Cu un termen pe care Marin Preda l-a consacrat \u00een limbajul criticii si eseisticii literare, s-ar putea spune ca tema principala a epistolelor sale de dragoste catre Aurora Cornu, asa cum am subliniat deja \u00een prima parte a acestor \u00eensemnari, este scrisul, literatura. Comparatia cu epistolarul Fanny \u2013 Liviu Rebreanu, care se impune si din acest punct de vedere, releva \u00eensa, pe l\u00e2nga unele asemanari, si destule deosebiri importante. \u00cen primul r\u00e2nd, scrisorile lui Marin Preda sunt file dintr-o cronica a unei \u201edragoste-primaveri\u201c, cu expresia Aurorei Cornu, dragoste ce a fost \u201eoperativa\u201c, cum a calificat-o expeditorul lor, doar c\u00e2tiva ani, pe c\u00e2nd \u201eIntimele\u201c sotilor Rebreanu, editate anul trecut de Niculae Gheran, \u00een colaborare cu trei eminenti cercetatori bistriteni, se \u00eentind pe durata \u00eentregii vieti a cuplului. \u00cen \u201eIntime\u201c avem de fapt un roman, sub forma epistolara, scris \u00een chiar timpul trairii, sur le vif, \u00een care personajul cu cele mai autentice valente epice este, nimeni altcineva dec\u00e2t autoritara, cicalitoarea, cheltuitoarea, dominatoarea, dar si ocrotitoarea Fanny Rebreanu. O alta deosebire priveste continutul utilitarist-domestic at\u00e2t de prodigios la Rebreanu si aproape nesemnificativ la Marin Preda, cu exceptia c\u00e2torva referiri \u00eengrijorate la preocuparea comuna a celor doi tineri scriitori privind locuinta sau la primirea unor modeste onorarii pentru c\u00e2teva proze publicate \u00een presa literara. Din pacate, nu cunoastem si misivele celeilalte parti, care, se pare, s-au pierdut pentru totdeauna. Ceea ce e cu at\u00e2t mai frustrant cu c\u00e2t cultura noastra este saraca \u00een astfel de corpusuri de scrisori. Calinescu depl\u00e2ngea \u201elipsa corespondentei sentimentale si a corespondentei \u00een genere\u201c, regret\u00e2nd ca \u201en-avem scrisori de artisti si scriitori catre femei si invers\u201c. Or, conchidea el: \u201eC\u00e2nd \u00eentr-o cultura un barbat si o femeie nu au sa-si spuna nimic, acea cultura nu-i eminenta\u201c.
\nO asemanare frapanta tine de situarea celor doi mari scriitori \u201e\u00eentre dragoste si singuratate\u201c, cu sintagma cu care Niculae Gheran \u00eesi intitula eseul ce \u00eensotea primul volum din corespondenta particulara Fanny-Liviu Rebreanu aparut \u00een 1981: \u201eLa lumina lampii\u201c, volum ce continea mai putin de o treime din scrisorile aflate \u00een posesia urmaselor scriitorului: Fanny si Puia. Si dragostea, si singuratatea sunt traite, suportate de Rebreanu si de Marin Preda la intensitati diferite, mult mai dramatic de autorul romanului \u201eMarele singuratic\u201c, \u00een treacat fie amintit, singura carte mentionata de agentiile de presa straine la moartea lui Marin Preda. S-a spus ca singuratatea nu e o chestiune de destin, ci de optiune. La Preda pare a fi mai mult de destin, pe c\u00e2nd la Rebreanu mai mult de optiune. Aproape de finalul calatoriei \u00een Vietnam, Marin Preda \u00eei scria Aurorei Cornu: \u201eN-am fost niciodata un \u00eensingurat, sufletul meu e populat de destine umane si de idealuri, dar soarta mea, ca om p\u00e2ndit de nenorociri si binecuv\u00e2ntat cu darul de a fi bucuros, este legata de tine si numai de la tine astept un g\u00e2nd apropiat si bun\u201c. Nu e nevoie sa fii un mare psiholog ca sa-ti dai seama, contrar marturisirii sale, ca este un \u00eensingurat. La acel moment starea scriitorului va fi fost poate ameliorata de elanul iubirii, dar nu si vindecata, atunci sau vreodata. \u00cen fine, daca pentru Rebreanu singuratatea \u00eensemna de fapt o senina, premeditata, calculata retragere din cotidianul acaparator si risipitor, \u00een lumea fictionala, la masa de scris, luminata de o lampa cu gaz si \u00eenvaluita misterios \u00een fumul de tigara amestecat cu aburul de cafea, la Marin Preda este deopotriva o stare sufleteasca si o vocatie. Ne\u00eendoios, truda la masa de scris \u00eensemna pentru ei, cum ar spune Gabriel Garc\u00eca M\u00e1rquez, si suferinta. O suferinta pe care \u00een cazul lui Rebreanu singuratatea o facea mai usoara, poate chiar placuta, pe c\u00e2nd \u00een ce-l priveste pe Marin Preda o potenta si o ad\u00e2ncea. Aurora Cornu \u00eei povesteste lui Eugen Simion: \u201eAm niste fotografii cu Marin \u00een Grecia, \u00een care el are aerul unui singuratic. El ma iubea si ma avea de nevasta, dar era singur. Era \u00een jurul lui un aer de singuratate si un fel de luminozitate. Este foarte perceptibila pe pelicula aura asta de aer clar \u00een jurul lui si de mare singuratate\u201c.
\n\u00cen eseul introductiv la \u201eJurnalul intim\u201c al lui Marin Preda, Eugen Simion subliniaza c\u00e2teva trasaturi ale portretului moral-psihologic al fiului lui Tudor Calarasu din Silistea-Gumesti, \u00eentre care extrema pudicitate si finetea sufleteasca \u00een relatiile cu cei din jur. Poate ca pe unii, superficiali, auzind sau citind expresii mai libere, mai pitoresti, mai corozive chiar, ale scriitorului sau ale personajelor sale, \u00eei surprinde caracterizarea. Ea este \u00eensa corecta, iar epistolarul \u00eendragostit o atesta, si el, cu asupra de masura. Marin Preda avea, as zice, \u00een gena sa ceea ce, \u00een opinia lui Horia-Roman Patapievici, ar lipsi din codul cititorului cultivat rom\u00e2n (opinie discutabila!), si anume: cultura imprecatiei, care la el se converteste \u00eensa artistic, \u00een linia vechilor cronicari rom\u00e2ni sau a unor mari scriitori, \u00een primul r\u00e2nd Arghezi. E de observat apoi, inclusiv \u00een scrisorile intime, enormul simt al ridicolului. Marin Preda \u00eendragostit era constient ca traieste si scrie \u00eentr-o tara si \u00eentr-o literatura printre ai caror eroi este si unul intrat nu numai \u00een mitologia literara: Rica Venturiano. \u00cenc\u00e2t, ridicolul \u00een care poti sa cazi aici, \u00een aceasta tara si \u00een aceasta cultura, e cu at\u00e2t mai mare. C\u00e2t priveste ifosele, mofturile, iluziile de sine, pe acestea le vestejea cu umorul, ironia ori sarcasmul sau, ca unul ce se revendica de la un cod moral milenar si, \u00een plus, avea o admiratie speciala pentru confratele sau Caragiale cu care se si aseamana ca prozator. Pudic si cu un enorm simt al ridicolului era autorul \u201e\u00cent\u00e2lnirii din Pam\u00e2nturi\u201c, pe care Petru Dumitriu o considera prima capodopera a prozei rom\u00e2nesti postbelice, si \u00een ce priveste succesul literar. Succesul nu numai ca nu-l smintea, dar \u00eei sporea scepticismul, \u00eendoiala de sine, nu o data sf\u00e2sietoare. \u00cen intimitate, asa cum l-a evocat Aurora Cornu \u00een convorbirile cu Eugen Simion, fiul Morometilor era generos, de o mare noblete si o cuceritoare tandrete, un \u201eamant perfect\u201c si \u201eun sot excesiv de delicat\u201c, era \u201eomul pe care o femeie viseaza sa-l gaseasca\u201c. Spirit profund, el nu doar traia iubirea, ci o si g\u00e2ndea, o problematiza, ca unul care avea o metafizica a iubirii si \u201esentimentul tragic al vietii\u201c. Doveditoare si \u00een acest sens sunt cu deosebire epistolele expediate din Indochina. \u00centr-una dintre acestea se confesa Aurorei: \u201eN-as putea trai departe de tara mai mult de o luna si fara tine. Nu voi mai pleca nicaieri fara tine, asta s-o stii\u2026 \u00cen al doilea r\u00e2nd, trebuie sa-ti spun ca la plecarea mea de acasa am ramas cu inima nedaruita si ma simt cu durere pentru tine fiindca te iubeam asa mult si n-am avut o clipa destinsa sa te str\u00e2ng \u00een brate si sa-mi fac sufletul bun. Din pricina, poate, a tineretii tale prea necoapte si \u00een acelasi timp totusi prea\u2026 sa zicem, avizate, o pojghita artificiala raceste suprafata dorurilor mele pentru tine si miezul lor prea viu izbucneste apoi te miri c\u00e2nd si tocmai c\u00e2nd e prea t\u00e2rziu si \u00eemi prilejuieste dureri care nu se vindeca\u201c. Marin Preda \u00eesi analiza sentimentele, dovedind totodata o fina intuitie si \u00eentelegere a sufletului feminin, \u00eensusiri foarte rare, inclusiv la scriitorul rom\u00e2n.
\n\u00cen \u201eDelirul\u201c, care, dupa cum a marturisit, l-a preocupat \u00eenca din tinerete, roman ce nu se ridica la cota cea mai \u00eenalta a creatiei sale, cel putin din punctul de vedere al constructiei, al echilibrului acesteia, dar din care nu lipsesc pagini de o mare forta epica, exista acea scena antologica de dragoste, as \u00eendrazni sa spun unica \u00een literatura rom\u00e2na, din noaptea premergatoare plecarii lui Stefan, a lu’ Parizianu, la Bucuresti. O noapte de dragoste care se sf\u00e2rseste \u00een clipa c\u00e2nd \u201esatul sari parca \u00een sus de tipete de cocosi\u2026\u201c. O evoc fiindca ea e demna de cel ce traise la 30 de ani o iubire poate, cine stie, nu cea mai mare a vietii sale, dar una adevarata, catalizatoare, ziditoare. Alexandru Paleologu a calificat-o cu un cuv\u00e2nt greu, \u00eensa perfect motivat: tolstoiana. Episodul de la \u00eenceputul romanului \u201eDelirul\u201c este cu at\u00e2t mai memorabil, cu c\u00e2t prozatorul rom\u00e2n face de obicei o figura jenanta \u00een relatia cu Eros. E st\u00e2ngaci, superficial, pendul\u00e2nd \u00eentre pudibonderie si trivial sau vulgaritate, fara acces la resorturile si tensiunea profunda a iubirii plenare. Marin Preda este o exceptie si \u00een aceasta privinta. El a surprins ca nimeni altul dintre profesionistii rom\u00e2ni ai genului epic dimensiunea cosmica a unei nopti de dragoste. Cerul \u00eenstelat, iarba si tar\u00e2na, salc\u00e2mii, cu fosnetul lor discret si ocrotitor, vegheaza la ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een acel loc ne\u00eensemnat de pe Pam\u00e2nt \u00eentr-o noapte parca de ce \u00eenceput de lume.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cu un termen pe care Marin Preda l-a consacrat \u00een limbajul criticii si eseisticii literare, s-ar putea spune ca tema principala a epistolelor sale de dragoste catre Aurora Cornu, asa cum am subliniat deja \u00een prima parte a acestor \u00eensemnari, este scrisul, literatura. Comparatia cu epistolarul Fanny \u2013 Liviu Rebreanu, care se impune si din… Cite\u0219te mai mult »Scrisorile marelui singuratic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3531,9157],"class_list":["post-16325","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aurora-cornu","tag-scrisorile-lui-marin-preda"],"views":1119,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16325","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16325"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16325\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16325"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16325"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16325"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}