\u2013 70 de ani de la nastere \u2013<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
<\/p>\n
Mircea Iorgulescu, de la nasterea caruia se \u00eemplinesc \u00een acest august 70 de ani, este unul dintre criticii si istoricii literari cei mai importanti afirmati \u00een deceniile sapte si opt ale secolului trecut. Mort prematur, el a lasat \u00een urma carti importante, eseuri incitante, \u00eentre care cel despre Caragiale \u2013 \u201eMarea trancaneala\u201c. Cronicile, comentariile sale erau, cu termenul pe care l-a ilustrat si l-a consacrat Ibraileanu, \u201ecampaniile\u201c unui polemist redutabil. Mircea Iorgulescu pare sa polemizeze nu numai pe o tema sau un subiect anume; el polemizeaza implicit, sau chiar explicit, cu tot ce tine de stilul constipat si somnolent \u00een critica, eseistica, publicistica si chiar istoria literara, ca sa nu mai vorbim de genul biografic. Pentru el, a scrie despre literatura \u00eensemna, \u00een primul r\u00e2nd, a provoca lectura ei. \u00centr-un interviu din 1976, raspunz\u00e2ndu-mi la \u00eentrebarea: \u201eCum ati defini critica?\u201c, Alexandru Paleologu \u00eemi spunea ca aceasta este si trebuie sa fie deopotriva admiratie si negatie. El exemplifica cit\u00e2nd nume de mari critici rom\u00e2ni ai secolului XX, dar si pe al \u201emai t\u00e2narului meu coleg Mircea Iorgulescu\u201c pe care \u00eel caracteriza astfel: \u201eSpirit foarte ascutit si foarte acerb, mi se pare remarcabil \u00een executie, un talent extraordinar al negatiei. Nu l-am vazut \u00eensa \u00een egala forta la capitolul admiratie. E \u00eensa mult mai t\u00e2nar si urmeaza sa-l mai vedem\u201c. Ei bine, anii au trecut si Mircea Iorgulescu a dovedit ca stie si sa admire, fiind la fel de puternic \u00een admiratie ca si \u00een negatie. Entuziasmul sau critic (subliniez critic, deci argumentat, motivat) poate fi, uneori, chiar molipsitor. Scriind, de pilda, despre \u201eMircea Eliade, prizonierul istoriei\u201c \u2013 \u201ecea dint\u00e2i biografie integrala a lui Mircea Eliade din lume\u201c, pe care o datoram lui Florin turcanu \u2013 el nu ezita sa \u00eenceapa cu o remarca superlativa: \u201eCea mai importanta carte rom\u00e2neasca a anului 2003 este foarte probabil una scrisa \u00een limba franceza, publicata la Paris si al carei autor e istoric, nu literat\u201c. Altfel spus, un cercetator calauzit de adevarul faptelor si documentelor care are, afirma Mircea Iorgulescu \u2013 \u201emeritul, enorm, de a fi examinat tot ceea ce se putea investiga, fara a transforma vreodata explicatia \u00een justificare si fara sa substituie \u00eentelegerii o judecata apriorica\u201c.
\nRetin din textul lui Mircea Iorgulescu o observatie de ordin mai general ce priveste genul biografic: \u201eSaraca \u00een biografii, cultura rom\u00e2na nu este si mai putin marcata de un fel de elitism foarte provincial, \u00een virtutea caruia genul este privit de sus, ca fiind \u00abpopular\u00bb. Sa fie si un alibi pentru nemunca?! Fapt este ca majoritatea biografiilor rom\u00e2nesti sunt despre scriitori; figurile si personalitatile istorice, politice, stiintifice, artistice etc. despre care s-au scris asemenea lucrari sunt remarcabil de putine. De altfel, autorii autohtoni de biografii sunt \u00een general istorici literari, dar unii considerati mai mult sau mai putin tacit ca neav\u00e2nd talent (aici intra \u00een functiune, exprimata ori sub\u00eenteleasa, comparatia cu G. Calinescu, desigur strivitoare), opinia comuna fiind ca ei si-ar compensa aceasta insuficienta st\u00e2nd ca ocnasii prin arhive si biblioteci, \u00een loc sa straluceasca eseistic. \u00cemprejurarea ca Florin Turcanu este istoric de profesie l-a ferit, pare-se, de asemenea inhibitii si tentatii\u2026\u201c
\n\u00cen admiratia lui Mircea Iorgulescu sunt si cartile Monicai Lovinescu: \u201eNici o veritabila istorie a vietii literare, culturale si politice din Rom\u00e2nia anilor ’70 si ’80 nu se va putea scrie fara sa se tina seama de acest document capital (\u201eJurnal 1981-1984\u201c \u2013 nota mea). si de rolul imens, pe care l-a avut Monica Lovinescu. A-l recunoaste si numi este o datorie de onoare, a-l analiza este o obligatie\u201c. Iar criticul \u00eesi ia aceasta obligatie, fara sa ram\u00e2na \u00eensa \u00een extaz continuu \u00een fata piedestalului pe care i-l \u00eenalta jurnalistei de la \u201eEuropa libera\u201c. El face binevenite precizari, corecturi, nuantari privind unele fapte, episoade, personaje evocate de memorialista sau, ma rog, de diarista, inclusiv \u00eentr-un post-scriptum. Iata, de exemplu, o judicioasa punere la punct (\u00een sensul de clarificare si de dreapta judecata): \u201eSe \u00eensala, cred, Monica Lovinescu plas\u00e2nd publicarea \u00abJurnalului\u00bb \u00een contextul polemic al disputelor totusi molatice relative la exil, chiar daca, s-ar parea, este vorba doar de exilul cultural sau, \u00eenca si mai restr\u00e2ns, de cel literar. Cercetarile despre \u00eentregul exil sunt, si nu e nimic anormal aici, abia la \u00eenceput, proportiile, rasp\u00e2ndirea si durata acestui fenomen sunt fara precedent \u00een istoria Rom\u00e2niei. Nu \u00eensa si \u00een istoria din secolul XX a altor tari, de la Rusia la Spania. Situata \u00een ansamblul fram\u00e2ntarilor si zguduirilor veacului trecut, situatia Rom\u00e2niei \u00eesi pierde exceptionalitatea, inclusiv \u00een chestiunea exilului. Nu si drama, desigur, dar aceasta nu consta \u00een unicitatea eventuala, foarte improbabila totusi. Revendicarea exceptionalitatii nu este cea mai buna solutie pentru cercetarea istorica\u201c. Apoi, Mircea Iorgulescu \u00eenclina sa considere ca fiind nedreapta afirmatia Monicai Lovinescu potrivit careia \u201eo buna parte din scriitorimea rom\u00e2na pare a evita c\u00e2t mai sistematic orice referire la exilati\u201c. Dimpotriva, puncteaza el, \u201eprezenta exilatilor este pe c\u00e2t de masiva, pe at\u00e2t de multiforma\u201c, iar problema exilului nu a lipsit din nici o dezbatere ce a avut loc \u00een anii de dupa 1989; inclusiv \u00een discutia privind canonul \u201econtributia exilului a fost una de prim plan\u201c. Mai mult, observa Mircea Iorgulescu, \u2013 \u201eau fost \u2013 si sunt \u2013 chiar si cazuri, deloc putine, \u00een care conflicte, idiosincrasii, tensiuni, deliruri specifice doar exilului au fost importate dupa 1990 \u00een Rom\u00e2nia si au capatat astfel o vizibilitate si o rezonanta nu numai excesive, dar si toxice pentru un climat cultural si literar oricum foarte tulburat\u201c.
\nC\u00e2t priveste capacitatea de a admira a criticului, as cita, de pilda, un text despre ceea ce Mircea Iorgulescu considera a fi \u201eun moment revolutionar \u00een eminescologie\u201c, si anume studiul \u201eEminescu la Berlin\u201c, cel mai \u00eentins capitol al volumului, cu un titlu, din pacate, observa el pe buna dreptate, anodin, de \u201eStudii literare\u201c al Ilinei Gregori, \u201edeplin comparabil prin anvergura si consecinte cu \u00abmomentele\u00bb G. Calinescu (\u00abViata lui Eminescu\u00bb, 1932) si I. Negoitescu (\u00abPoezia lui Eminescu\u00bb, 1968). Coment\u00e2nd acest studiu, la aparitia amintitului volum, autorul \u201eRondului de noapte\u201c \u00eei sublinia \u201enoutatea curat revolutionara\u201c: \u201ePutin ori superficial cercetat p\u00e2na acum, episodul berlinez este situat de Ilina Gregori \u00een pozitia privilegiata de experienta existentiala si intelectuala decisiva, perspectiva ce implica si chiar impune o viziune radicala a biografiei lui Eminescu si o cu totul noua \u00eentelegere a operei lui\u201c. Cercet\u00e2nd cu seriozitate si analiz\u00e2nd profund evenimentele, contextul, corespondenta poetului, fosta colega \u2013 \u201eo fata de o neobisnuita frumusete\u201c \u2013 a lui Mircea Iorgulescu la Filologia bucuresteana, devenita berlineza de c\u00e2teva decenii \u2013 \u00een loc sa faca, asa-zic\u00e2nd, crize de genul \u201eurcatul pe perete\u201c la auzul sintagmei poetul national \u2013 \u201erastoarna cliseele despre trairile autiste\u201c ale lui Eminescu, prin \u201erecursul la parabiografie\u201c, relev\u00e2nd faptul ca \u00eenca din perioada studiilor poetului la cea mai prestigioasa universitate din Europa acelei vremi se detaseaza, cu formula Ilinei Gregori, \u201econstiinta tipic eminesciana a contemporaneitatii\u201c. Cu o trista ironie, Mircea Iorgulescu atrage luarea aminte ca autoarea \u201edesi scrie despre rom\u00e2nul Eminescu, vine totusi dinspre spatiul \u00een care valorile culturale nu sunt expediate, lejer, la Muzeul Antipa\u201c. Iar \u00een aceasta idee, criticul trimite la numarul din 1 august 2002 al saptam\u00e2nalului \u201eLe Nouvel Observateur\u201c, ce continea un dosar a carui tema era \u201eMesajul marilor filosofi\u201c. Noua filosofi europeni contemporani se pronuntau asupra tot at\u00e2tor filosofi vechi. Mircea Iorgulescu reproduce un fragment din ceea ce scria \u00een acel dosar tematic, tiparit \u00een \u2013 atentie! \u2013 581.719 exemplare, Andr\u00e9 Glucksmann: \u201eHotar\u00e2t nu gasesc nimic mai actual dec\u00e2t trioul Homer, Platon si Tucidide. De trei mii de ani, Homer detine cheile unei conditii umane care se dovedeste de-acum planetara. Toata lumea si-a pus dupa Auschwitz problema lui Dumnezeu. Ei bine, zeii lui Homer ne ofera o teologie perfect moderna: sunt zei \u00eenselatori, rai, deloc morali, capabili de gelozie, de viclenii si de masacre. \u00cen fata cu aceasta natura celesta si subterana, cu aceasta phusis (natura) enigmatica si amenintatoare, Homer exploreaza domeniul responsabilitatii umane (al logosului), iata ce defineste o grila pentru a descifra informatiile de la ora 20\u201c.
\n\u2026si iata ce \u00eenseamna sa g\u00e2ndesti modern despre vechii filosofi, sa le descifrezi mesajul de o perpetua actualitate si sa nu cantonezi \u00een frivolitati, prejudecati, truisme ideologice, precum \u201efilosofii\u201c de pe D\u00e2mbovita sau Bahlui, unde elitismul provincial, cu sintagma lui Mircea Iorgulescu, este\u2026 sublim!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u2013 70 de ani de la nastere \u2013 Mircea Iorgulescu, de la nasterea caruia se \u00eemplinesc \u00een acest august 70 de ani, este unul dintre criticii si istoricii literari cei mai importanti afirmati \u00een deceniile sapte si opt ale secolului trecut. Mort prematur, el a lasat \u00een urma carti importante, eseuri incitante,… Cite\u0219te mai mult »Mircea Iorgulescu, intre negatie si admiratie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[],"class_list":["post-16361","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara"],"views":1323,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16361","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16361"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16361\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16361"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16361"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16361"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}