{"id":16327,"date":"2013-08-15T16:14:54","date_gmt":"2013-08-15T14:14:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16327"},"modified":"2013-08-15T16:14:54","modified_gmt":"2013-08-15T14:14:54","slug":"scandalul-convertirii-lui-n-steinhardt","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/scandalul-convertirii-lui-n-steinhardt\/","title":{"rendered":"\u201eScandalul\u201c convertirii lui N. Steinhardt"},"content":{"rendered":"

N. Steinhardt este unul dintre putinii moralisti pentru care notiunea de \u201escandal\u201c acopera un sens pozitiv. Hristos, afirma ultimul Steinhardt \u2013 eseistul-monah din \u201eDaruind vei dob\u00e2ndi\u201c \u2013 a venit sa ne scandalizeze, sa ne trezeasca din amorteala, din automatisme si din prejudecati. Duhul Sf\u00e2nt, continua acelasi, se \u00eencapat\u00e2neaza sa sufle \u201eunde si c\u00e2nd vrea, spre scandalul si zapaceala fariseilor, angelistilor si habotnicilor\u201c.\u00a0 \u00a0<\/strong><\/em>
\nChiar daca se numara printre acei autori care, \u00een general, nu prea au avut parte de detractori, Steinhardt a suscitat, la r\u00e2ndul sau, un scandal, convertindu-se. Ceea ce putea parea explicabil pentru adversarii sai, \u00een conditiile disperarii de a supravietui \u00een \u201ematurile subpam\u00e2ntene\u201c de la Jilava, \u00eencepea, odata cu iesirea din \u00eenchisoare si mai cu seama \u00een s\u00e2nul intelectualitatii evreiesti st\u00e2ngiste, sa provoace reactii ironice, persiflari si expedieri rapide, sau chiar sa deranjeze, \u00een special dupa 1990, c\u00e2nd ascensiunea alter-ego-ului sau monahal si cariera europeana a unui manuscris intitulat \u201eJurnalul fericirii\u201c, cotat adesea ca una dintre marile carti ale Estului si confiscat \u00een repetate r\u00e2nduri de Securitate, l-au adus pe N. Steinhardt at\u00e2t \u00een prim-planul vietii culturale rom\u00e2nesti, c\u00e2t si \u00een manualele scolare. Pentru unii, era deja prea mult. Cum s-ar spune, se \u00eengrosase gluma.
\nPrintre gafe si truisme<\/strong>
\nProblema autenticitatii convertirii lui N. Steinhardt, caci ea ne intereseaza \u00een mod special aici, a fost discutata pe un spatiu generos si evaluata negativ de catre scriitorul Alexandru Sever, \u00een binecunoscuta sa \u201eEpistola despre convertire\u201c, introdusa si prefatata cu amabilitate de catre Ion Vartic in revista clujeana \u201eApostrof\u201c, \u00een urma cu 15 ani. Cu siguranta \u201enereceptat \u00eenca de critica si sdet public pe masura valorii sale\u201c, dupa cum afirma si recenzentul sau de atunci, acest lucru dator\u00e2ndu-se, insa, si \u201eturnului de fildes\u201e \u00een care s-a retras dupa 1990, Alexandru Sever ni se descopera, \u00een articolul mai sus citat, nu at\u00e2t ca un detractor al lui Steinhardt, c\u00e2t ca un maniac obladuitor al iudaismului, adesea de un retorism patetic pe care nu i-l cunosteam p\u00e2na atunci.
\nDesi mentioneaza ca se asteapta de la Steinhardt la \u201eobiectivitate artistica\u201c, oferindu-l ca exemplu pe Shakespeare, demersul sau critic nu \u00eentruneste o minimala motivatie estetica. Asa-numita epistola, anuntata cu surle si cu tr\u00e2mbite, este, din pacate, de un prozelitism infantil: abunda \u00een semne de exclamatie si \u00een reprosuri g\u00e2f\u00e2ite la adresa autorului \u201eJurnalului fericirii\u201c, dar si \u00een gafe, dintre care una ne-a retinut atentia \u00een mod special (una ale carei proportii George Ardeleanu a \u00eencercat sa le minimalizeze cu diplomatie \u00een monografia sa) \u2013 aceea ca Steinhardt ar fi fost toata viata lui un ignorant \u00een chestiunea iudaismului: \u201eomul nostru care stia at\u00e2t de multe, nu stia absolut nimic despre iudaism (subl. mea, A. M.) si nu avea nici cea mai vaga idee despre istoria, filosofia si avatarurile iudaismului (…), \u00een viata lui, cred, n-a apucat sa citeasca un studiu despre iudaism…\u201c. Ei bine, se poate spune ca si acesta este unul dintre riscurile izolarii lui Al. Sever, care, dupa cum se vede, habar nu avea de tineretea iudaica a lui Steinhardt si de studiile serioase, angajate si scrise \u00een colaborare cu ferventul Manole Neuman. Steinhardt nu numai ca a citit, dar a si scris un studiu, ba chiar doua, despre iudaism. Este, credem, si motivul pentru care, ulterior publicarii \u201eEpistolei…\u201c, Al. Sever a afisat o tacere nefireasca \u00een legatura cu cazul Steinhardt, desi textul crease o oarecare v\u00e2lva \u00een lumea culturala rom\u00e2neasca, chiar daca mai mult la nivelul discutiilor si mai putin prin reviste (am avut, insa, ocazia de a conversa personal, ulterior, cu mai multi intelectuali clujeni, de pilda, care au preluat din zbor aceasta nefericita teorie). Ne place sa credem, insa, ca Al. Sever a descoperit la timp respectivele studii iudaice si s-a aplecat apoi (poate cu mirare) macar asupra volumului \u201eIluzii si realitati evreiesti\u201c, pentru a afla ca Steinhardt era efectiv la zi cu istoria, cu filosofia si chiar cu… terminologia iudaismului, cu teoria \u201eurii de sine\u201c evreiesti, cu \u201elegendele\u201c si cu \u201ebolile\u201c religiei \u00een care a \u00eencercat, fara succes, sa se integreze.
\nContinu\u00e2nd \u00een aceeasi maniera, Sever nu retine, la r\u00e2ndul lui, din \u201eJurnalul fericirii\u201c dec\u00e2t doua imagini: a sinagogii si a unui rabin care vorbeste rau rom\u00e2neste, imagini dezvoltate ulterior \u00een probe acuzatoare, pe diagonala unui discurs limitat de prejudecati de tipul: dupa Auschwitz, orice convertire de la iudaism \u00eenseamna tradare.
\nSteinhardt este, deci, un \u201eimoral\u201c, iar toata lumea trebuie numaidec\u00e2t sa creada \u00een \u201egeniul iudaic\u201c. Studiul lui Sever se transforma treptat \u00eentr-o apologetica flam\u00e2nda dupa subiecti care sa adere la… truisme: \u201eEl (Steinhardt, n.n.) a uitat \u2013 sau nu tine sa-si aminteasca \u2013 ca Vechiul Testament este o scriptura, evreiasca, asternuta (…) \u00een ebraica\u201c si ca, \u201ede fapt, toti autorii Noului Testament, \u00een afara de Luca au fost evrei; ca lumea dramei cristice este esential evreiasca\u201c si ca \u201eIisus \u00eensusi s-a nascut evreu, a trait si a propovaduit \u00eentr-o lume si pe un pam\u00e2nt evreiesc; ca aceste evanghelii (…) constituie una din cele mai depline manifestari ale geniului iudaic si expresia poate cea mai sublima care s-a fost dat c\u00e2ndva pe lume spiritului tragic\u201c. Avem impresia, de la un moment dat, ca Sever nu mai polemizeaza cu Steinhardt, ci cu… Europa.
\nO severitate inutila<\/strong>
\nAceeasi \u00eenclinatie structurala \u2013 pe care o manifesta si mai putin temperamentalul Norman Manea \u2013 de afirmare a superioritatii, a primatului iudaic \u00een fata \u201eidolatriei\u201c crestine, o \u00eent\u00e2lnim si la
\nAl. Sever: \u201eprin cimitirele lumii crestine, (…) mortii \u00eesi dorm somnul de veci sub pavaza unui vechi nume evreiesc, \u00eenvestit cu atributele regalitatii, \u00eenainte de a fi \u00eenvestit cu harul divinitatii\u201c. Autorul \u201eEpistolei…\u201c se asteapta la \u201emorala\u201c si la \u201elitera\u201c, ne\u00eenteleg\u00e2nd ca, de fapt, crestinismul lui Steinhardt, \u00eendatorat, totusi, cu asupra de masura, si izvoarelor existentialiste, se intemeiaza\u00a0 \u00een marginea unei viziuni insolite, scandalizante pentru canonicii ortodoxisti, pe binomul \u201eabsurd\u201c \u2013 \u201eparadox\u201c si pe cautarea fara intermitente a obsedantei libertati \u2013 doar ea (si nu virtutea!) poate \u00eentrupa contrariul pacatului, afirma kierkegaardianul monah. Alexandru Sever crede ca Steinhardt se afla departe de \u201esolul tare al realitatilor\u201c, desi acesta lasa, totusi, prin jurnalul sau, cel mai bun exemplu al inchisorii ca lectie de realism si al crestinismului ca scoala a realitatii; nu in ultimul r\u00e2nd, isi imagineaza ca la inchisoare, intre doua batai si o ranga, lui Steinhardt nu trebuia sa ii arda de altceva dec\u00e2t de terminologia iudaismului. Condus de aceasta obsesie, Al. Sever sf\u00e2rseste intr-un amestec de ciuda si de disperare: \u201elui (Steinhardt, n.n.) nu i-a fost de ajuns atestatul de rom\u00e2nitate pe care i-l conferea o intreaga opera de eseist, g\u00e2ndita si scrisa in rom\u00e2neste; nu i-a fost de ajuns de-a se sti un carturar format la orizont rom\u00e2nesc, in cadrul culturii rom\u00e2nesti; nu i-a fost de ajuns dreptul, pe care nimeni si nici o legislatie nu i-l putea lua, de a-si socoti printre stramosii sai spirituali \u2013 cu aceeasi indreptatire cu care isi va fi socotit at\u00e2tea mari capete ale lumii \u2013 si at\u00e2tia mari carturari rom\u00e2ni; nu l-a indestulat nici iubirea pentru un pam\u00e2nt si o lume ce-i erau mai familiare dec\u00e2t orice alt pam\u00e2nt si orice alta lume \u2013 lui i-a trebuit mai mult: asa cum se voia crestin, se voia rom\u00e2n. Si nu pur si simplu \u2039\u2039sa devina\u203a\u203a: sa fie! Cu alte cuvinte, el a tinut sa infr\u00e2nga de doua ori aceasta fatalitate ce-l r\u00e2nduise in lume drept evreu: o data ca crestin si o data ca rom\u00e2n. (…) Asa cum a dus convertirea p\u00e2na la \u2039\u2039extrema limita\u203a\u203a, p\u00e2na la a se sihastri in chilie \u2013 lucru nu chiar foarte obisnuit si in nici un caz obligatoriu pentru un convertit, tot asa a tinut sa se defineasca si ca rom\u00e2n. De-ar fi putut sa-si schimbe \u2013 odata cu botezul \u2013 si infatisarea, ba chiar si alcatuirea fizica, p\u00e2na la ultima celula, cu siguranta ar fi facut-o\u201c.
\nExagerarile sunt evidente: Steinhardt nu s-a sihastrit deloc la Rohia, dimpotriva; iar nimic din r\u00e2ndurile de mai sus nu are legatura cu filosofia steinhardtiana a \u201edreptei socotinte\u201c. Daca, citindu-l pe Steinhardt, eseistul nutreste \u201esentimentul penibil ca ma aflu in fata unui om ametit\u201c, trasatura esentiala a \u201eEpistolei…\u201c lui Alexandru Sever este, trebuie sa o spunem, inainte de toate, obtuzitatea. Aceeasi trasatura care il impinge p\u00e2na la a pretinde existenta unei… infatuari steinhardtiene. C\u00e2t despre lipsa, in \u201eJurnal…\u201c, a unei \u201eplaci turnante\u201c de angoase si de \u201ecaderi\u201c care sa faca drumul sinuos al convertirii credibil si sa-l fixeze convingator in efigia scriiturii diaristice, merita amintita aici replica convingatoare a lui George Ardeleanu: \u201eEste destul de limpede (…) ca, in procesul sau de reconfigurare identitara, N. Steinhardt n-a fost scutit nici o clipa de intrebari devastatoare, de incertitudini, de dileme inconfortabile, de frisoanele indoielii, de angoase, de impulsuri negatoare, de caderi, dar si de inaltari\u201c. \u00centr-adevar, ce relevanta mai pot avea atunci, din perspectiva unui asemenea parcurs, urmatoarele observatii ale lui Alexandru Sever: \u201eS-ar zice chiar ca \u00abtrecerea\u00bb lui s-a consumat intr-un fel de transa somnambulica, intr-un soi de sublima levitatie, dans\u00e2nd printre nouri de slava, fericit, fara grija si, mai ales, fara amintiri, evit\u00e2nd a privi \u2039\u2039in jos\u203a\u203a, pentru ca nu cumva memoria regasita a pam\u00e2ntului sa-i ingreuneze aripile si sa-l readuca pe solul tare al tuturor realitatilor\u201c?
\nConvertirea \u2013 cauza \u201edefectiunii spiritului critic\u201c la Steinhardt?<\/strong>
\nCe mai ram\u00e2ne atunci din \u201eEpistola…\u201c lui Alexandru Sever? Ram\u00e2ne, cred, analiza critica a eseului \u201eSecretul Scrisorii pierdute\u201c, o zona a eseisticii steinhardtiene, intr-adevar, pe c\u00e2t de fascinanta, pe at\u00e2t de vulnerabila. Al. Sever subliniaza corect naivitatea si idilismul cultivate de un entuziasm critic amendabil: \u201eE in felul acesta de a interpreta notiunile de bine si de rau o naivitate care nu are cum sa infrunte realitatea dura \u2013 realitatea politica si sociala a vremii. Sigur, in raport cu o societate comunista, imbecila, corupta si ucigasa, vechea societate rom\u00e2neasca poate sa para cu adevarat idilica. Dar a fost ea intr-at\u00e2t de idilica pe c\u00e2t o crede si o descrie Steinhardt? (…) a fost Rom\u00e2nia antebelica o Arcadie? (…) se poate generaliza efectul conjugat al unor asemenea \u2039\u2039virtuti\u203a\u203a la proportiile unor spiritualitati si la dimensiunile unei societati care a cunoscut totusi rascoale si razboaie, miscari sociale, agresiuni de tot felul, de la crima politica la represiunea in masa?\u201c. Odata refacuta, \u00eensa, legatura cu obiectul care \u00eei \u201etintuise\u201c p\u00e2na atunci discursul, autorul \u201eEpistolei…\u201c se \u00eentoarce la propriile traume: \u201eE chiar at\u00e2t de sigur ca \u2039\u2039democratia\u203a\u203a rom\u00e2neasca n-a omor\u00e2t, \u2039\u2039cu sutele de mii, pe evrei\u203a\u203a? Sa fie oare adevarat ca \u2039\u2039conducatorul statului\u203a\u203a s-a opus lui Hitler in chestiunea \u2039\u2039solutii finale\u203a\u203a, ca a aplicat in mod \u2039\u2039neserios\u203a\u203a dispozitiile rasiale?\u201c. \u00centr-un studiu recent publicat \u00een \u201eVatra veche\u201c (nr. 12, decembrie 2012, p. 18-19), istoricul Mirona Ioanoviciu se preocupa, la r\u00e2ndul sau, de scandalosul opiniei lui Steinhardt, asez\u00e2ndu-l \u00een context: \u201eTrebuie \u00eensa precizat ca maresalul nu a facut aceasta alegere din dorinta de a-i salva pe evrei de la moarte, ci pentru ca situatia razboiului se schimbase: \u00eenfr\u00e2ngerea lui Hitler la Stalingrad, pierderea multor bunuri materiale si a multor ostasi rom\u00e2ni, certitudinea ca nu va mai primi \u00eenapoi Transilvania pierduta sunt motivele pentru care Antonescu nu a acceptat ordinul de deportare impus de F\u00fchrer. Steinhardt vorbeste doar de jumatatea de evrei pe care maresalul \u00abi-a salvat\u00bb de la camerele de gazare, dar nu se refera la cealalta parte ucisa \u00een timpul pogromului de la Bucuresti si de la Iasi (cu exceptia fiilor rabinului Gutman, omor\u00e2ti \u00een padurea din Jilava) si al deportarilor \u00een Transnistria\u201c. \u00centr-adevar, daca p\u00e2na \u00een 1941 masurile luate \u00eempotriva evreilor au fost de natura strict economica (fac, bine\u00eenteles, exceptie actele de violenta comise de legionari), deportarea a \u00eenceput dupa recuperarea Basarabiei si a Nordului Bucovinei: p\u00e2na \u00een 1944, au fost deportati \u00een Transnistria aproximativ 100.000 de evrei. P\u00e2na aici, Al. Sever are dreptate. Pe de alta parte, nu mai e un secret faptul ca guvernul Antonescu nu a participat, totusi, la deportarea \u00een masa a evreilor asa cum a organizat-o Germania \u00een cadrul odioasei \u201esolutii finale\u201c. Statisticile vorbesc astazi despre nu mai putin de 300.000 (!) de evrei ramasi \u00een viata datorita deciziei lui Antonescu de a nu merge p\u00e2na la capat…
\nEste evident ca noul proiect existential al lui Steinhardt, cel de dupa convertire, plus scrierea retrospectiva a jurnalului (care interpune \u00eentre eveniment si retraire alte serii \u00eentregi de evenimente), fac ca scriitorul sa nu mai aiba aceeasi perceptie traumatizanta asupra evenimentelor, ram\u00e2n\u00e2nd \u00een fata doar cu jumatatea plina a paharului. Pe de alta parte, acesta este \u00eenca un argument \u00een favoarea credibilitatii convertirii lui Steinhardt, a bransarii la \u201epriza de 1000 de volti\u201c pe care o visa un Cristian Badilita, scriind despre \u201ecopilaria si asceza\u201c specifice unui veritabil \u201emodel cultural steinhardtian\u201c (sintagma \u00eei apartine lui Luigi Bambulea). \u00cen plus, sa nu uitam ca \u201eJurnalul fericirii\u201c nu este un manual de istorie. Decupajul biografic devine decupaj fictional sub actiunea superbei \u00eent\u00e2lniri dintre epifanic si livresc, nicidecum sub influenta in-autenticitatii, cum a crezut, \u00eensel\u00e2ndu-se, (p\u00e2na si) un Adrian Marino. (De retinut, \u00een acest sens, si afirmatia unui alt fost adversar al opiniilor monahului de la Rohia, Andrei Plesu, pe care o parafrazam aici: \u201epe dl. Steinhardt \u00eel poti suspecta de orice, dar nu de rea credinta\u201c).
\n\u00cenca o remarca a lui Al. Sever merita cu prisos a fi retinuta: aceea ca la Steinhardt ar exista \u201eo anume defectiune a spiritului critic\u201c. \u00cei \u00eempartasim acesta opinie, sub rezerva ca amintita defectiune ocoleste, \u00eensa, perimetrul estetic al \u201eJurnalului fericirii\u201c, precum si sectorul etic al autenticitatii si al asumarii convertirii. Presupusa defectiune se manifesta mai degraba in zona mult mai vulnerabila a unei eseistici in care generozitatea autorului il impiedica sa ofere judecati critice ferme, \u00eemping\u00e2ndu-l, asa cum s-a scris, inspre o scriitura inflamata, exaltata. Este ea, \u00eensa, si rezultatul efectului de domino al convertirii? Se poate raspunde afirmativ, dar trebuie avut \u00een vedere si faptul ca, pe de alta parte, tot aceleiasi episteme i se datoreaza si fascinatia \u00een contemporaneitate a unora dintre textele steinhardtiene care propun o hermeneutica crestina insolita a libertatii, a fericirii, a paradoxurilor, a iertarii si a nobletii sufletesti si dintre care cel dint\u00e2i e jurnalul. \u00cen aceste conditii, scriitura si destinul, sau mai bine spus, scriitura-destin a lui N. Steinhardt este, ea \u00eensasi, unul dintre marile paradoxuri ale culturii rom\u00e2nesti.
\nDin pacate, \u00een finalul \u201eEpistolei…\u201c, Al. Sever afirma fara echivoc ca \u201eJurnalul fericirii\u201c nu ar fi trebuit scris. De ce? Oare pentru ca e o carte cu destin european? O capodopera unanim apreciata de critica rom\u00e2neasca si nu numai? Sau pentru ca, prin esenta ei, demonstreaza ca s-ar putea vedea si altfel lucrurile? Date fiind gafele pe care le face autorul \u201eEpistolei\u201c, suntem indreptatiti sa credem ca mai degraba acesta trebuia sa-si infr\u00e2neze elanul creator al unei severitati pe alocuri inutile.
\nConcluzia o detine acelasi Al. Sever: \u201eorgoliul, se stie, nu e niciodata mut.\u201c Q. E. D.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

N. Steinhardt este unul dintre putinii moralisti pentru care notiunea de \u201escandal\u201c acopera un sens pozitiv. Hristos, afirma ultimul Steinhardt \u2013 eseistul-monah din \u201eDaruind vei dob\u00e2ndi\u201c \u2013 a venit sa ne scandalizeze, sa ne trezeasca din amorteala, din automatisme si din prejudecati. Duhul Sf\u00e2nt, continua acelasi, se \u00eencapat\u00e2neaza sa sufle \u201eunde si c\u00e2nd vrea, spre… Cite\u0219te mai mult »\u201eScandalul\u201c convertirii lui N. Steinhardt<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1625,9158],"class_list":["post-16327","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-adrian-marino","tag-biografie-steinhardt"],"views":1443,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16327","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16327"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16327\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16327"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16327"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16327"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}