Pesemne s-a observat ca primul om din stat da cele mai pertinente si chiar monumentale raspunsuri la intrebarile ce i se pun, atunci cand fuge, cand se grabeste sa ajunga unde si-a propus. intrebat de soarta unuia dintre ultimii tortionari in viata si daca varsta nu-l scapa de puscarie, primul om din stat intoarce capul in fuga si arunca raspunsul smuls din intelepciunea \u2013 si rabdarea! \u2013 poporului sau: \u201eniciodata nu e prea tarziu!\u201c. Pe dl Ovidiu Simonca de la \u201eObservator cultural\u201c raspunsul Sfinxului de la Cotroceni nu pare sa-l fi convins. Nu l-a convins nu in continutul, ci in forma lui: rabdare avem, niciodata nu e prea tarziu, dar si mai multa nevoie am avea de exemple, macar unul, fie cat de mic. Proba exemplului personal era la mare cinste, cel putin teoretic, si la comunisti. Si iata ce-i cere, lipsit de umor, dl Simonca unui fost comunist: \u201eCe-ar fi, dupa ce il ascultam inca o data injurand (pe tortionar, caci \u00abexemplul\u00bb nostru, fostul comunist, nici nu injura, nici nu vorbeste urat! \u2013 n.n.), ce-ar fi sa ne dam o demisie de onoare, fiecare de unde suntem si cum suntem. Eu voi demisiona din iluzia condamnarii comunismului\u201c. Si pe urma? Pe urma cere demisia omului care da si fuge: \u201eApoi, o demisie de onoare a fostilor si actualilor presedinti, de la Iliescu la Basescu. La fostii presedinti, o demisie din rangul de presedinte, la actualul presedinte, chiar o demisie din functie. \u00abEu, subsemnatul, Basescu Traian, am condamnat comunismul, am prostit pe multi ca ne-am delimitat de comunism, am fost laudat de intelectuali ca am separat Romania de comunism. Mi s-au adus osanale pentru cum m-am rupt si am rupt tara de comunism. intr-o tara de ospatari si frizeri, m-am ridicat deasupra, am stiut ca pot sa distrug comunismul. Nu m-am lasat pana n-am vazut ultimul securist adus in fata justitiei. Si, totusi, se pare ca a mai ramas unul care mi-a scapat. Unul… Toti ceilalti sunt in puscarie… N-am liniste. Tocmai cand ma pregateam sa ma bronzez la bustul gol, tocmai cand marea ma chema la ea, s-o revizitez, cand istoria ma astepta sa ma transform in efigie, tocmai acum l-am vazut pe A. V., care are o pensie de zece ori mai mare decat o avea raposata mea mama, liber. Demisionez\u00bb\u201c. Cata naivitate! Cum o sa se demita pe sine \u201eexemplul\u201c, unul dintre ultimii comunisti, din cauza ori pe seama unuia dintre ultimii tortionari, care nu-i, vai de el!, decat un alibi, un \u201etap ispasitor\u201c pentru toti demisionarii fara demisie si care au \u201econdamnat\u201ccomunismul cu mana unui pui clocit in cuibarul aceluiasi \u201ecomunism\u201c?! Sa aveti rabdare si sa apelati tot la raspunsul omului care fuge nutrit de intelepciunea populara: \u201eniciodata nu e prea tarziu!\u201c. Condamnarea, ratata, despre care vorbeste dl Ovidiu Simonca nu se face cu demisia din functie, dar cu demisia din viata. Sa avem deci rabdare: niciodata nu e prea tarziu…
\nUn subiect insolubil, dar literar, abordeaza in \u201eObservator cultural\u201c si Daniel Cristea-Enache. Criticul cu un debut atat de stralucit precum cel din \u201eConcert de deschidere\u201c constata actualitatea aproape eterna a unui fenomen de natura psihologica si sociologica: inflatia literara. Cei ce produc (provoaca) inflatie sunt niste calpuzani (tema unui excelent roman \u201evechi\u201c de Silviu Angelescu). Calpuzanii actuali profita de conditiile create (dinadins? intamplator? simple coincidente?) ca sa arunce pe piata \u201emonede\u201c false, calpe care va sa zica. Dupa caderea comunismului, s-a dat drumul (!) si la inflatia \u201evalorilor\u201c literare. Cum? Simplu, ca intr-o publicitate ce-si face loc si in \u201eObservator cultural\u201c, chiar in subsolul paginii vecine cu articolul lui Daniel Cristea-Enache intitulat \u201ePoezie si inflatie\u201c. Publicitatea cu pricina e graitoare: \u201ePregateste-ti manuscrisul si transforma scrisul intr-o forma constanta de venit!\u201c. Beneficii: \u201etu hotarasti ce publici si cand publici \u2013 ai parte de cele mai mici preturi de tipar \u2013 tu stabilesti pretul cartii \u2013 tu alegi distributia \u2013 primesti drepturi de autor de pana la 79% din pretul unitar al cartii\u201c etc. etc.
\nStiati ca Editura Hoffman din Scornicestii lui Nicolae Ceausescu anunta pe site-ul ei ca \u201epublica de regula o carte pe zi, primind in 2012 Diploma locului I in Top profit Romania\u201c? Stirea e relatata, ca amuzament (dar nu e!), de Liviu Ioan Stoiciu intr-un reportaj din \u201eContemporanul\u201c. Cum devii scriitor? Simplu: \u201epublicam 100 de exemplare din lucrarea dumneavoastra; intre cei lansati e si poetul Viorel Pacala, politist\u201c. Si ca el sunt sute si mii: conditiile inflatiei au fost create, maculatura literara inunda piata cu efectele vanitatii si poftei de castig, inclinatii invincibile azi, ca si ieri, cand \u201ecombateam\u201c inflatia literara in paginile \u201eScanteii tineretului\u201c sub titluri de speriat precum \u201eMaculatura literara\u201c. Ce vremuri, ce lupte! Ceea ce nu inseamna ca un critic adevarat, cum este Daniel Cristea-Enache, trebuie sa ignore subiectul, o maladie fara leac. Raman sceptic in privinta efectelor higienice ale luptei cu inflatia literara ca si cu posibilitatea incetinirii iutelii cu care \u201ecei ce vin\u201c vor sa se afirme si sa se faca auziti, daca se poate, inca din frageda pruncie. Criticul combate acest soi de nerabdare si, scrie el, \u201enu vad sensul unui volum \u00abnou\u00bb devreme ce noutatea lui e incropita cu atata dificultate si este evident ca autorul nu are nimic de spus. De ce nu poate astepta un autor roman doi-trei-patru ani, sau 13, cati a asteptat Sorin Marculescu, pentru a veni cu o carte de poezie realmente substantiala si pregnanta? De unde graba aceasta de a arde etapele si de a edita ceva perisabil, de parca maine ar veni sfarsitul lumii…?\u201c. intrebari tulburatoare in fata carora ma intreb la randu-mi daca \u201einflationistii\u201c se nelinistesc si ajung sa sufere de insomnii fertile. De unde \u201egraba\u201c?! Frisonul ei l-a interesat si pe Romain Rolland, care, undeva in \u201eMemorii\u201c, scrie ca \u201emi s-a intamplat adesea sa primesc confidentele si apelurile nerabdatoare ale tinerilor scriitori care, desi cerneala inca nici nu li se uscase bine pe prima lor opera, revendica dreptul de a refuza orice alta meserie, pentru a \u201enu face decat arta\u201c \u2013 ceea ce constituie o foarte urata maniera de a vorbi; iar gandul pe care-l ascunde nu are adesea o valoare mai mare!\u201c. Evident, e la mijloc o grava neintelegere, confuzia flagranta intre vocatia artei si a meseriei si o indeletnicire ca oricare alta, lucrativa, producatoare de venit. Castigi numai ceea ce ai: venitul este, prin definitie, ilicit. Altminteri Rolland recomanda noului scriitor rabdarea, cu o infinita grija pentru ceea ce se poate pierde: \u201eAdaug\u201c \u2013 scrie el \u2013 \u201eca nu e rau ca scriitorul care debuteaza sa nu aduca la lumina zilei prea repede fructul lui, caci lumina zilei arde si imbatraneste mladitele tinere; umbra e prielnica unei formatii serioase a artistului. Multumesc indiferentei si ostilitatii care au inabusit primele mele opere, refuzandu-le orice fel de acces la lumina. Cand, in cele din urma, am reusit, dupa zece ani de gatuire, eram matur si inarmat. Nimic nu ma mai putea incovoia. Dar de la sine inteles ca nu le eram deloc recunoscator celor care-mi faceau serviciul de-a ma tine in pivnita; si i-am blestemat pe cei care ma sugrumau. in ciuda lor si-n ciuda mea, ei m-au invatat barbateasca lectie: Cel ce vrea sa dureze trebuie sa indure. Eu am indurat\u201c. Cuvinte ca acestea, un omagiu adus \u201egatuirii\u201c, cad in plin asupra vocatiei si talentului, dar ajung in pamant sterp cand vorbim de veleitari si inflationisti. Cu ei nu-i nimic de facut, decat, parasindu-i si intorcand ochii spre cititorul de obste, criticul sa-i puna acestuia in fata semne avertizoare cu \u201eaccesul interzis\u201c. Mai drastic si aspru cu cei ce tin tineretea in \u201epivnita\u201c, Andr\u00e9 Gide scria in \u201eJurnal\u201c ceva ce nu i-ar fi placut lui G. Calinescu: \u201eS-a spus ca alerg dupa tineretea mea. E adevarat. Si nu numai dupa a mea. Mai mult decat frumusetea, ma atrage tineretea, si irezistibil. Cred ca in ea sta adevarul; cred ca ea are totdeauna dreptate, impotriva noastra. Cred ca, in loc sa incercam s-o instruim noi pe ea, ar trebui noi, adultii, sa ne instruim prin ea. Si stiu bine ca tineretea e in stare de pacate; stiu ca rolul nostru e s-o prevenim, pe cat ne sta in putinta; dar cred ca, adesea, vrand sa prevenim tineretea, o impiedicam. Cred ca fiecare generatie noua vine incarcata cu un mesaj pe care trebuie sa-l nasca; rolul nostru e sa ajutam aceasta nastere. Cred ca ceea ce se numeste \u00abexperienta\u00bb nu e adesea decat oboseala nemarturisita, resemnare, amaraciune. Cred adevarata, tragic de adevarata, fraza lui Alfred de Vigny, adesea citata, care pare simpla numai cand e citata fara sa fie inteleasa: \u00abO viata frumoasa e un gand al tineretii infaptuit la maturitate\u00bb. Putin imi pasa, de altfel, daca Vigny insusi, poate, n-a vazut toata semnificatia pe care i-o atribui; fraza asta mi-o insusesc, e a mea. Putini dintre contemporanii mei au ramas credinciosi tineretii lor.
\nAproape toti au facut concesii. E ceea ce numesc ei \u00aba \u00eenvata de la viata\u00bb. De adevarul ce se afla \u00een ei s-au lepadat. De adevarurile \u00eemprumutate te agati cel mai tare, si cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t ram\u00e2n straine fiintei noastre intime. \u00ceti trebuie mult mai multa precautie ca sa-ti nasti propriul mesaj, mult mai multa \u00eendrazneala si prudenta, dec\u00e2t sa-ti dai adeziunea si sa-ti adaugi glasul la un partid dinainte constituit. De aici acuzatia de nehotar\u00e2re, de incertitudine, pe care mi-o arunca unii \u00een fata, tocmai pentru ca am crezut ca mai ales fata de tine \u00eensuti e important sa ram\u00e2i fidel\u201c. Cui din el \u00eensusi i-a ramas Gide fidel, este alta discutie: elogiul tineretii ce n-a ramas uitata la maturitate este aici un viu avertisment. Si o mustrare. Ca sa nu \u00eenchei cu ea mai ma opresc o clipa asupra autorului \u201ePivnitelor Vaticanului\u201c, cit\u00e2ndu-i un scurt fragment din \u201eJurnal\u201c \u00een care pare sa dea un raspuns nemultumirii dnei Nora Iuga exprimata \u00eentr-un articol din \u201eObservator cultural\u201c: \u201ePl\u00e2nge de ciuda ca un barbat\u201c. Articolul contine teza artistului \u201enestatornic\u201c si care alearga mereu dupa sine \u00eensusi fara a se putea opri \u00eentr-una din \u00eenfatisarile chipului sau unic si adevarat: \u201eVoiam doar sa-mi exprim nemultumirea ca la noi, la rom\u00e2ni\u201c \u2013 scrie poeta \u2013 \u201ecel care c\u00e2nta de la tinerete p\u00e2na la batr\u00e2nete pe o singura voce e considerat un artist adevarat si cel care \u00eesi schimba registrele, dupa cum vor nervii lui e un cabotin sau, si mai rau, un impostor\u201c. Iata ce raspunde \u201eimpostorul\u201c imoralist Andr\u00e9 Gide: \u201eN-am facut nimic daca n-am stiut cu adevarat sa devin personajul pe care mi-l asum, p\u00e2na a ma lasa \u00eenlocuit de el si a ma despersonaliza \u00een el at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t sa risc sa mi se reproseze ca n-am stiut niciodata dec\u00e2t sa \u00eemi fac propriul portret, oric\u00e2t de deosebiti ar fi \u00eentre ei Sa\u00fcl Candaule, Lafcadio, Pastorul din \u00abLa Symphonie\u2026\u00bb sau La P\u00e9rouse, sau Armand. Ce ma \u00eencurca e sa ma \u00eentorc dupa aceea la mine \u00eensumi caci, de fapt, nici nu stiu bine cine sunt; sau, daca vreti: nu sunt eu niciodata, devin\u201c. Destui vor gasi aici o scuza inteligenta, slaba scuza!, pentru un fel de ubicuitate culpabila. Nu e doar at\u00e2t, si, \u00een primul r\u00e2nd, cum spune, este vorba despre fidelitatea exprimata prin citatul din Alfred de Vigny…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pesemne s-a observat ca primul om din stat da cele mai pertinente si chiar monumentale raspunsuri la intrebarile ce i se pun, atunci cand fuge, cand se grabeste sa ajunga unde si-a propus. intrebat de soarta unuia dintre ultimii tortionari in viata si daca varsta nu-l scapa de puscarie, primul om din stat intoarce capul… Cite\u0219te mai mult »Despre calpuzani, demisii si fidelitati<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9177,2001,9178],"class_list":["post-16357","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nora-iuga","tag-observator-cultural","tag-teza-artistului-nestatornic"],"views":1025,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16357","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16357"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16357\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16357"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16357"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16357"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}