{"id":16351,"date":"2013-08-15T16:34:48","date_gmt":"2013-08-15T14:34:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16351"},"modified":"2013-08-15T16:34:48","modified_gmt":"2013-08-15T14:34:48","slug":"un-ideal-tot-mai-stanjenitor-democratia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-ideal-tot-mai-stanjenitor-democratia\/","title":{"rendered":"Un ideal tot mai stanjenitor: democratia"},"content":{"rendered":"

In numarul 30\/2013 al revistei \u201e22\u201c, analistul politic Sorin Ionita traseaza o scurta \u201eanaliza politica\u201c a protestelor din lumea araba, sub titlul hotar\u00e2t \u201eRevoltele tip \u00abprimavara araba\u00bb sunt bune numai pentru demagogi\u201c. Ceea ce, din principiu, trebuie sa fie interesant: interesant de vazut care poate fi pozitionarea dreptei libertariene fata de un fenomen at\u00e2t de complicat si de versatil precum fram\u00e2ntarile sociale de la sud de Mediterana. Sa-si exprime oare nostalgia sau preferinta pentru vechile regimuri? Nu se prea cade, macar ca reprezentantii lor, de la Mubarak la Gaddafi, treceau p\u00e2na nu de cur\u00e2nd drept campioni ai aceluiasi consens de la Washington pe care ni-l predica de at\u00e2tia ani Sorin Ionita si gealatii sai. Sa laude, in schimb, miscarile de protest care au dus la inlaturarea acestora? Periculos, din nou, caci risca sa miroasa a populism, cu at\u00e2t mai nociv in versiunile sale opuse de islamism si socialism care compun miscarile. Sa salute, atunci, acapararea si deturnarea protestelor de catre aparatul militar? Iarasi, o solutie neeleganta pentru un democrat si libertarian rezonabil ca autorul nostru. Cum sa iesi atunci din inc\u00e2lceala asta de actori si amenintari, cum sa articulezi o viziune clara si transanta a fenomenului arab? Simplu: inventezi un adversar ideologic de paie (proverbialul st\u00e2ngist), a carui interpretare grosolana a evenimentelor sa puna intr-o lumina pozitiva propria-ti interpretare, dupa care poti purcede linistit la propria caricaturizare grosolana a evenimentelor.<\/strong><\/em>
\nPasul unu, asadar: demascarea presupuselor interpretari simpliste si unilaterale ale primaverii arabe oferite de catre st\u00e2nga: \u201eanarhistii si revolutionarii europeni de fotoliu, frustrati ca n-au prins anul 69 pe viu, exalta nediscriminat revolta maselor din lumea a III-a\u201c. Cine, unde, c\u00e2nd? Nu se stie. Important e sa se creeze contrastul intre demagogia \u201eanarhistilor si revolutionarilor de fotoliu\u201c si analiza atenta a libertarianului pe fonduri publice Sorin Ionita. Trecem peste faptul ca o abordare de st\u00e2nga, oric\u00e2t de simplista si naiva ar fi, trebuie \u2013 prin definitie, daca tot e de st\u00e2nga \u2013 sa zaboveasca macar un pic asupra compozitiei sociale si a contextului istoric al fenomenelor pe care le discuta, pe c\u00e2nd o perspectiva de dreapta, chiar si una at\u00e2t de profunda si atenta pe c\u00e2t crede Ionita ca e interpretarea sa, va fi constr\u00e2nsa \u2013 din nou, prin chiar pozitionarea sa ideologica \u2013 sa trimita in cele din urma la fatalitatea naturii umane (pe care Ionita nu int\u00e2rzie sa o bifeze: \u201enatura profund irationala a fiintei umane\u201c) si sa citeasca evenimentele politice si sociale ca un conflict abstract intre valori si non-valori, principii si fleacuri. Trecem peste asta \u2013 sa ram\u00e2nem noi cu simplismul si ei cu profunzimea.
\nCeea ce ne conduce la pasul doi: departe de a fi at\u00e2t de simple si unidirectionale precum le percep st\u00e2ngistii imaginari ai lui Ionita, revoltele din lumea araba sunt, asadar, infinit mai complicate. Complicate si, totusi, nu prea, caci analistul nostru de la ExpertForum le rezolva dintr-o singura miscare: \u201ede la jacqueriile taranesti medievale, trec\u00e2nd prin lupta de clasa marxista si p\u00e2na la miscarea Occupy, refrenul e pe fond acelasi, doar detaliile conspirationale difera: beliti-i pe cei de la putere si cetatea lui Dumnezeu va lua automat fiinta pe pam\u00e2nt si nu va mai exista nici durere, nici intristare\u201c. In aceasta grila eterna si, pare-se, imuabila, intra, desigur, si miscarile din lumea araba: nimic altceva dec\u00e2t \u201erebeliune milenarista si asteptari utopice\u201c. Cu alte cuvinte, in viziunea lui Ionita, capitalismului i se opune doar fanatismul \u2013 intre ele nu exista nuante si trepte intermediare. Ceea ce, oric\u00e2t de fals si grosolan ar fi, e c\u00e2t se poate de relevant pentru modul in care apologetii capitalismului liberal inteleg presupusa mobilitate si dinamicitate a acestui sistem politico-economic: orice incercare de a mai indulci putin distributia sociala a bogatiei si de a transforma regimul democratiilor reprezentative in ceva care sa reprezinte c\u00e2t de c\u00e2t vointa societatii este demascata din start ca delir utopic si ratacire milenarista. Oric\u00e2t de nedrepte si inegale ar fi societatile noastre, ele nu pot fi schimbate dec\u00e2t in ceva mult mai rau. Si oridec\u00e2te ori societatea isi baga nasul in chestiunile politice, trec\u00e2nd peste expertiza si recomandarile avizate ale unuia ca Ionita, putem fi siguri ca ne paste catastrofa.
\nDe unde decurge firesc concluzia. Care e, asadar, problema cu primavara araba si de ce n-ar trebui sa ne grabim a o saluta ca un posibil pas inainte? Redau pe larg ruminatiile autorului, caci au, fara doar si poate, savoarea lor: \u201eUna e sa-l rastorni pe Mubarak, care cheltuia 6% din PIB pe subventii la combustibil si alimente, cumpar\u00e2ndu-si astfel o relativa pace sociala, fiindca ti se pare ca nu erau de ajuns si vrei sa dai inca si mai mult la popor. Si alta e sa vrei sa tai aceste subventii absurde si ruinatoare pentru stat, care au creat starea actuala de stagnare si dependenta sociala, moderniz\u00e2nd cu adevarat statul. Nu stiu c\u00e2ti dintre revoltatii din piata Tahrir aveau clar in minte ca solutia corecta e B\u201c. Cu alte cuvinte, marea problema si marea amenintare a protestelor din Egipt nu e nici pe departe posibila lor deriva islamista sau autoritarista, ci e inevitabila lor turnura nici macar catre socialism, ci catre o minima democratie sociala. Pentru o societate autoritara si inegala ca Egiptul, solutia nu poate fi dec\u00e2t mai mult autoritarism si mai multa inegalitate (i.e.: neoliberalizarea), iar pericolul cel mai mare \u2013 revendicarea populara a unei forme minime de democratie si justitie sociala.
\nDe pe culmile acestei concluzii, Sorin Ionita se poate apleca relaxat in final asupra unor reflectii de autentic filosof politic: \u201eLegitimitatea reala a unui regim nu este data de emanatia din revolta autentica a poporului\u2026, ci e data de consensul asupra unei solutii viabile de societate, bazata pe explicatii autentice si rationale ale deficientelor guvernarii\u201c. Ram\u00e2ne cu totul misterios modul in care s-ar putea atinge acest \u201econsens\u201c asupra naturii eminamente rationale a neoliberalizarii statului, in conditiile in care societatea este, prin definitie, irationala (caci, deh, natura umana\u2026). Probabil consensul ii vizeaza doar pe cei putini care au statutul, expertiza si fondurile ca sa-si dea cu parerea. Oricum ar sta lucrurile, teza pe care Sorin Ionita, precum oracolul din Delfi, nu o spune, nu o neaga, ci doar ne-o da de inteles de printre r\u00e2nduri, este ca e cazul sa uitam de ideea de democratie ca suveranitate sau reprezentare populara. Gradul de legitimitate a unei democratii e dat de gradul sau de neoliberalizare. Punct. Tot restul \u2013 tot ce-a mai ramas din vechiul ideal modern, burghez chiar, de democratie \u2013 e simpla demagogie st\u00e2ngista. Nu putem dec\u00e2t sa-i multumim lui Sorin Ionita pentru acest cadou.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

In numarul 30\/2013 al revistei \u201e22\u201c, analistul politic Sorin Ionita traseaza o scurta \u201eanaliza politica\u201c a protestelor din lumea araba, sub titlul hotar\u00e2t \u201eRevoltele tip \u00abprimavara araba\u00bb sunt bune numai pentru demagogi\u201c. Ceea ce, din principiu, trebuie sa fie interesant: interesant de vazut care poate fi pozitionarea dreptei libertariene fata de un fenomen at\u00e2t de… Cite\u0219te mai mult »Un ideal tot mai stanjenitor: democratia<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[9174,9173,9175,3063,9172],"class_list":["post-16351","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-democratia-libertariata","tag-despre-democratie","tag-fenomenul-arab","tag-revista-22","tag-sorin-ionita"],"views":1020,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16351","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16351"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16351\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16351"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16351"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16351"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}