Convingator Jean-Christophe Piffaut c\u00e2t priveste argumentele prezentate \u00een scopul de a demonstra caracterul prin excelenta spectacular (de la spectacol, show, entertainment) al tenisului. Francezul a vazut just dubla specificitate a acestui libido insatiabil pentru desfasurarea dramatica, at\u00e2t de definitorie sportului alb: o tensiune teatrala launtrica, consumata la cote intense \u00een economia desfasurarii partidei; si necesitatea unui scenariu prestabilit, artefact, generat de interesele industriei mediatice (demonstratii, meciuri ale \u201esecolului\u201c, \u201ebatalii \u00eentre sexe\u201c etc.).
\nDar pentru ca aceasta dubla determinare a tenisului sa fie posibila, sa aiba audienta mondiala si sa produca plusvaloare nu era de ajuns simpla vointa a organizatorilor, a publicului si a jucatorilor. Adevarul este ca ingredientul numarul unu al ideii de spectacol tenisistic reusit a fost si a ramas personalitatea tenismanului sau a jucatoarei. Iar prin personalitate \u00eenteleg, alaturi de autorul francez, nu numai suma aritmetica a titlurilor de Mare Slem ori a celorlalte turnee c\u00e2stigate \u00een cariera de un campion anume, ci si temperamentul, comportamentul pe court si \u00een afara sa, capacitatea polemica, inteligenta mediatica si gustul neostoit pentru justitie, rebeliune si afirmarea propriului punct de vedere – adeseori cu mijloace la limita sau chiar contrare regulamentului!
\nOr, dintr-o asemenea perspectiva, chiar daca au existat imensi campioni si \u00eenainte de 1968, trebuie spus \u00eentregul adevar: si anume ca abia \u00een Epoca Deschisa, \u00een Era Open, cum titrau jurnalistii anglo-saxoni ai vremii, au fost \u00eentrunite acele conditii pentru ca niste campioni nu doar ai rezultatelor sau ai consistentei prestatiei pe teren, ci si ai exprimarii plenare si spectaculoase de sine, sa se nasca. Oricum am \u00eentoarce-o, e un prilej de m\u00e2ndrie pentru noi, rom\u00e2nii, sa constatam ca Ilie Nastase, supranumit \u00een mediile anglo-saxone Nasty, nu a fost numai primul lider mondial al clasamentului computerizat ATP (la 1 ianuarie 1973), ci si cel dint\u00e2i care a polemizat cu arbitrii si oficialii turneelor, care a sarit calul \u00een arena prin turbulenta, umorul, pasiunea si insurgenta lui, fiind deopotriva iubit si ur\u00e2t de spectatori…
\nE adevarat ca Nastase a fost si nu a fost un lider al autenticitatii pe terenul de tenis. El venea totusi dintr-un sistem totalitar, \u00een care exprimarea fara perdea a propriei personalitati nu a fost nici \u00eencurajata, nici \u00eenteleasa. Ca Ilie a spart niste bariere si a destructurat niste mituri – e un fapt usor de demonstrat. Pe de alta parte, lipsa de instructie, de educatie, de gust si de buna intuire a felului \u00een care merg lucrurile \u00eentr-un sport elitist l-au frustrat pe campionul rom\u00e2n de o pozitie \u00eenca si mai stralucitoare \u00een ierarhia tenisului. Poate ca Nasty era si prea v\u00e2rstnic atunci c\u00e2nd Era Open a devenit realitate, poate ca limitarile impuse de autoritatile comuniste evolutiei sale ca sportiv la v\u00e2rsta junioratului au fost decisive, poate ca lumea se schimba mai repede dec\u00e2t o putea \u00eentelege Iliuta. Fapt este ca desi a deschis drumul afirmarii unor personaje de calibru si mare autenticitate \u00een tenis, Nastase nu se compara cu stralucirea, glamour-ul si priza la public si presa a acestora. Maurul \u00eesi facuse datoria, maurul se putea retrage…
\nPrimul gigant al noii sensibilitati spectaculare prilejuite de Era Open a fost bunul prieten al lui Nasty, americanul James Connors. Jimmy, nascut \u00een Illinois, s-a dovedit un excelent \u00eenvatacel si un demn urmas al rom\u00e2nului, cu toate ca a detinut performante infinit mai impozante dec\u00e2t cele obtinute de Iliuta. El a c\u00e2stigat opt titluri de Grand Slam (de cinci ori US Open, de doua Wimbledonul si o data Australian Open), 109 turnee ATP (detine recordul absolut din acest punct de vedere!) si a petrecut 160 de saptam\u00e2ni consecutiv pe prima pozitie mondiala, altfel el contabiliz\u00eend un numar de 268 de saptam\u00eeni pe fotoliul de lider mondial… Sunt cifre \u201e\u00eenspaim\u00e2ntatoare\u201c, adevarate culmi ale performantei tenisistice, unele \u00eenca nebatute, inclusiv \u00een zilele noastre. Dar Jimbo Connors nu ram\u00e2ne \u00een amintire doar pentru asemenea formidabile realizari. Personalitatea lui, farmercul, d\u00e2rzenia, egoismul si lipsa de nuante l-au impus pe american drept prima mare personalitate a sportului catre care s-a \u00eendreptat adulatia publicului si foamea de senzational a presei. Dar despre aceasta dimensiune a lui Connors, \u00een numarul viitor. Oricum, sa nu uitam ca Piffaut \u00eel \u00eencadreaza pe Connors \u00een galeria de importante portrete ce au marcat epoca, alaturi de Borg, McEnroe, Lendl, Becker, Wilander, Edberg, Agassi, Sampras, Courier si Chang…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Convingator Jean-Christophe Piffaut c\u00e2t priveste argumentele prezentate \u00een scopul de a demonstra caracterul prin excelenta spectacular (de la spectacol, show, entertainment) al tenisului. Francezul a vazut just dubla specificitate a acestui libido insatiabil pentru desfasurarea dramatica, at\u00e2t de definitorie sportului alb: o tensiune teatrala launtrica, consumata la cote intense \u00een economia desfasurarii partidei; si necesitatea… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (51)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16349","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":935,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16349","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16349"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16349\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16349"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16349"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16349"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}