{"id":16363,"date":"2013-08-22T13:58:47","date_gmt":"2013-08-22T11:58:47","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16363"},"modified":"2013-08-22T13:58:47","modified_gmt":"2013-08-22T11:58:47","slug":"jurnal-de-criza","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/jurnal-de-criza\/","title":{"rendered":"Jurnal de criza"},"content":{"rendered":"

Nadia Anghelescu, Mic jurnal cu amintiri<\/em>, Iasi, Editura Polirom, Colectia \u201eEGOgrafii\u201c, 2013, 344 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

\u00cen aceasta categorie, definita de Mihai Zamfir \u00eentr-un articol din \u201eCealalta fata a prozei\u201c (1988), s-ar \u00eencadra \u201eMicul jurnal cu amintiri\u201c. Devine totusi mai dificil sa mentionam carei tipologii nu-i apartine cartea Nadiei Anghelescu, dec\u00e2t sa identificam genul potrivit.<\/strong><\/em>
\nGreutatea cernelii pe h\u00e2rtie<\/strong>
\nCu siguranta, nu este o autobiografie oficiala, redactata din nevoia de a justifica unele fapte. Specialista \u00een limba araba literara \u2013 un corespondent oriental pentru latina clasica (asadar, forma exclusiv livresca) \u2013 nu s-a situat niciodata \u00een prim-planul vietii intelectuale rom\u00e2nesti. Nu a detinut functii publice de anvergura. Consacrarea internationala a tinut-o, paradoxal, departe de agitatia promovarii nationale. Ne-am \u00eempacat cu anomalia ca multe dintre personalitatile rom\u00e2ne, recunoscute \u00een cercuri de pe mapamond, sa ram\u00e2na anonime \u00een tara noastra. Tocmai de aceea, istorisirile capata un spor de credibilitate. De aici provine si nevoia de a-si preciza meritele: \u201eMa numar printre putinii care au trezit \u00een Europa ultimei jumatati de veac interesul pentru g\u00e2ndirea lingvistica araba din Evul Mediu. Nu este putin lucru sa \u00eentelegi textele, sau o parte dintre textele unor autori care au scris \u00eencep\u00e2nd cu secolul al IX-lea si pe care si arabii cultivati le \u00eenteleg cu dificultate\u201c (p. 297). Citatul anterior poate st\u00e2rni opinii disjuncte. S-ar deduce lipsa de modestie a memorialistei. Altceva trebuie subliniat. Anume ca, \u00eentr-o cumpana, c\u00e2nd omul se confrunta cu propria clepsidra, niste recapitulari se impun. Publicarea volumului semnifica si popularizarea meritelor stiintifice. De altfel, printre constantele discursului pro domo se numara receptarea defectuoasa a lucrarilor referitoare la spatiul musulman.
\nDe asemenea, confesiunile nu alcatuiesc un jurnal cronologic, ci o combinatie \u00eentre \u00eensemnari aproape zilnice, determinate de subrezirea corporala, si memorii legate de locurile natale, copilarie, neamuri, formarea si consolidarea profesionala, calatoriile de studii si mentalitati. De fapt, indicarea datelor calendaristice impune, \u00een mare masura, recuperarea amintirilor, nu relatarea starilor si a evenimentelor cotidiene. \u00centreruperile si sincopele sunt prea evidente sa nu sesizam ca titlul ram\u00e2ne conventional, fiind legitimat \u00een scurtul interval 13 octombrie 2011 \u2013 15 februarie 2012 Actualitatea intereseaza daca genereaza conexiuni cu trecutul. Uneori, prezentarea aceleiasi persoane la v\u00e2rste diferite atentioneaza asupra incompatibilitatii \u00eentre carturari si puterea politica. Dupa povestirea unei dezbateri televizate, alaturi de Mihai Razvan Ungureanu, despre un studiu realizat de Franco Cardini (\u201eEuropa si islamul\u201c) se insinueaza tema obligatiei ca universitarii sa se retraga \u00een biblioteca. Altminteri, si-ar pierde seninatatea si vocatia: \u201e\u00cen momentul c\u00e2nd revad acest text, adica la 19 februarie, Mihai Razvan Ungureanu este prim-ministru, confruntat deja cu zapezile si cu alte multe probleme. Cine s-ar fi g\u00e2ndit?… Deocamdata mi se pare stingher \u00een noua functie, \u00eenc\u00e2t \u00eencearca sa para foarte ferm, fioros chiar. Nu si-a ales bine momentul, noi ne temem mai mult acum de zapezi si de viscol\u201c (p. 295). Pasajul precedent este exemplar pentru bagatelizarea situatiilor critice prin aducerea \u00een fata a unor primejdii si mai grele. Fiecare cuv\u00e2nt asternut pe h\u00e2rtie sau tastat marcheaza evanescenta. Umpl\u00e2nd spatiile goale, Nadia Anghelescu nu vrea sa faca prea multe destainuiri. C\u00e2nd frazele se agraveaza, intervine paranteza relaxanta. Boala ram\u00e2ne o presiune incerta. Se manifesta mai degraba ca o cursa contra cronometru, dec\u00e2t ca suferinta somatica. Pentru individul \u00eendestulat de cultura, corpul se confunda cu un auxiliar binemeritat, tratat \u00eensa cu indiferenta. C\u00e2te un truism rostit de vreun medic sau prieten mucalit o scoate pe pacienta din inertia obisnuirii cu propria constitutie: \u201eMulti dintre noi vad boala ca pe o pedeapsa, precum primitivii: cu jena marturisesc ca ma numaram adesea printre ei. Acum \u00eensa n-am nevoie sa-mi caut vini pentru problemele de sanatate care ma b\u00e2ntuie, ajung sa ma uit \u00een \u00abbuletin\u00bb, cum am fost sfatuita\u201c (p. 305). Scrisul ad\u00e2nceste trauma. Da semne ca am\u00e2na verdictul. Greutatea cernelii pe h\u00e2rtie nu vindeca, av\u00e2nd consistenta plumbului. Se vede ca trasatura de baza a acestei doamne este discretia.
\nImagologie<\/strong>
\nSenzatiile si \u00eent\u00e2mplarile compun scenarii de uz personal. Acceptarea dereglajelor reprezinta atentate asupra intimitatii ca \u00een relatarile Martei Petreu din \u201eO zi din viata mea fara durere\u201c. Dezinteresata de cochetarie, datorita frumusetii mostenite pe linia bunicii materne, Nadia Anghelescu abandoneaza chipul natural \u00een favoarea mastii. Aluziile intelectuale, cu valoare precisa, \u00eenlocuiesc tonul patetic, alta caracteristica a familiei. Gravitatea gesturilor se cuibareste \u00een anecdote umoristice, \u00een vorbe aparent neserioase ori \u00een eufemisme. Slabirea organismului nu merita a fi \u00eempartasita celor din jur. Mila ar destabiliza-o psihic. \u00cenfruntarea pericolului atrage dupa sine schimbarea tabieturilor si a jargonului: \u201eDupa ce am ajuns la astfel de concluzii, mi-am adus aminte ce spunea o fosta colega, profesoara la chineza, o vreme, \u00een tineretea mea, Alexandra Nicolau (pe vremea aceea o sahista cunoscuta): \u00abC\u00e2nd sunt foarte trista, merg la coafor sau \u00eemi iau o rochie\u00bb. Nu aveam nicio dorinta sa-mi iau o rochie, asa ca am recurs la cealalta solutie, si anume sa ma ocup mai serios de \u00eenfatisarea mea, lucru pe care l-am \u00eenceput azi. Dar nu pentru ca as fi fost trista: spre seara, starea mea s-a \u00eembunatatit si mi-am adus aminte ca spuneam altadata frumos, elegant, ca sunt \u00abmeteo-dependenta\u00bb. S-ar putea sa ma fi manifestat ca meteo-dependenta si azi, si ieri, si saptam\u00e2na trecuta. Ca multi oameni, de altfel, dar probabil ca este mai rau atunci c\u00e2nd esti mai batr\u00e2n si mai ai si probleme cu inima, careia doctorii \u00eei spun \u00abcord\u00bb\u201c (p. 276). Pregatirea filologica ascunde sentimentele. Stilul \u201eMicului jurnal cu amintiri\u201c scoate la iveala conventionalismul limbajului. Modalitatea exprimarii denota strategia insului cu \u201einima ascunsa\u201c.
\nBoala obliga si la acomodarea cu reactii bizare. Autocunoasterea este similara cu acceptarea celuilalt. Activitatea de la Catedra de limbi orientale a Facultatii de Filologie (ulterior a Facultati de Limbi Straine) s-a dovedit un amplu efort de cucerire a strainului si de tolerare a diferentelor. Participarea la colocvii a transformat-o pe Nadia Anghelescu \u00eentr-o globe trotter, care si-a consolidat statutul de cetatean al lumii. Pregatirea comunicarilor si pendularea \u00eentre Occident (Elvetia, Italia, Franta) si Orient (Tunisia, Egipt, Siria, Liban, Kuweit, Qatar, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Coreea de Nord) i-au statornicit ideea ca, p\u00e2na si \u00een interiorul aceleasi comunitati de savanti, se manifesta conflicte iremediabile. Printre altele, europenii erau \u00eenca banuiti de atitudini colonialiste de catre popoarele din Orientul Mijlociu. Repulsia echivala cu un tip special de xenofobie: conceptia ca nimeni \u00een afara nativilor nu detine abilitatea de a atinge performanta \u00een studiile de arabistica. Printre experientele angoasante, cu tenta belicoasa, a fost amenintarea proferata de un barbat infiltrat printre participantii la o conferinta organizata \u00een Norvegia, la Oslo: \u201eCe stiti voi despre arabi? O sa vedeti voi…\u201c (p. 230). La asa interpelare, Nadia Anghelescu ar fi replicat cu strictete ca limba araba literara \u2013 atuul sau la toate simpozioanele, \u00eentruc\u00e2t nici orientalii, nici locuitorii batr\u00e2nului continent nu stap\u00e2neau varianta normata. Evident ca deprinderea lingvistica atesta distanta \u00eentre aulic si popular, situ\u00e2nd-o pe vorbitoare \u00een ipostaza ex cathedra. Respectul decurgea din rostirea versiunii sacre. Neinitiatii nu faceau nicio grimasa. Cu at\u00e2t mai putin rom\u00e2ncele maritate \u00een desert. \u00cen optica autoarei, ignoranta si absenta curiozitatii provoaca spiritul gregar: \u201eAm profitat de ocazie ca sa le pun si eu o \u00eentrebare: de ce nu se plimba, de ce stau toata ziua \u00een casa si nu ies cu copiii lor, macar pe racoare? Nimeni nu a raspuns, au z\u00e2mbit, dar eu stiam ca nici macar nu-si pot pune probleme de genul acesta\u201c (p. 210).
\nCalatoriile de studiu ocupa portiunea cea mai consistenta din \u201eMic jurnal cu amintiri\u201c. Ca si Florin Manolescu (\u201eCu ochii pe mine. Jurnal rom\u00e2no-german: 1995\u201c), Nadia Anghelescu socoteste calatoriile de studii fundamentale \u00een forjarea identitatii. O identitate \u00eentemeiata pe carte si pe calm.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nadia Anghelescu, Mic jurnal cu amintiri, Iasi, Editura Polirom, Colectia \u201eEGOgrafii\u201c, 2013, 344 p.     \u00cen aceasta categorie, definita de Mihai Zamfir \u00eentr-un articol din \u201eCealalta fata a prozei\u201c (1988), s-ar \u00eencadra \u201eMicul jurnal cu amintiri\u201c. Devine totusi mai dificil sa mentionam carei tipologii nu-i apartine cartea Nadiei Anghelescu, dec\u00e2t sa identificam genul potrivit.… Cite\u0219te mai mult »Jurnal de criza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9181,9180],"class_list":["post-16363","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mic-jurnal-cu-amintiri","tag-nadia-anghelescu"],"views":1584,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16363","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16363"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16363\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16363"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16363"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16363"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}