<\/p>\n
\u00cen Rusia, G. Calinescu a trait, din c\u00e2te rezulta din carte, \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri asemenea stare sufleteasca, percep\u00e2nd realitatea drept sacra si incinta drept sf\u00e2nta \u2013 curios, \u00eensa, nu \u00een biserici \u2013, ci \u00een palatul imperial, \u00een statiile de metrou si, uneori, la teatru, \u00eentotdeauna datorita albului de zapada al peretilor si mai ales a excesului de stralucire, data de lumina sau de sclipirea aurului, ca la teatrele de opera din Moscova si Leningrad, care \u201efulgera de polei de aur, \u00eenc\u00e2t lojile par niste altare\u201c.<\/strong><\/em> \u00cen Rusia, G. Calinescu a trait, din c\u00e2te rezulta din carte, \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri asemenea stare sufleteasca, percep\u00e2nd realitatea drept sacra si incinta drept sf\u00e2nta \u2013 curios, \u00eensa, nu \u00een biserici \u2013, ci \u00een palatul imperial, \u00een statiile de metrou si, uneori, la teatru, \u00eentotdeauna datorita albului de zapada al peretilor si mai ales… Cite\u0219te mai mult »Exercitiile lui Ioanide (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9182,30],"class_list":["post-16365","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-despre-rusia","tag-g-calinescu"],"views":1259,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16365","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16365"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16365\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16365"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16365"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16365"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nImpresia trezita de metroul moscovit asupra scriitorului a fost asa de puternica, \u00eenc\u00e2t s-a concretizat \u00een, probabil, cea mai insolita apreciere la adresa acestuia formulata vreodata, ce releva forta imprevizibila de asociere cu totul iesita din comun a spiritului calinescian \u2013 \u201eAm avut impresia \u2013 scrie el, \u00abalunec\u00e2nd \u00eencet\u00bb spre \u00abparadisul subteran\u00bb \u2013 ca multimile \u00eensirate pe trepte spe scarile rulante, urc\u00e2nd si cobor\u00e2ndt aveau sentimentul clar ca sunt transportate de o forta magica spre doua destine necunoscute. Daca Dante ar fi vazut o astfel de scara rulanta, nu ma \u00eendoiesc ca \u00een \u00abDivina Commedia\u00bb duhurile ar fi fost reprezentate cobor\u00e2nd \u00een infern ori suind spre Purgatoriu \u00een asemenea alunecari inverse \u00eentre capete indeterminate, dat fiind ca poetului \u00eei placea mecanica grandioasa\u201c.
\nNe-am fi asteptat ca, dupa at\u00e2ta exaltare a sacralitatii divine, \u00eentrevazuta \u00een diverse monumente vechi sau noi,
\nG. Calinescu sa acorde o atentie cu totul speciala bisericilor propriu-zise si religiozitatii ruse.
\nScriitorul ne socheaza din nou<\/strong>
\nPropun\u00e2ndu-si sa cerceteze formele de \u00eentrupare ale \u201espiritului obstesc\u201c, ale \u201esufletului national\u201c rusesc \u00een aceasta zona de manifestare, el surprinde, \u00eensa, cu privirea ascutita, nepartinitoare, \u00een iconografia bisericeasca interioara cea mai autentic bizantina \u2013 \u00een Soborul Sfintei Sofia din Kiev \u2013 \u00een locul cucerniciei si al \u00eendepartarii de cele lumesti, semnele puterii, ale imperatorismului si carnalitatea exacerbata. \u201e\u00cen absida\u201c \u2013 scrie el, neplacut impresionant \u2013 \u201ee un mozaic ca la Santa Pudenziana din Roma sau ca \u00een bazilicile ravennate. Dar acolo figurile proiectate pe fondul de aur sunt familiare, aproape portretistice. Aci, unica figura a sfintei (Sofia) trece cu crestetul de centrul cupolei, \u00eenc\u00e2t pare a se revarsa pe bolta si a se \u00eentinde cu m\u00e2inile pe cerul bisericii pe deasupra capetelor celor de jos. Privirea figurii \u00een crestere trezeste panica\u201c.
\nPe de alta parte, icoana Sf\u00e2ntului Dumitru vazuta la Kremlin, \u00eentr-o reproducere dupa originalul, banuim, de la Kiev si alte icoane din acelasi oras, \u00eei prilejuiesc c\u00e2teva aprecieri esentiale asupra picturii cu caracter religios rusesc: \u201e\u00cen Soborul Sf. Sofia din Kiev\u201c \u2013 noteaza autorul \u2013 \u201eram\u00e2n surprins de niste icoane \u00een maniera lui Cimabue, care, \u00eensa, apartineau sec. al XVII-lea. O alta icoana reprezinta trei \u00eengeri cu aripi galbene aurii (reproducerea am gasit-o tot la Kremlin) si ai crede-o zugravita de Simone Martini, cu singura deosebire ca trupurile sunt mari, figurile bine hranite, picioarele zdravene. Sfintii rusi \u00een general nu par striviti de benzile canonice \u00een care se scheletizeaza trupurile din iconografia orientala, ci sunt solizi si femeile aproape planturoase. Dar sa ma \u00eentorc la Sf\u00e2ntul Dumitru sde la a carui icoana s-au declansat consideratiile citatet. Stilul este cvasi-giottesc, mai fastuos si mai rotund. Sf\u00e2ntul sta pe un tron, parul \u00eei e taiat pe frunte muscaleste, gura contemplativa, ironica. E o fata realistica, fara exagerari si individualitate, fata unui stap\u00e2n somptuos, care vegheaza. Bratele, torsul, coapsele \u00eei sunt solide, pernele \u00eenfasurate \u00een niste benzi albe \u00eesi proclama carnalitatea. Sf\u00e2ntul e pe punctul de a trage din teaca o sabie grea si, cum poalele vesm\u00e2ntului sunt purpurii, ai impresia ca genunchii s-au umplut de s\u00e2nge\u201c.
\nChiar religiozitatea rusa e pusa sub semnul \u00eentrebarii, iar habotnicia \u00een forme teatrale e ironizata: \u201eAm zarit si acum o baba, \u00een poarta unei biserici, fac\u00e2nd o cruce majuscula de la frunte la ombilic si de la umar la umar, totul rar si punctat, cu bratul \u00eent\u00e2rziat prin aer\u201c\u2026 \u201eam semnalat biserici deschise, iluminate si cu sacramentalele babe \u00een usa\u201c.
\n\u201eTotusi, vechea pravoslavnicie\u201c \u2013 considera autorul \u2013 \u201eera o forma de energie sufleteasca ce n-a putut sa piara\u201c. El o \u00eentrevede persist\u00e2nd \u00een \u201ecultul arheologic\u201c, \u00een \u201eadmiratia pentru marii barbati ai Sovietelor\u201c si mai ales \u00een curiozitatea si pasiunea pentru \u201emiracolul mecanic\u201c.
\nUna dintre ultimele \u00eenr\u00e2uri ale spatiului infinit asupra artei ruse, descifrate de G. Calinescu, o constituie \u201enevoia (marilor monumente) de a domina de sus imensitatile\u201c. \u201eMa urmaresc\u201c \u2013 scrie el \u2013 \u201eimaginile a doua statui kieviene, care nu mi s-au parut, marturisesc sincer, niste capodopere: monumentul lui Bogdan Hmelnitki, de M.O. Mikesin si acela al sf\u00e2ntului Vladimir, de Clodt von Jurgensburg. Era o zi geroasa si cu o ceata ce se t\u00e2ra pe pam\u00e2nt. Statuia ecvestra a lui Hmelnitki seamana batator la ochi cu aceea a lui Mihai Viteazul, fiind \u00eensa mai voluminoasa si mai dinamica. Calul se ridica repede \u00een sus pe o r\u00e2pa imitata din blocuri necioplite de piatra. E un dezechilibru \u00een tot monumentul: capul calului e prea mare iar trupul e prea \u00eendesat si scurt pentru corpolenta omului care m\u00e2nuieste buzduganul \u00een aer. C\u00e2t despre Sf. Vladimir \u00eembracat cu o manta ce-i vine p\u00e2na jos la talpi si cu o mare cruce \u00een m\u00e2na, el e suit sus pe un soclu cu silueta de clopotnita ca sa poata privi peste Nipru. Mantia ascunde anatomia umana si face statuia rigida. \u00censa indiferent de asta, at\u00e2t voinicul Hmelnitki, care \u00eesi desala calul cu cap de camila ca sa iasa deasupra ceturilor, c\u00e2t si fantomaticul Vladimir impresioneaza prin tendinta lor ascensiva si dilatanta. Am\u00e2ndoi cauta sa prinda orizontul\u201c.
\n\u00cen sf\u00e2rsit \u2013 spre a nu mai starui asupra at\u00e2t de multor consideratii revelatorii privitoare la determinarea artei si a vietii de contextul geografico-climatic \u00een care oamenii traiesc si creeaza \u2013, semnalam reflectiile autorului asupra costumatiei si a simtului artistic al copiilor. \u201eC\u00e2t de setosi de culoare si feeric decorativ s\u00een lipsa unui peisaj complext sunt rusii, blazati de monotonia zapezii si a lutului, deduc din \u00eembracamintea fetitelor. Ele poarta adesea iarna, pantaloni de molton negri, albastri, roz etc. ai unui costum sportiv (de sky) iar pe deasupra o rochie dintr-o materie imprimata foarte baltata. La \u00eenceput costumul e socant si l-ai socoti o lipsa populara de instinct formal. Daca \u00eensa te adaptezi locului, \u00eeti dai seama ca dimpotriva, costumul a iesit dintr-o reactiune proprie la mediul local. Fetitele acestea baltate par niste flori mari, niste maci rosii ori niste nalbe pe cotoarele lor. Antiteza de negru de astrahan, blana de urs si stofe rosii e un rafinament obisnuit aici la adulti. Copiii \u00een general, au un mare dar de a vedea decorativ si feeric si am privit numeroase desene infantile, deosebite de ale copiilor nostri, care vad critic, uscat. Copiii rusi percep toate florile, major, ca o floarea soarelui si naratiile capata o miscare grotesc-fabuloasa. Imaginatia lor e \u00eenflacarata \u00een masura saraciei privelistii reale. \u00cen generalitatea ei, pictura este narativa si de proportii exagerate, asta si \u00eenainte si dupa revolutie\u201c.
\nParcurg\u00e2nd c\u00e2t de fugar paginile \u201eeseului\u201c \u201eKiev, Moscova, Leningrad\u201c, nu poate scapa neobservata tentativa autorului \u2013 uneori supra\u00eencarcata \u2013 de a raporta fenomenul rus la cel european si rom\u00e2nesc, \u00eenc\u00e2t calatoria ruseasca se transforma, nu o data, \u00eentr-un pretext de reliefare a legaturilor intraeuropene \u00eentre est si vest, \u00eentr-o superba incursiune \u00een istoria artelor din antichitate p\u00e2na \u00een contemporaneitate.
\nLa un moment dat, enumer\u00e2nd multimea operelor straine din colectiile pinacotecii de pe Neva, autorul tine sa-si justifice at\u00e2t de desele alonje spre alte meridiane: \u201ede altminteri, arta rusa nu se poate pricepe fara acest contact cu Occidentul. Nu este aproape moment istoric al picturii europene care sa nu fie reprezentat acolo de la primitivii italieni p\u00e2na la Renoir\u201c. (Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"