{"id":16374,"date":"2013-08-22T14:08:44","date_gmt":"2013-08-22T12:08:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16374"},"modified":"2013-08-22T14:08:44","modified_gmt":"2013-08-22T12:08:44","slug":"atlantida-celor-cinci-coline","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/atlantida-celor-cinci-coline\/","title":{"rendered":"Atlantida celor cinci coline"},"content":{"rendered":"

Catia Maxim, Ingerii din Moscopole<\/em>, Tracus Arte, 2011<\/strong><\/p>\n

Catia Maxim, Exilul<\/em>, Tracus Arte, 2013<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Din pretext, mai la vedere, mai voalat, pentru literatura fantasy sau pentru literatura de sf\u00e2rsit\/\u00eenceput de mitologie \u2013 cea cu supereroi si cu aliens , fictiunea istorica a glisat, cu grabire, \u00een ultimele doua decenii (mai ales) spre rolul de vedeta pe scena prozei contemporane. La mare distanta de ceea ce s-a numit, \u00een Europa, proza de capa si spada si, peste Ocean, de proza de costume (denumiri \u00eemprumutate si de o bogata productie cinematografica de gen, cu mare audienta la public), noile romane istorice au \u00eenregistrat mutatii spectaculoase.<\/strong><\/em>
\nSuprematia spiritului aventuros, ici-colo particularizat de fanteziste accente de epoca, dar si tonul oracular-epopeic, cu putine exceptii subminat de grandilocventa si de conventia (devenita loc comun) a manuscrisului gasit, a falselor memorii si jurnale, au fost \u00eenlocuite de proze scrise de autori (si mai ales de autoare) care se \u00eencumeta sa fie (si) istorici\/arheologi de cabinet.
\nDupa o minutioasa documentare pe teren, \u00een biblioteci, \u00een muzee sau \u00een ateliere de restaurare, epoca e reconstruita minutios, iar evenimentele sunt judecate \u00een context si din c\u00e2t mai multe puncte de vedere pe care incursiunea \u00een documente le poate sustine. Asa cum procedeaza (sau ar trebui sa procedeze) istoricii profesionisti.
\nUrmatorul pas tine de abilitatea scriitorului (nutrita si ea din amintita documentare) de a gasi strategiile narative si tonul adecvat fictiunii istorice (cu c\u00e2t mai putine tente de mistifictiune) care va deveni roman. \u00cen fond, o poveste cu final cunoscut de potentialii cititori, chiar \u00eenainte ca acestia sa deschida cartea, dar cu at\u00e2t mai captivanta, pentru ca nu deznodam\u00e2ntul e cel ce stimuleaza lectura, ci cum s-a ajuns acolo. Fireste, istoria nu se aprofundeaza, nu se \u00eenvata din fictiunile istorice, dar asemenea romane deschid, cu siguranta, interesul pentru cunoasterea trecutului, chiar daca mediata de specificitatea literaturii. Recuperarea trecutului \u00eentr-un fel de mai mult ca prezent \u2013 altceva dec\u00e2t uzatul prezent istoric \u2013 exclude, de aceasta data, parabola, imediatul camuflat \u00een epoci revolute, manipularea propagandistic-nationalista, aberanta legitimare a dictatorilor ca urmasi ai unor stramosi ilustri, tare ale productiunilor de gen mai ales \u00een Estul comunist al Europei. Unde, cu o asemenea mostenire grea, chiar dupa doua decenii si mai bine de la caderea Cortinei de Fier, noile fictiuni istorice \u00eenca se lasa asteptate.
\n\u00cen ce priveste literatura noastra contemporana, avem doua exceptii de la cele scrise mai sus \u2013 remarcabilul roman istoric al Danei Dumitriu \u201ePrintul Ghica\u201c si o inspirata, iesita din poncifele enuntate, suprapunere a unui scurt segment temporal fanariot finalului de dictatura ceausista care a dat \u201eCalpuzanii\u201c lui Silviu Angelescu, carte ce ar trebui neaparat reeditata.
\nScriam ca romanul istoric al ultimelor doua decenii a devenit, \u00een Europa si peste Ocean, apanajul prozatoarelor. Subiectul merita aprofundat si o voi face, sper, \u00eentr-un serial. Deocamdata ma opresc asupra unui proiect ambitios al unei scriitoare autohtone care e pe punctul sa finalizeze o trilogie de fictiune istorica, \u201e\u00cengerii din Moscopole\u201c, din care au aparut, \u00een 2011 si \u00een 2013, la Editura Tracus Arte, primele doua romane, cel cu titlul deja anuntat, al doilea \u201eExilul\u201c.
\nProiectul Catiei Maxim are o poveste la poveste. Dupa mai multe romane inspirate de prezent si o minisaga de familie (\u201e\u00centre timpuri\u201c), cu secvente de sf\u00e2rsit de secol XIX, antebelice si interbelice, ale unui Bucuresti crepuscular-fantomatic \u00een mahalalele mai mult mizere dec\u00e2t pitoresti, cu c\u00e2teva remarcabile personaje de panopticum, una dintre cititoarele cartilor ei a invitat-o acasa, \u00een cartierul Floreasca, si i-a oferit un bogat corpus de documente privitoare la tragedia Moscopolei, supranumita Atlantida arm\u00e2neasca si a \u201echestiunii arom\u00e2nesti\u201c, cum au botezat iluministii rom\u00e2ni acest \u00eenca misterios fragment de istorie ale carei rani, dupa cum scrie prozatoarea, au ramas p\u00e2na astazi \u201enevindecate\u201c. Nu e un truc fictional acesta, e o realitate care a ales-o si a motivat-o pe Catia Maxim (nearm\u00e2nca) sa scrie roman istoric. Dupa o minutioasa documentare prin arhive si biblioteci, dupa ce a fost la Moscopole \u2013 azi \u201eun sat sarac din Albania, \u00een apropiere de orasul Kor\u00e7e, la fel de sarac si cenusiu ca multe alte locuri scapate din ghearele utopiei comuniste\u201c \u2013 si pe urmele exilatilor la Bitolia, Salonic, Venetia, Istanbul, Budapesta, dupa ce a ascultat povestile celor cinci coline ale prosperului oras Moscopole si ale masivului Gramos, cum spune legenda, patrie a lui Apollo si a muzelor, prozatoarea a scris istoria celor trei zile din august 1788, c\u00e2nd Atlantida arm\u00e2neasca a fost spulberata la ordinul lui Ali Pasha, beyul de Iannina, si istoria exodului moscopolenilor, fiecare dupa puteri, averi, interese, \u00een orase prospere ale Europei.
\nPrima intentie a prozatoarei a fost aceea \u201ede a tine treaza atentia unui cititor extrem de reticent la un trecut expirat\u201c. O reusita a celor doua romane este decuparea sigura a unei secvente \u201ede atmosfera balcanica de secol XVII-XVIII\u201c. Paginile mustesc de viata, de culori tari, de gusturi si mirosuri exotice, de amanunte de arhitectura, de vestimentatie, de gastronomie, cu voluptate de pictura flamanda a detaliului. Obiceiuri patriarhale, viata de familie tihnita, de negustori cu stare, de oras cultural cu liceu si Academie, cu biserici si manastiri, cu pitoresti sukaki, stradute \u00eenguste si pietruite, umbrite de plopi lombarzi. O imagine de Atlantida pe care tocmai bogatia si linistea serena o vor duce la pierzanie. \u00centr-un context geopolitic pe care prozatoarea \u00eel prezinta gradat, cu efecte subtile, cititorului \u2013 interesele personale mai presus de cele ale obstii, cameleonismul spionilor dubli, bancheri dispusi sa faca afaceri cu adversarii, invidii, naivitati, ranchiune, kesatul, criza de la 1697, provocata de razboiul Imperiului Otoman cu nemtii si cu Venetia, efectele razboaielor ruso-turce din 1711, 1736, 1739, care au dus la \u00eencetarea relatiilor comerciale cu Venetia, urmarea pacii de la Kuciuk-Kainargi \u2013 si un personaj malefic, albanez turcit, fost hot la drumul mare, Ali Pasha (pomenit si \u00een romanul \u201eContele de Monte Cristo\u201c al lui Alexandre Dumas), \u00een cele din urma nemultumit de mita pe care o primea pentru linistea moscopolenilor. Instrument \u00eentr-un joc politico-economic mult mai mare, dar caruia Napoleon \u00eei spunea \u201emon ami\u201c.
\nProzatoarea prezinta faptele fara partinire, fara teza, cu inspirate schimbari de perspectiva si, mai ales, fara sa dea raspunsuri transante celor doua \u00eentrebari pe care si le pun istoricii asupra evenimentului: cel mai important centru comercial din Balcani a fost spulberat \u00een urma unei actiuni deliberate a marilor metropole sau a Imperiului Habsburgic? Moscopole a trebuit sa dispara pentru a se atrage capital \u00een centrele comerciale europene?
\nO alta reusita notabila a celor doua romane e bogata galerie de personaje (\u00een mare majoritate mentionate \u00een documente, deci reale) pe care o aduce la rampa Catia Maxim, personaje din toate straturile sociale ale comunitatii. De la negustori, bijutieri, armatoli (capitani), celnici (bogatasi de frunte), carvunari (transportatori), preoti, calugari, profesori la bancheri, spioni (dovediti sau nu), tineri scoliti \u00een strainatate, femei puternice, pastratoare ale limbii si traditiilor, la victime inocente, cameleoni ai Balcanilor (apud Irina Nicolau), naivi care mai cred \u00een dreptatea cancelariilor europene, cronicari si carturari, juni mostenitori dispusi sa refaca afaceri de familie chiar si \u00een exil. Bine individualizate, chiar si numai printr-o abila trasatura de condei, cum se zice, aceste personaje \u00eesi ocupa locurile distincte \u00een naratiunea basorelief a romanelor. Cu mentiuni speciale: Cosma Hrisiciu, mesterul bijutier si povestile sale venetiene, diplomatul Boiaru, celnicul de Rucutina, Petrea, sotia si vaduva lui, Fania, Alecu si Domnica, \u201e\u00eengerii\u201c care abia si-au \u00eentemeiat familia, sacrificati \u00eentr-o lupta inegala ca jertfe inocente ale unei posibile refaceri din cenusa a Atlantidei moscopolene pe care, din pacate, cursul implacabil al istoriei nu o confirma. Si, fireste, arhontele Sina, impozantul \u00eentemeietor al unei dinastii de bancheri care, \u00eentr-un secol, e pe cale sa surclaseze bogatia si influenta familiei Rothschild la Viena. Despre el umbla vorba ca ar fi intrat \u00een posesia mostenirii lui Ali Pasha, cu care nu s-a sfiit sa faca afaceri subterane. La acest capitol, al insinuarilor (multe adeverite \u00een viitor), al legendelor (\u00eentre care aceea ca Ali si-ar fi ucis sotia, pe Vassilikia Condaxis, dar si legenda Icoanei Maicii Domnului din Biserica Sta-Maria), precum si la acela al inserturilor biografice sau documentarii fruste \u00een magma fictiunii, strategiile narative ale autoarei sunt foarte bine alese. Povestea capata forta, adauga multiple nuante pe canavaua de cronica, \u00eembina subtil suflul \u00eenghetat al istoriei mari cu firescul omenesc, emotionant, cald al istoriilor particulare. Catia Maxim nu se lasa prinsa \u2013 si bine face \u2013 \u00een dispute filologice. \u00cen fond, \u201e\u00cengerii din Moscopole\u201c, chiar daca atinge si nisipurile miscatoare ale mostenirii culturale arm\u00e2nesti si taberele ei \u00eempartite, ca si adevarurile combatantilor motivati, fireste, de cele mai bune intentii, e o fictiune istorica si nu un studiu academic sau o istorie a mentalitatilor arm\u00e2nesti. Pe acest fundal, profesorul Cavallioti si profesorul Thunmann sunt personaje-carturari credibile, cu locuri bine gasite \u00een \u00eentregul naratiunii.
\nAjunsa, probabil, \u00een fata ultimului act (scriu probabil pentru ca sunt destule fire narative care ar merita sa fie re\u00eennodate si \u00eentr-un al patrulea volum si ansamblul sa devina tetralogie), trilogia \u2013 in spe \u2013 a Catiei Maxim se reordoneaza \u00een \u201eExilul\u201c \u00een jurul a doua personaje care dau seama, fara ezitari, de \u00eenzestrarea pentru proza istorica a scriitoarei: Costa Cegani si sotia lui, Lia Petrea Cegani. \u00cen primul caz, autoarea fictionalizeaza o biografie bine cunoscuta, aceea a \u00eenvatatului moscopolean Constantin Hagi Ceagani (amintit, de pilda, si de Irina Nicolau \u00een \u201eLes Cam\u00e9l\u00e9ons de Balkans\u201c), numit de Thunmann \u201edoctor\u201c, un personaj real cu viata culturala demna ea \u00eensasi de un roman, cu studii la Moscopole si \u00een Ungaria, peregrin spre Universitatea din Halle, pe traseul Paris, Cambridge, Amsterdam, Viena, Istanbul, Venetia, Roma, Polonia, Rom\u00e2nia (\u00een trecere doar), autor al unui poem dedicat lui Scarlat Sturdza si a doua epigrame dedicate lui Alexandru Ipsilanti, traducator al biografiei lui Skanderbeg. Al doilea personaj, ce tine de fictiune pura, foarte ofertant pentru desfasurarea unor povesti \u00een rama, e o cuceritoare t\u00e2nara scolita la Academia de Arta din Venetia, o prezenta insolita \u00een mediul academic nord european, \u00een care aduce tumultuozitatea Balcanilor si un background de istorii tragice ale familiei ei asezate \u201esub vremi\u201c. E de asteptat ca acest cuplu insolit \u00een peisajul fictiunii istorice autohtone (at\u00e2ta c\u00e2ta exista ea) sa poarte greul narativ \u00een viitorul act al trilogiei.
\nCele doua romane ale Catiei Maxim \u2013 o prozatoare de cursa lunga \u2013, aflate \u00een topul v\u00e2nzarilor Tracus Arte, bine primite de public si la t\u00e2rgurile de carte din Bucuresti si din tara, dar si la c\u00e2teva lansari cu staif sau \u00een locuri neconventionale, au toate sansele sa (re)aduca literatura istorica de calitate \u00een atentia cititorilor rom\u00e2ni.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Catia Maxim, Ingerii din Moscopole, Tracus Arte, 2011 Catia Maxim, Exilul, Tracus Arte, 2013     Din pretext, mai la vedere, mai voalat, pentru literatura fantasy sau pentru literatura de sf\u00e2rsit\/\u00eenceput de mitologie \u2013 cea cu supereroi si cu aliens , fictiunea istorica a glisat, cu grabire, \u00een ultimele doua decenii (mai ales) spre rolul… Cite\u0219te mai mult »Atlantida celor cinci coline<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9189,9191,9190],"class_list":["post-16374","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-catia-maxim","tag-exilul","tag-ingerii-din-moscopole"],"views":2091,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16374","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16374"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16374\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16374"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16374"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16374"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}