{"id":16335,"date":"2013-08-15T16:20:38","date_gmt":"2013-08-15T14:20:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16335"},"modified":"2013-08-15T16:30:51","modified_gmt":"2013-08-15T14:30:51","slug":"romanian-short-waves-2013","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/romanian-short-waves-2013\/","title":{"rendered":"ROMANIAN SHORT WAVES 2013"},"content":{"rendered":"

Valul rom\u00e2nesc al scurtmetrajelor este ceva mai promitator \u00een 2013. Fara a se apropia de\u00a0\u00a0 consistenta numerica a titlurilor aduse de marile cinematografii europene, nord-americane sau asiatice, productiile rom\u00e2nesti prezentate \u00een 2013 la Cannes, \u00een sectiunea consacrata\u00a0 \u00eencepatorilor, aspira catre o noua treapta valorica, \u00eembogatindu-si repertoriul tematic si \u00eendraznind mai mult \u00een abordarile de natura narativa si stilistica.<\/strong> <\/em>
\nAm \u00eencercat sa parcurg pe monitoarele de la nivelul zero al festivalului, de-a lungul c\u00e2torva reprize, dimineata, dar mai cu seama dupa-amiaza, \u00eenregistrarile de pe lista rom\u00e2neasca. \u00cen afara scurtmetrajelor incluse \u00een competitie \u2013 \u201eO umbra de nor\u201c de Radu Jude (Quinzaine des R\u00e9alisateurs) si \u201e\u00cen acvariu\u201c de Tudor Cristian Jurgiu (Cin\u00e9fondation) \u2013, pot fi vazute aici mai multe filme de metraj mediu si scurt semnate fie de nume aproape necunoscute, fie de autori care au debutat deja \u00een lungmetraj. Marturisesc ca nu stiu prea bine \u00een ce ordine sa le prezint. Pentru a nu crea nici un fel de suspiciune, ar fi de preferat organizarea oferita de site-ul sectiunii, chiar daca si acolo sunt unele inconsecvente: de exemplu, filme nementionate \u00een catalogul, altminteri imens, care trebuie consultat \u00een prealabil. Cum eu \u00eensumi le-am vazut \u00een chip aleatoriu, preferential, dar raport\u00e2ndu-ma la tronsonul de timp pentru care fusesem programat \u00een prealabil,\u00a0 m-as \u00eendrepta catre o combinare a celor doua formule de vizionare, tin\u00e2ndu-ma, totusi, p\u00e2na la urma, de lista tiparita, prezentata \u00een pliant.
\n\u00cen orice caz, e de subliniat ca ordinea prezentarii nu trebuie luata si ca o ierarhizare valorica. De aceea, comentarea acestora \u00een functie de genul, ca si de topul de subiecte la care se raporteaza povestea ar fi cea mai indicata. \u00centrebarea esentiala pentru estimarea noului grupaj rom\u00e2nesc tine de un posibil raspuns la o realitate \u00een miscare, altminteri de fiecare data la ordinea zilei, c\u00e2nd pulsul filmic indica o schimbare, fie ea si abia perceptibila. Noile promotii aduc altceva si s-ar putea ca, maturiz\u00e2ndu-se rapid, ele sa depaseasca nu doar adulata si multmeritata apreciere a contributiei corifeilor postdecembristi, ci chiar sa atinga o cota superioara, un alt nivel estetic, efect al experientei largite si al aprofundarii coordonatelor artistice proprii unui curent de \u00eennoire.
\nIdentificam mai multe formule de gen, ele tin\u00e2nd \u00een special de abordarea dramelor sociale, de fictionalizarea \u00een fantastic. Altele se prezinta ca incizii comice, colorate, de asemenea, \u00een fantastic. Documentarul se afla oarecum \u00een criza. Autorii vin din Bucuresti, de la U.N.A.T.C.,\u00a0 dar si din alte universitati de profil, cum ar fi Facultatea de Teatru si Televiziune din Cluj. A crescut numarul scurtmetrajelor produse de case particulare. Diversitatea este astfel si efectul unui proces de realizare diferentiat. Filmele de scoala, se stie, au un regim al lor, pe c\u00e2nd cele produse \u00een alt context merg \u00een directii lipsite de constr\u00e2ngerile didactice.
\nReportaje genealogice <\/strong>
\nsi arhive etnografice<\/strong>
\nSe constata vechea disputa \u00eentre Lumi\u00e8re si M\u00e9li\u00e8s chiar pe terenul primeia dintre tendinte. Voind sa fixeze portretul unuia dintre membrii de familie ramasi \u00een viata, autoarea patrunde \u00een universul existentei acestuia, dar si al decedatului dintr-un cimitir transilvanean. Paula Onet de la Universitatea \u201eBabes-Bolyai\u201c din Cluj Napoca investigheaza o parte din\u00a0 peisajul familial spre a contura un fragment de arbore genealogic, dar mai ales d\u00e2nd o proba de ingeniozitate filmica. \u00cen \u201eDupa fel si chip\u201c (\u201eAs you like it\u201c), pretextul realizarii fotografiilor ce se pun de obicei pe pietrele funerare devine un bun prilej de a construi fictiuni cinematografice pe termen scurt. \u201eNu putem muri toti deodata\u201c este replica \u00een masura sa rezume filosofia de viata a acestor oameni simpli care \u00eesi fac o fotografie de vii pentru a folosi \u201edupa moarte\u201c. Sunt \u201epoze pentru cimitir\u201c: \u201eCe \u00eenseamna om\u2026 \u00cei pui o lum\u00e2nare si ram\u00e2i cu amintirea\u2026\u201c. Estetica lor nu este c\u00e2tusi de putin complicata. Autoarea nu supraliciteaza. Prefera sa desfasoare o minima paleta de procedee, cele mai multe adecvate. \u00censotite de umor, marturiile au ceva elegiac. Inevitabil, cei care vorbesc au presentimentul mortii, dar privesc totul cu detasare. \u00cen numele unui realism fotografic functional, regizoarea este atenta la detalii (o mesa, prea mult \u201ebust\u201c, se vede gusa, dar si albastrul ochilor). Narativ, scurtmetrajul sugereaza o trecere din planul imediat \u00een cel de dincolo. Structura cadrului este din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd sparta, section\u00e2nd chipurile cuplului familial sau las\u00e2nd loc unui ping-pong de imagini (amorsat, chipul apare \u00een oglinda) ori altern\u00e2nd orizontala cu verticala. Un plan general final ofera viziunea de ansamblu a cimitirului cuprins de \u00eentuneric.
\nUn alt titlu, \u201ePicurar\u201c, semnat de Napoleon Helmis, ne invita la Camena, \u00een Tulcea, \u00eentr-un sat de arom\u00e2ni. Urmarim o masina printre dealuri dobrogene, cu copaci \u00een panta, cu ocupatii traditionale, legate de oierit. Reportajul reconstituie, \u00een datele lui etnografice, o arhiva a (stra)vechimii, unde lucrurile esentiale nu par sa se fi schimbat prea mult: oi la pascut, oi la muls, muzica datinilor, un cioban dans\u00e2nd sub cerul liber. Planurile sunt largi si lente. Sunetele sunt de acolo. Dupa chiotele serii, lucrurile se asaza sub semnul calm al lunii.
\nDrame ale \u00eensingurarii<\/strong>
\nSensibilitatea inciziilor \u00een intimitate domina atitudinea tinerilor cineasti prezenti cu filme la Cannes \u00een 2013. \u201eFinalul nefericit\u201c este o alta constanta a radiografiilor operate. Dramele se dezvolta \u00een fictiuni narative cu sf\u00e2rsit neasteptat. \u00cen \u201eCopacul\u201c (regia Mihai Sofronea), arborele decorativ, \u201eedenic\u201c, plasat \u00eentr-un peisaj izolat, devine simptomatic pentru starea sufleteasca a unui vizitator ce-si pune capat zilelor sp\u00e2nzur\u00e2ndu-se de o creanga. Totul sub semnul unui citat din Rabindranath Tagore: \u201eTrees are Earth’s endless effort to speak to the listening heaven\u201c.
\nO femeie trecuta, sastisita de viata, paraseste caminul, intra \u00eentr-un magazin cu legume si \u00eei cere v\u00e2nzatorului un serviciu sexual contra cost (\u201ePlimbare\u201c, regia si scenariul Mihaela Popescu). \u00cen \u201eG\u00e2ndacul\u201c (regia Catalin Draghici), interioare dezolante capteaza acelasi tip de singuratate larvara, ilustrata alteori \u00eentr-o ambianta gregara, de colectivitate nediferentiata, \u00een mediul careia, rupt de realitate, expus ridicolului, un t\u00e2nar se ascunde \u00een ambianta liceala de altadata, acum resuscitata, \u00eensa \u00eempinsa \u00een derizoriu (\u201eTreizeci\u201c, regia Victor Dragomir).
\n\u00cendulcita \u00een manierism si stranietate decorativa, conditia unui crescator de animale (\u201eVaca finlandeza\u201c de Gheorghe Preda) indica aceeasi energie a disperarii. Un fermier vinde avantajos un superb animal crescut cu mare dragoste unui organizator de muzee cu piese \u201evii\u201c, lasate sa moara sub ochii vizitatorilor. Remuscarile \u00eel b\u00e2ntuie pe individul care \u00eencearca sa ofere o sansa animalului. Descoperit ca aduce f\u00e2n pe ascuns, \u00eennopt\u00e2nd \u00een cladire, el plateste cu \u00eenchisoarea.\u00a0 \u00cen \u201eDupa un an\u201c (regia Cristian Pescariu), \u00eentr-o acrosare eliptica, indicata din titlu, o vaduva revine, \u00eempreuna cu copilul, la morm\u00e2ntul sotului, sub privirile celui care, accidental, \u00eel omor\u00e2se.
\nEcranul este populat de oameni la capatul rabdarii, irascibili, gata de orice, caut\u00e2nd pretutindeni vinovati. A se vedea propunerea de scurtmetraj semnata de Hanno H\u00f6fer (\u201eCod rosu\u201c). Canicula duminicala produce un conflict \u00een strada pustie. Subtextul singuratatii degradante, ca si sindromul saraciei acutizate ilustreaza \u00eentreaga drama a dizarmoniei de cartier al groazei, ca si a resemnarii de a trai. Aparent stearsa, imaginea lui Oleg Mutu se transforma, la r\u00e2ndul ei, \u00eentr-un \u201ecod\u201c nu doar sociologic si artistic.
\nDiafan, grotesc, lumesc<\/strong>
\nRegistrele exersate de tinerii aici mentionati sunt lipsite de constr\u00e2ngeri, ca si de prejudecati. Ar fi de adaugat ca singura prejudecata este alungarea oricaror restrictii de tema, de gen, de stil. Ei parcurg dezinvolt zonele de frontiera stilistica, prob\u00e2nd mecanismele de semnificatie pe care le coloreaza aidoma unor copii rasfatati carora parintii le-au permis, \u00een sf\u00e2rsit, jocul total. \u201eLibertatile\u201c de stil ale Evei Pervolovici (\u201eOvo\u201c), de pilda, sunt fermecatoare chiar si atunci c\u00e2nd cineasta face din alternanta real-oniric un pretext, de la un moment dat redundant, pentru a exprima legitimarea ludicului \u00een spatiul corporalitatii. Racursiuri, detalieri \u00een contraplonjeuri, plimbari \u00een fantasticul cotidian (un ou imens traverseaza decorul citadin) dau farmec acestui exercitiu, relief remarcabil al imaginarului audiovizual produs sub umbrela unei sintagme par\u00e2nd a permite totul: \u201eJoyeuse anniversaire!\u201c. Pe aceeasi linie, dar cu o articulare mai controlata a epicului, miz\u00e2nd pe surpriza finala, ne convinge si Andrei Cretulescu. \u00cen \u201eBad Penny\u201c, criticul devenit regizor face si dovada ca stie sa lucreze cu actorii, altminteri destul de experimentati (Dorian Boguta, Serban Pavlu, Andi Vasluianu), coopt\u00e2nd \u00een echipa si alte nume certe, \u00eentre care Catalin Cristutiu (montaj). Pornind de la straturile de semnificatie ale cuv\u00e2ntului \u201epenny\u201c (moneda deteriorata, incomoditate), el valorifica \u00een special linia sintagmatica a unei ritmeme care poate sugera ce se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2nd \u201eajungi \u00eentr-un loc \u00een care nu esti binevenit\u201c.\u00a0 Un joc al improvizatiilor, unde \u201escriitura\u201c devine personjul cu mai multe fete.
\nCu Ana Ularu si Mihai Stanescu \u00een distributie, \u201eWaste\u201c (regia Anton Groves) face risipa de imaginatie horror spre a contura un peisaj al dizarmoniilor. Curajul estetic nu poate trece neobservat.
\nPrintre insertiile reusite \u00een cotidian, \u201eMy baby\u201c, realizat de Luiza P\u00e2rvu, se impune gratie finetii observatiei ca si, nu mai putin, discretiei cu care caligrafiaza drama tacita a unui triunghi conjugal. \u00cen \u201eSecurity guard\u201c, Iulia se cupleaza cu Andrei, designer obisnuit sa \u00eent\u00e2rzie la program. Sotia acestuia, Ana, profesoara de engleza, este prietena cu iubita noptilor lui pierdute.
\nPresentimentul captivitatii<\/strong>
\nCele mai multe subiecte se \u00eenscriu \u00een aria tematica a ultragierii individualitatilor. Personajele parcurg pustiul unei captivitati careia de cele mai multe ori nu reusesc sa-i faca fata. Tinerii autori au deprins arta afisarii grotescului, surprins \u00een felurite ipostaze. Iata-l pe amantul infatuat din \u201eDe azi \u00eenainte\u201c, semnat de Dorian Boguta. Penibil \u00een ochii iubitei, dar si ai propriului copil pe care vrea sa-l arunce \u00een bratele tinerei femei, spre a-i marca majoratul, tatal este obligat sa primeasca o lectie usturatoare pe toate planurile. Filmul are si doi interpreti remarcabili: Mirela Oprisor si Teo Corban. Mai \u00eencarcat, cu unele aluviuni parazitare, \u201eWanderland\u201c (regia Peter Kerek, cu Alina Berzunteanu si Mircea Rusu) reediteaza drama unei femei de dinainte de 1989, obligata la compromisuri spre a-si salva existenta, dupa fuga sotului din tara. Prabusita \u00een propria biografie, existenta ei este marcata politic, aspect ce \u00eei intereseaza tot mai putin pe noii veniti \u00een cinematografie. Claustrarea cuprinde un cerc mai larg. Si prezentul ofera viziuni ale izolarii. Blocata \u00een cabina unei toalete publice, o t\u00e2nara (\u201eBaxed in\u201c, regia Ilinca Neagu) solicita ajutor fara a-l primi. Nu vine nimeni sa deschida usa pe dinafara si \u00een zadar cere, telefonic, sprijinul prietenilor si cunoscutilor. O cadere \u00een gol traieste \u2013 chiar daca fictiunea este mai energizata aici \u2013, si t\u00e2narul din \u201eBird Respiratory System\u201c (regia Alina Manolache), unde fantasticul se asociaza cu comedia. O drama ilustreaza si conditia maladiva a personajului din \u201eFloare de mai\u201c (regia Mircea Ibadof). Se fac iarasi vazute accentele fantastice, doar ca sub semnul unei policromii frapante. Destul de lung (35 minute), \u201eVara asta\u201c( regia Roxana Leotescu), ne propune o incursiune \u00een universul adolescentilor, \u00een peisaj montan, la o tabara, unde un posibil mare coregraf sufera un accident, fara a rata \u00eensa buna impresie la concursul la care va participa.
\nAsemenea subiecte abunda, dupa cum mentionam. \u00cen speranta ca nu am lasat niciun titlu necomentat, e de subliniat ca si cele doua scurtmetraje (\u201eO umbra de nor\u201c de Radu Jude si \u201e\u00cen acvariu\u201c de Tudor Cristian Jurgiu) incluse \u00een competitiile adiacente se \u00eenscriu\u00a0 \u00een acest orizont de asteptare, \u00een zona unde tinerii clacheaza destul de usor, claustrati \u00een propria existenta, adesea debusolata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valul rom\u00e2nesc al scurtmetrajelor este ceva mai promitator \u00een 2013. Fara a se apropia de\u00a0\u00a0 consistenta numerica a titlurilor aduse de marile cinematografii europene, nord-americane sau asiatice, productiile rom\u00e2nesti prezentate \u00een 2013 la Cannes, \u00een sectiunea consacrata\u00a0 \u00eencepatorilor, aspira catre o noua treapta valorica, \u00eembogatindu-si repertoriul tematic si \u00eendraznind mai mult \u00een abordarile de natura… Cite\u0219te mai mult »ROMANIAN SHORT WAVES 2013<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9169,150,83,9171,9170,9168],"class_list":["post-16335","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-in-acvariu-de-tudor-cristian-jurgiu","tag-cinema","tag-film","tag-filme-romanesti-premiate","tag-o-umbra-de-nor-de-radu-jude","tag-scurtmetraj-romanesc"],"views":1569,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16335","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16335"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16335\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16335"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16335"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16335"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}