{"id":16343,"date":"2013-08-15T16:27:31","date_gmt":"2013-08-15T14:27:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16343"},"modified":"2013-08-15T16:27:31","modified_gmt":"2013-08-15T14:27:31","slug":"muzeul-colectiilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/muzeul-colectiilor\/","title":{"rendered":"Muzeul Colectiilor"},"content":{"rendered":"

Fac parte dintre putinele persoane care au \u00eenfruntat nametii, \u00eentr-o seara de decembrie a anului 2003, pentru a merge la redeschiderea expozitiei permanente a Muzeului Colectiilor de Arta. Era o redeschidere partiala. A fost, atunci, readus \u00een circuitul de vizitare, dupa restaurare, doar corpul A (cel din st\u00e2nga) din celebrul, frumosul palat Romanit.<\/strong> <\/em>
\nConstruit \u00een deceniile al treilea si al patrulea ale sec. al XIX-lea, palatul (care poarta numele celui de al doilea proprietar al sau, vornicul Grigore Romanit), a intrat \u00een proprietate publica \u00een timpul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica (Alexandru al II-lea Ghica), fiind v\u00e2ndut statului de catre fiicele lui Romanit. Ghica (domnitor \u00eentre aprilie 1834 si octombrie 1842) a ramas \u00een istoria noastra nu doar pentru ca a \u00eenfiintat orasul Alexandria, actuala resedinta a judetului Teleorman, ci si pentru ca a \u00eenfiintat, la Bucuresti, Muzeul National, la 3 noiembrie 1834, nu cu multe luni dupa ce Mihail Sturdza \u00eel \u00eenfiintase pe cel de la Iasi. \u00cen anul v\u00e2nzarii palatului Romanit (1835), Ghica si-a asezat acolo cancelaria, transformata, \u00een 1838, \u00een Curte Administrativa. \u00cen timpul celui de al doilea guvern aflat sub domnia lui Alexandru Ioan I, cel condus de Constantin Alexandru Kretzulescu, cladirea palatului devine sediul Ministerului Finantelor (cel care se afla atunci \u00een scaunul ministrului era Constantin Steriade), destinatie pe care avea sa o pastreze p\u00e2na dupa al Doilea Razboi Mondial, timp \u00een care a suferit multe modificari. Asa cum se stie, regimul comunist nu a avut nici un fel de grija de cladirile cu valoare de patrimoniu (cu exceptia c\u00e2torva monumente istorice medievale). Palatul Romanit nu a fost consolidat si restaurat niciodata, astfel \u00eenc\u00e2t a suferit grav, de pe urma cutremurului din 1977, institutul de proiectare care \u00eesi avea sediul acolo fiind evacuat. Palatul a fost transmis \u00een administrarea Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, care a primit sarcina ingrata de a muta acolo colectiile de arta evacuate din diverse case bucurestene. Decizia evacuarii respectivelor colectii a fost interpretata drept una politica, menita sa destructureze tesutul burghez al Capitalei si sa concentreze toate colectiile care proveneau din donatii private \u00eentr-o singura cladire, pentru a distanta aceste colectii de renumele donatorilor lor si pentru a le apropia, mai mult, de proprietatea statului.
\nAsa cum se luau multe decizii atunci, pe picior si peste noapte, Consiliul Culturii nu a avut vreme nici macar sa se apuce de restaurarea (extrem de necesara) a cladirii. \u00cen urma unor reparatii de m\u00e2ntuiala, la 21 august 1978, \u00eenaintea Zilei Nationale de atunci, se inaugureaza, cu fastul de rigoare, Muzeul Colectiilor. Asta nu a \u00eempiedicat cladirea sa se degradeze. Dupa cutremurul din 30 august 1986, starea palatului s-a agravat at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t muzeul a fost partial \u00eenchis. Corpul din mijloc si cel din dreapta au ramas vizitabile p\u00e2na \u00een 2002, iar corpul din st\u00e2nga a fost \u00eenchis, intr\u00e2nd, abia dupa 2000, \u00een restaurare. Dupa redeschiderea din 2003, a acestui corp de cladire, ramas vizitabil p\u00e2na \u00een 2009, Ministerul Culturii a reusita sa obtina, \u00een urma unui demers \u00eenceput \u00eenca din timpul ministeriatului Monei Musca, un \u00eemprumut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, \u00een valoare totala de 194,4 milioane euro (cel mai mare \u00eemprumut acordata, vreodata, de B.D.C.E., p\u00e2na \u00een 2006), din care, aproape 115 milioane erau destinate restaurarii unor monumente istorice administrate de Minister. \u00centre ele, s-a aflat si Palatul Romanit. Procedurile greoaie de achizitii au facut ca acestuia sa \u00eei vina r\u00e2ndul pentru lucrari, abia \u00een 2009, astfel \u00eenc\u00e2t, aripa deschisa pentru public a fost, din nou, \u00eenchisa, cladirea intr\u00e2nd \u00eentr-un proces total de consolidare si restaurare.
\nNu pot sa trec peste faptul ca, dupa 1989, destui au fost cei care au cerut demontarea Muzeului si revenirea colectiilor \u00een locurile lor initiale. Acest lucru nu mai era, \u00eensa, posibil, pentru ca, \u00een multe cazuri, colectiile nu mai aveau \u00een ce cladiri sa revina. Pe de alta parte, Ministerul avea, deja, o multime de alte probleme, mult mai grave de rezolvat. S-a considerat, pe buna dreptate, ca o decizie proasta (cea din 1977, \u00een acest caz) nu se poate \u00eentotdeauna \u00eendrepta prin revenirea la statu quo ante. Consider si acum ca decizia din 1990, de a mentine colectiile donate Statului \u00een Muzeul Colectiilor de pe Calea Victoriei, a fost una corecta.
\nDupa patru ani de lucrari, \u00een paralel cu reg\u00e2ndirea totala a noii expozitii permanente, \u00een 4 iunie 2013, a fost redeschis \u00een sf\u00e2rsit \u00eentregul Muzeu. Cele 34 de colectii, reunite sub acelasi acoperis, ofera vizitatorului un amestec interesant \u00eentre un tot unitar si 34 de identitati diferite. Si asta, pentru ca, \u00een stabilirea discursului muzeal, echipa coordonata cu remarcabil profesionalism de experimentata curatoare Daniela Dragomir (ma refer la Daniela Chiriac, Alexandru Maciuca si Walter Georgescu), a g\u00e2ndit succesiunea vizitarii colectiilor, tin\u00e2nd cont de specificul fiecareia. Vizita se traduce printr-o excursie \u00een istoria artei rom\u00e2nesti si universale, dar, \u00een acelasi timp, este respectat specificul fiecarei colectii \u00een parte. Aspectul unitar al muzeului este dat si de amenajarea muzeografica generala \u2013 sobra, corecta si aerata \u2013 \u00een raport cu ceea ce aceste colectii ar fi putut fi \u00een ambientul din care au fost desprinse, \u00eenainte de a fi donate Muzeului. Desigur, autorii discursului expozitional ar fi putut face mai mult pentru a recrea c\u00e2te ceva din atmosfera originara a fiecarei colectii \u00een parte. Au evitat acest lucru, pentru a favoriza Muzeul, \u00een dauna unei obositoare reproduceri de atmosfere diferite, care ar fi fragmentat excesiv expunerea. Desigur, s-ar fi putut face si asa: vizitatorul ar fi putut trece, \u00een fiecare \u00eencapere, \u00eentr-un nou univers, complet diferit de cel anterior. Opinia mea este ca alegerea autorilor expozitiei a fost cea adecvata situatiei. Daca ar fi procedat asa, daca ar fi re-creat atmosfera fiecarei colectii \u00een parte, asa cum aceasta a fost adunata, de-a lungul, uneori, al unei vieti \u00eentregi, vizitatorul ar fi fost bombardat de impresii care l-ar fi abatut de la \u00eentelegerea operelor expuse. Ram\u00e2ne sa ne imaginam cum ar fi aratat toate aceste opere, \u00eenainte de a intra \u00een inventarul Muzeului National, asa cum ram\u00e2ne – pentru cei mai tineri dintre noi – sa ne imaginam Muzeul Simu, doar privind imaginile de arhiva. Ar trebui subliniat ca majoritatea colectiilor expuse azi (27, daca am numarat bine) au intrat \u00een patrimoniul Muzeului dupa 1978, fara a fi fost deschise publicului anterior actului de donatie. Asadar, optiunea muzeografilor era, \u00een fapt, singura corecta. Judec\u00e2nd cu mintea de acum, cred ca ar trebui spus ca alcatuirea din 1978 a Muzeului Colectiilor a constituit un impuls pentru multi colectionari sa se decida sa doneze ceea ce aveau mai pretios \u00een viata lor (\u00een timpul acesteia sau prin legat testamentar) Muzeului, pentru ca au \u00eenteles ca, numai proced\u00e2nd astfel, colectiile adunate cu rabdare si pasiune, \u00een zeci de ani, vor fi bine \u00eengrijite si vor aduce bucurie si altor oameni.
\nC\u00e2t despre valoarea \u00een sine a colectiilor – \u00een mod firesc, inegala – trebuie spus ca ea este egalizata prin valoarea ridicata a majoritatii operelor expuse, asa cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een oricare muzeu. Nu cred ca are rost sa discut, acum, despre bunurile muzeale expuse. Ele trebuie vazute, pe \u00eendelete (lucru care va va lua ceva timp), cu mintea limpede si inima deschisa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fac parte dintre putinele persoane care au \u00eenfruntat nametii, \u00eentr-o seara de decembrie a anului 2003, pentru a merge la redeschiderea expozitiei permanente a Muzeului Colectiilor de Arta. Era o redeschidere partiala. A fost, atunci, readus \u00een circuitul de vizitare, dupa restaurare, doar corpul A (cel din st\u00e2nga) din celebrul, frumosul palat Romanit. Construit \u00een… Cite\u0219te mai mult »Muzeul Colectiilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9167],"class_list":["post-16343","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzeul-colectiilor-de-arta"],"views":1742,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16343","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16343"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16343\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16343"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16343"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16343"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}