti miste simturile si emotiile deja ametite. Asta. daca nu cumva ai lesinat \u00eentre timp. Piramidele Egiptului, canalele si palatele Venetiei, Parisul cu Opera si Turnul Eiffel, Roma antica si, mai nou, hoteluri noi care te duc \u00een China sau pe Luna, sunt amestecate de-a valma aici, \u00een desert, \u00eentr-un dezmat architectural si uman pe care natura, daca ar avea ochi si suflet, l-ar privi poate putin speriata. Totul pare nou, scos din cutie, curat si proaspat, vesel si pus pe petrecere. Un paradis facut de om, \u00een care lacomia, desfr\u00e2ul, nebunia si prostitutia nu se vad dec\u00e2t daca le cauti. Dar noi veniseram acolo sa ne simtim bine, doar c\u00e2t sa participam la \u00eenceputul petrecerii, fara sa ne jucam norocul la ruleta, fara sa \u00eencercam sa ne vindem sufletul, fara sa vedem spre dimineata casele de amanet asaltate de mii de oameni care \u00eesi vindeau ce le mai ramasese. Plus ca, aici, nici nu risti sa fii asaltat de activisti stranii, pentru ca fumatul e permis peste tot!
\nMarile Canioane si minunile din jurul lor par, \u00eentr-un fel, a duce, toate, la Las Vegas. Dar nu asa cum pe vremuri toate drumurile duceau la Roma! Foarte putini dintre milioanele de oameni care vin \u00een Orasul Pacatului (Sin City) stiu sau le pasa ca doar la doi pasi de Las Vegas, \u00een canioane, natura continua sa joace linistita la o roata a norocului, \u00een care zarurile au fost aruncate cu milioane de ani \u00een urma, iar bila neagra \u00eenca mai astepta cuminte sa se aseze.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ajuns din nou pe buza de sud a Marelui Canion, am avut aceasi senzatie ca \u00een urma cu c\u00e2tiva ani, c\u00e2nd am fost luat cu totul prin surprindere de peisaj. Anume ca, ceva ciudat, magic, poate chiar supranatural, s-a \u00eent\u00e2mplat acolo. Era o seara placuta de vara \u00een care mii de turisti misunau \u00eentr-o… Cite\u0219te mai mult »Fumatul in Marile Canioane<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16391","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1319,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16391","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16391"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16391\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16391"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16391"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16391"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}