{"id":1633,"date":"2010-02-25T13:50:51","date_gmt":"2010-02-25T11:50:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1633"},"modified":"2010-02-25T13:51:04","modified_gmt":"2010-02-25T11:51:04","slug":"agassi-o-autobiografie-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/agassi-o-autobiografie-2\/","title":{"rendered":"Agassi.  O autobiografie (2)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>\u00cen prima parte a acestui eseu mai amplu dedicat lui Andre Agassi subliniam ca miracolul unui asemenea destin sta \u00een faptul ca tenismanul american ura sportul \u00een care se remarcase si gratie caruia devenise si celebru, si bogat. Mai spuneam ca avem de-a face cu un aparent paradox si ca daca pustiului din Las Vegas i-ar fi placut domeniul sau de excelenta, atunci cu siguranta ca am fi asistat la o cariera \u00eenca si mai spectaculoasa dec\u00e2t cea de care a beneficiat. <\/strong><\/em><br \/>\nMai mult, p\u00e2na si unul dintre criticii cartii semnate de fostul campion yankeu, \u201eOpen\u201c, adica Ilie Nastase, recunoaste \u00een propria sa autobiografie ca e mai bine sa \u00eendragesti ceea ce faci pentru ca lucrurile sa iasa bine, sa ai parte de succes si de bucurie sufleteasca: \u201e(&#8230;) \u00een toata aceasta perioada, parintii mei nu m-au \u00eempins niciodata \u00eentr-o directie sau alta srecte spre tenis sau fotbal, n.m.t. Nu facusera sport \u00een viata lor si n-au manifestat nici cel mai mic interes pentru cariera mea sportiva&#8230; Sincer sa fiu, ei nici nu stiau cum ma descurcam \u00een sport&#8230; Pot astfel declara raspicat ca parintii mei erau exact opusul parintilor insistenti din tenisul actual. Ei nu s-au apropiat niciodata de un teren. Eu \u00eensa doream sa fac sport. Nu-mi pasa unde avea sa ma duca sportul&#8230;<br \/>\nStiam doar ca nu ma puteam imagina fac\u00e2nd altceva. Singura problema era sa aleg \u00eentre tenis si fotbal. P\u00e2na la urma a c\u00e2stigat tenisul, \u00eentruc\u00e2t \u00eemi placea mai mult si \u00een ad\u00e2ncul inimii stiam ca eram mai bun \u00een sportul acela. Iar atunci c\u00e2nd te pricepi la ceva, te implici si emotional\u201c (Ilie Nastase cu Debbie Beckerman, \u201eAutobiografia Mr. Nastase. Talentat, impetuos si rebel incurabil\u201c, Editura Rao, Bucuresti, 2004, p. 28).<br \/>\nDe aceea, este dificil de \u00eenteles atitudinea aroganta si reductionista pe care o manifesta campionul nostru fata cu dezvaluirile lui Agassi. La limita, lucrurile sunt foarte simple \u2013 Andre nu a ales tenisul, ci a fost constr\u00e2ns sa o faca, lui Andre nu i-a placut sa joace tenis, dar a facut-o obligat, Andre s-a implicat emotional \u00een tenis, dar a facut-o negativ, cu ura, disperare si dramatism, spre deosebire de Nasty, care a \u00eendragit de la \u00eenceput sportul, simtindu-se ca la el acasa \u00een acest orizont. Mai mult, Iliuta a avut posibilitatea sa aleaga \u00eentre tenis si fotbal, ceea ce lui Andre i s-a refuzat ca drept. \u00cen autobiografia sa, minunea blonda din Vegas povesteste cum, la un moment dat, \u00een scoala elementara fiind, clasa lui a trebuit sa sustina un meci de fotbal american. Desi avea antrenament la tenis, micutul a preferat sa contribuie la succesul colectivului din care facea parte, prezent\u00e2ndu-se la confruntare, nu \u00eenainte de a cere permisiunea mamei, caci \u00eel cunoaste pe Mike c\u00e2t de smucit si autoritar este.<br \/>\nAtunci s-a petrecut catastrofa: seniorul a venit de la Cazinou, unde lucra, cu o falca-n cer si una \u00een pam\u00e2nt, a urlat la baiat sa paraseasca imediat terenul, i-a ordonat pustiului sa se dezechipeze pe loc, a aruncat apoi cu hainele de sport \u00een antrenor, caruia i-a strigat sa nu-l mai selectioneze niciodata pe Andre \u00een echipa. Sa mai adaug ca Agassi jr. se simtea mai bine pe terenul de fotbal, unde nu conta prea mult daca greseai, elud\u00e2nd astfel culpabilitatea raspunderii individuale si inevitabila pedeapsa paterna? Prin urmare, \u00een aceste conditii, cum sa nu-l \u00eentelegi pe Nastase ca a iubit tenisul, pe care l-a practicat absolut liber, fara nici o presiune paternala, av\u00e2nd toata disponibilitatea din lume sa c\u00e2stige sau sa piarda, dupa pofta? Or, situatia americanului era complet diferita.<br \/>\nDe altfel, supercampionul din tara unchiului Sam a trait o revelatie t\u00e2rzie, dar cu at\u00e2t mai autentica.\u00a0 Atunci c\u00e2nd, la ceva timp dupa retragere, Andre si Stefanie trebuia sa participe la un meci demonstrativ \u00een scopuri caritabile, s-au g\u00e2ndit sa nu se faca de r\u00e2s dupa at\u00e2ta inactivitate, asa ca au decis sa se antreneze \u00eempreuna. Contrar asteptarilor noastre, casa lor din Las Vegas, altfel una generoasa ca spatiu launtric si exterior, nu beneficia de&#8230; teren de tenis. C\u00e2nd Steffi a hotar\u00e2t sa se retraga, a facut-o radical. Nothing about tennis. Andre, la fel. Mai mult, \u00een interviuri el a reiterat ideea ca spera din tot sufletul ca micutii lor sa nu devina jucatori de tenis \u2013 dec\u00e2t daca o vor dori cu insistenta. Drept urmare, sotii Agassi s-au dus ca doi insi oarecare sa \u00eenchirieze un teren \u00een spatiul unui complex sportiv din apropierea resedintei lor. Iata descrierea acestui eveniment:<br \/>\n\u201eEa loveste usurel cu dreapta. \u00cei retrimit mingea, scr\u00e2snind de parca as fi din fier. Ne angajam \u00eentr-un schimb timid si ezitant, apoi, brusc, Stefanie \u00eemi plesneste un lung de linie care suna ca un tren de marfa. \u00cei arunc o privire. Deci asa vrei sa joci, nu? \u00cemi trimite apoi un slice pe rever, marca Stefanie. Flexez picioarele si lovesc sec. Mormai: \u2013 Trebuie sa-ti platesc datoria, iubito! Ea z\u00e2mbeste si-si sufla o suvita ce-i acopera ochii. Umerii ni se relaxeaza, muschii \u00eencep sa se \u00eencalzeasca. Lovesc din ce \u00een ce mai puternic mingea, la fel face si sotia mea. Trecem pe nebagate de seama de la un schimb dezinvolt la o vie disputa pe puncte. Dreapta lui Stefanie este ucigatoare. Reverul meu, nemilos&#8230; doar ca aterizeaza \u00een fileu. E primul rever \u00eencrucisat pe care-l ratez \u00een douazeci de ani. Privesc dezamagit mingea. O clipa ma simt cu totul absorbit. \u00cei spun neveste-mi ca nu-mi place ca gresesc. Simt cum \u00eei creste iritarea. Dar apoi izbucneste \u00een r\u00e2s. R\u00e2dem am\u00e2ndoi si ne reluam schimbul de mingi. Cu fiecare lovitura, Steffi se vadeste din ce \u00een ce mai fericita. Picioarele nu o mai deranjeaza. Se g\u00e2ndeste ca o sa reziste la demonstratia de la Tokyo. Cu c\u00e2t se elibereaza mai mult de grija privind accidentarea, cu-at\u00e2t \u00eencepem sa jucam,<br \/>\nde-acum chiar jucam tenis. \u00cen cur\u00e2nd ajunge sa ne placa at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t nici nu mai sesizam ca a re\u00eenceput sa ploua. Ignoram cu desav\u00e2rsire ca un om s-a oprit si ne priveste. R\u00e2nd pe r\u00e2nd, mai multi spectatori \u00eesi fac aparitia. Chipuri noi, mereu altele; cineva a dat un telefon, apoi altcineva a telefonat altora ca sa le spuna ca ne aflam pe teren, unde jucam doar pentru placerea noastra, fara nici o obligatie&#8230;<br \/>\nPloua din ce \u00een ce mai tare. Nici nu se pune problema sa plecam. Pierdem simtul timpului. Spectatorii care vin sunt \u00eenarmati cu aparate foto. Izbucnesc flash-uri. Lumina camerelor este deosebit de stralucitoare, efectul ei fiind reflectat si amplificat de picaturile de ploaie. Dar nu-mi pasa si nici Stefanie nu le acorda atentie. Nu suntem concentrati dec\u00e2t asupra mingii, fileului si felului \u00een care ne miscam. Un schimb lung. Zece lovituri. Eu sf\u00e2rsesc prin a gresi. Terenul este plin de mingi. Aleg trei, una o v\u00e2r \u00een buzunar. \u00cei strig lui Steffi: \u2013 Ce-ar fi sa reintram \u00een circuit? Ce spui? Dar ea tace. \u2013 Tu si cu mine, insist eu. O sa dam anuntul chiar saptam\u00e2na asta! Steffi continua sa taca. Ca de obicei, concentrarea ei este mai ad\u00e2nca dec\u00e2t a mea. La fel cum nu face nici o miscare inutila pe teren, tot asa si vorbeste, fara cuvinte de prisos&#8230; Este absorbita de fiecare lovitura. Fiecare este importanta. Nu oboseste niciodata, nu rateaza niciodata. Este o bucurie sa o privesti juc\u00e2nd, dar este deopotriva si un privilegiu. Mi se cere adeseori sa vorbesc despre asta, dar nu izbutesc niciodata sa gasesc formula perfecta, desi cred ca acest cuv\u00e2nt este cel mai potrivit pentru a exprima adevarul. Privilegiu. Privilegiu. Continui sa gresesc. Ea \u00eenchide ochii si asteapta. Servesc. Stefanie \u00eemi da returul, apoi \u00eemi face un semn inconfundabil, unul teribil de personal, de parca ar strivi un t\u00e2ntar, cum ca a terminat de jucat. E vremea sa-l luam pe Jaden sprimul copil al familiei Agassi, n.m.t. Apoi paraseste terenul. \u2013 Nu \u00eenca! \u00cei strig. \u2013 Ce? Se opreste, ma priveste. Si izbucneste \u00een r\u00e2s. \u2013 Ok, \u00eemi spune, duc\u00e2ndu-se \u00een spatele liniei de fund. E absurd, dar asta sunt, asta simt, si ea ma \u00eentelege. Ne ram\u00e2n lucruri minunate de facut si o sa le facem negresit. \u00cei vine greu sa \u00eenceapa, la fel si mie. \u00censa nu ma pot opri. Tot ce \u00eemi doresc este sa mai joc putin. \u00cenca putin\u201c. (\u201eOpen\u201c, ed. fr., Plon, Paris, 2009, pp. 497-498)<br \/>\nNici ca se poate evocare mai potrivita unei iubiri eliberate de ura, de conditionare, de presiune \u2013 dec\u00e2t acest meci de tenis neasteptat, clandestin, pe ploaie, sub privirile unor spectatori de circumstanta, care asista privilegiati la o confruntare \u00eentre doi eroi eliberati \u00een fine de teroarea de a c\u00e2stiga&#8230; pentru altii. Acum, dupa retragerea lor, si Andre, si Steffi joaca de placere, o placere a trecutului netrait cum se cuvine, \u00een ciuda incredibilelor performante, dar o placere meritata, nemimata si aproape magica. Genul de fericire la care insi prozaici ca Nastase, Becker, Safin si Sampras nu vor avea niciodata acces.<br \/>\nAltfel, Nasty are dreptate. Daca placerea lipseste, totul e de prisos. Victoria goala e mai rea dec\u00e2t o \u00eenfr\u00e2ngere plina de sens. Fie el si un sens al durerii. \u00censa Andre Agassi stia acest adevar, \u00eel aflase, \u00eel traise dramatic pe propria lui piele. Fara sa ridice o asemenea realitate sufleteasca la concept, el \u00eesi rezervase intuitiv dreptul de a confirma indirect una dintre cele mai interesante teorii ale comunicarii de astazi. Aceasta teorie, numita a comunicarii narative, \u00eei apartine australianului Stephen Denning. \u00cen cartea sa, \u201eThe Secret Language of Leadership\u201c (Wiley, San Francisco, 2007), acesta afirma fara tagada: \u201eScopurile materiale, precum victoria, se refera, \u00een esenta, la dob\u00e2ndirea titlului de \u00ab\u00eenvingator\u00bb pe care ti-l acorda altii. Daca oamenii \u00eesi petrec viata \u00eencerc\u00e2nd sa obtina aceste titluri de la semeni, \u00een loc sa faca lucruri despre care ei considera ca merita efortul a fi investit, atunci vor sf\u00e2rsi prin a fi prizonierii opiniilor celor din jur. Lipsiti de pareri personale, acesti oameni nu prea au motive de entuziasm&#8230; Valoarea intrinseca unei activitati este deseori subordonata telului de a-i depasi pe altii si de-a face tot ce este necesar pentru a \u00eenvinge. C\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla asta, \u00eenseamna ca ai intrat \u00eentr-o competitie acerba si nemiloasa: activitatea nu te mai inspira, ci te suforca, \u00eeti pierzi umorul, nu-ti mai da energie, ci te \u00eempovareaza. Pe scurt, e doar munca si nimic \u00een plus. (&#8230;) \u00cen sf\u00e2rsit, ideea ca indivizii care se concentreaza mai ales pe victorie vor ajunge, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, sa faca ceva valoros \u00een sine, cum ar fi \u00absa contribuie la dezvoltarea societatii\u00bb, nu este sustinuta de dovezi solide. Chiar daca lasam deoparte existenta inevitabila a unui mare grup de \u00ab\u00eenvinsi\u00bb, care, prin definitie, \u00eel \u00eensoteste pe cel al \u00ab\u00eenvingatorilor\u00bb si care nu are nimic de oferit societatii, realitatea este ca victoria ca principal scop devine un drog. Deoarece victoria nu satisface prin ea \u00eensasi, oamenii au nevoie sa \u00eenvinga mereu pentru a putea continua. Rezulta ca indivizii care-si dedica viata acestui scop nu mai ajung, de regula, sa faca nimic doar pentru valoarea intrinseca a activitatii respective. \u00cen schimb, se trezesc pe patul de moarte, \u00eentreb\u00e2ndu-se unde si-au irosit zilele\u201c (op. cit., p. 40-41).<br \/>\nPrin urmare, nu e deloc dificil sa pricepem de ce Agassi a fost, \u00een nefericirea lui tenisistica, mai potent si mai armonios \u00een plan sufletesc dec\u00e2t campioni merituosi, dar superficiali ca Nastase, Safin, Federer si altii. Pentru american, nu victoria era importanta, ci felul \u00een care o realizezi si mai ales ce faci cu acel inimitabil sentiment al triumfului. Cui \u00eel daruiesti. Dupa o victorie de turneu de prin anii 1990, la aeroport si-a \u00eembratisat tatal, cumva ca un fel de test. Oricum, barbatul Andre dorea sa-si simta tiranul patern aproape, sa vada cum reactioneaza. Vreti sa stiti care a fost reactia lui Mike Agassi? Aceeasi ca \u00een copilaria furata a fiului sau: nici o reactie. A stat ca o bucata de lemn. \u00censa lucrurile nu se opresc aici. \u00cen 2006, la ultimul turneu al fiului sau, acel de pomina US Open, dupa ce Andre \u00eel \u00eenvinsese \u00een cinci seturi epice pe mult mai t\u00e2narul Baghdatis, fiind aproape \u00een pragul colapsului fizic, a doua zi de dimineata tatal si-a implorat fiul sa renunte. Cu lacrimi \u00een ochi, durul Mike \u00eesi ruga baiatul sa nu se mai chinuiasca, sa \u00eenceteze, sa renunte a mai demonstra ceva: \u201e \u2013 Abandoneaza, mormaie el. \u2013 Ce spui? Sa fie chiar tatal meu \u2013 sau fantoma lui? Are tenul pam\u00e2ntiu. Ai spune ca n-a mai dormit de saptam\u00e2ni \u00eentregi. \u2013 Ce tot spui, tata? Despre ce vorbesti? \u2013 Abandoneaza, asta-i tot. Vino acasa. Ti-ai atins scopul. Ai reusit. Dar acum s-a terminat\u201c (\u201eOpen\u201c, ed. fr., p. 485). Incredibil, nu-i asa? Dar dupa o viata este cam tardiv sa dovedesti sentimente omenesti, c\u00e2nd victima, propriul tau fiu, a interiorizat masochist dorul de revansa al tatalui, identific\u00e2ndu-se cu agresorul&#8230;<br \/>\nSi apropo de fericirea pe care o resimti atunci c\u00e2nd faci ceea ce-ti place. Fireste, Nastase are dreptate. Nu exista nimic mai placut dec\u00e2t sentimentul ca te gasesti la locul potrivit, sav\u00e2rsind ceea ce-ti corespunde. \u00censa e cu at\u00e2t mai surprinzator si mai demn de lauda sa faci bine, excelent, exceptional ceea ce-ti repugna, ceea ce urasti, ceea ce nu vine din launtru, ci de la un altul, din afara, dinspre autoritatea suprema, modelul tau, tatal. \u00cenca o data, Denning poate fi citat copios: \u201eCuv\u00e2ntul \u00abentuziasm\u00bb ne vine de la greci, en theos \u00eensemn\u00e2nd \u00abun zeu launtric\u00bb. Astfel, originile cuv\u00e2ntului \u00een sine sugereaza ca leadership-ul transformational presupune \u00abtrezirea unui zeu \u00een fiecare dintre adepti\u00bb. \u00abZeul launtric\u00bb este o sursa efervescenta de energie; n-are ast\u00e2mpar, este mereu \u00een miscare si e cu totul irezistibil. Entuziasmul este mai mult dec\u00e2t un sentiment de multumire; el tresalta, clocoteste si se revarsa. Entuziasmul e contagios, purt\u00e2nd pe aripile sale ideile si \u00eenlesnind actiunea\u201c (op. cit., p. 55).<br \/>\nDaca fara entuziasm, doar rational, Agassi a izbutit sa devina campionul care a fost, atunci, cel putin din punctul meu de vedere, lui i se cuvin toti laurii. El este adevaratul \u00eenvingator \u2013 caci s-a \u00eenvins \u00een primul r\u00e2nd pe el \u00eensusi, domin\u00e2ndu-se si descoperind placere \u00een chin. El este liderul, el este maturul, el este realistul \u2013 si nu acesti imensi copii mari care sunt tenismanii care-l critica. Lipsit de zeu launtric, Andre a izbutit sa devina zeu pentru zeci de milioane de oameni, mai ales copii. Si nu e putin lucru. C\u00e2t priveste substituirea energiei entuziasmului prin ratiune rece, e de ajuns sa priviti ghemul al treilea din setul doi al semifinalei de la Wimbledon, editia 2000, contra lui Patrick Rafter. Agassi va pierde meciul, dar acel ghem este pilduitor pentru puterea concentrarii sale si mai ales pentru inteligenta sa tactica. Condus cu un set, cu doua ghemuri la zero, cu un super-Rafter la serviciu, Andre era pur si simplu victima sigura. Ei bine, el, neiubitorul de tenis, el, cel ne\u00eensufletit de entuziasm, realizeaza la r\u00e2ndu-i break, dupa patru retururi consecutiv-c\u00e2stigatoare, perfecte geometrii ucigase, \u00een lung de linie, passing-uri febrile si reci, lovituri abia sterg\u00e2nd tusa.<br \/>\nAgassi e mare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen prima parte a acestui eseu mai amplu dedicat lui Andre Agassi subliniam ca miracolul unui asemenea destin sta \u00een faptul ca tenismanul american ura sportul \u00een care se remarcase si gratie caruia devenise si celebru, si bogat. Mai spuneam ca avem de-a face cu un aparent paradox si ca daca pustiului din Las Vegas&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/agassi-o-autobiografie-2\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Agassi.  O autobiografie (2)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1251],"class_list":["post-1633","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-autobiografie-agassi"],"views":2496,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1633","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1633"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1633\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1633"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1633"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1633"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}