{"id":16323,"date":"2013-08-15T16:11:21","date_gmt":"2013-08-15T14:11:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16323"},"modified":"2013-08-15T16:11:21","modified_gmt":"2013-08-15T14:11:21","slug":"only-god-forgives-cand-dumnezeu-te-iarta-dar-fanii-nu-prea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/only-god-forgives-cand-dumnezeu-te-iarta-dar-fanii-nu-prea\/","title":{"rendered":"\u201eOnly God Forgives\u201c \u2013 cand Dumnezeu te iarta, dar fanii nu prea"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Recunoscut pentru \u201eatrocitatile\u201c naturaliste, dar si pentru \u00eencadraturile somptuoase \u00een care violenta \u201euniversului interior\u201c al acestui regizor se refugiaza adesea, cel mai recent lungmetraj al lui Nicolas Winding Refn, \u201eOnly God Forgives\u201c, spune de data aceasta pas, joaca pe sub m\u00e2na \u2013 dar, atentie, fara a trisa \u2013 si reuseste sa ajunga pe ultimul loc \u00een box office-uri, c\u00e2nd putea fi pe primul, folosindu-se de o tehnica noua, una care se refuza \u00eentelegerii. Pelicula a reusit, totusi, sa se claseze pe ultimul loc al jocului si datorita faptului ca se plaseaza, datorita unui alt film al creatorului sau \u2013 \u201eDrive\u201c \u2013 \u00eentr-un orizont de asteptare foarte \u00eenalt. Comparatia cu \u201eDrive\u201c \u00eei scoate \u00een evidenta aspectele pozitive, pe c\u00e2nd cele negative ar trebui sa treaca \u00een planul doi, transportate undeva \u00een larg, estomp\u00e2ndu-i aerul sau dezamagitor.<\/strong> <\/em><br \/>\nZumzetele celor indignati si aplauzele neasteptate sau, mai bine spus, respectuoase ale celorlalti demonstreaza, pe de-o parte, ca pelicula nu a fost ceea ce am fi sperat cu totii \u2013 un sequel siropos-violent la \u201eDrive\u201c \u2013 si, pe de alta parte, privind dintr-o perspectiva malitioasa a creatorului sau, ca am meritat cu v\u00e2rf si \u00eendesat ceea ce tocmai am vizionat. \u201eOnly God Forgives\u201c nu este o continuare subiectiva a thriller-ului electronic neon-noir care si-a c\u00e2stigat fanii prin nuantele optzeciste si prin personajele cu un background\u00a0 crud \u00een spate, dar e un soi de reinventare a creatorului sau, mai mult dec\u00e2t un exercitiu de stil, mai putin dec\u00e2t o poveste bine \u00eenchegata. Undeva \u00eentre ireal si timp real, o linie subtire se traseaza pe tot parcursul filmului \u00eentre doua \u00eentrebari fundamentale: ce vrea sa \u00eensemne asta si ce \u00eenseamna cu adevarat acest lucru. Cu toate acestea, afirmatiile lui Refn scot \u00een evidenta rebeliunea filmului, pozition\u00e2ndu-l fara nici cea mai mica retinere \u00een sectiunea de filme \u201epersonale\u201c ale regizorilor, un fel de inside joke-uri, doar ca, \u00een acest caz, \u201eOnly God Forgives\u201c \u2013 prin forma si prin fondul lui \u2013 depaseste statutul de bufon si ne lasa, pe alocuri, un gust amar \u00een gura, \u00een ciuda miresmei puternice pe care o emana sf\u00e2nta imagine.<br \/>\nAstfel, \u201eOnly God Forgives\u201c \u00eesi asuma o soarta limitata si, tocmai din aceasta cauza, comparatia sa cu \u201eDrive\u201c este involuntara si plictisitoare, iar comparatia dintre perceptia spectatorului si viziunea personala a regizorului, care nu poate fi tratata la ghici, este lipsita de orice sens. Filmul lui Refn nu abuzeaza de teme, iar cele pe care le propune pot fi \u00eentelese din mai multe puncte de vedere, fiecare punct lovindu-se de conflictul triadei opera-autor-consumator. Unul dintre cele mai interesante lucruri legate de Refn este succesiunea fortelor creatoare care s-au manifestat de-a lungul anilor \u00een filmele acestuia. De la corvoada pe care o impunea autenticitatea\/realismul cu elementele cheie ale miscarii daneze \u00een cinema, p\u00e2na la asamblarea picturala a imaginii, mestesugul regizorului nu a dat gres si a continuat sa se remarce at\u00e2t prin evolutie, c\u00e2t si prin involutie, baz\u00e2ndu-se pe remodelare si pe stiluri diferite de transpunere. \u00cen \u201eOnly God Forgives\u201c accentul cade pe reinstaurarea imaginii, care se joaca si de data aceasta cu lumini neon, culori puternice din spectrul rosu-albastru, cre\u00e2nd o conexiune mai accentuata cu taieturile de montaj si cu ceea ce se vrea a fi \u2013 fiindca nu stim exact ce e, de fapt \u2013 o premonitie, un fel de arta a premonitiei, \u00eensa cam firav marcata.<br \/>\nPovestea din \u201eOnly God Forgives\u201c, scrisa pe h\u00e2rtie, este cea pe care noi am asteptat-o, dar transpusa pe suportul filmic capata o alta \u00eenfatisare, o alta explicatie, si, cu toate acestea, este destul de simplista. Thriller-ul crime spune povestea unui barbat, Julian (Ryan Gosling, din nou), al carui frate mai mare este ucis de catre tatal fetei pe care acesta o violase si omor\u00e2se, si prezinta inflexiuni joase \u00een ceea ce pare a fi o drama a frustrarii si a dreptului de a te razbuna. Arta premonitiei apare \u00eenca de la \u00eenceputul filmului si poate fi, \u00een mod eronat, interpretata drept flashback. De abia dupa o a treia secventa se observa timpul real al actiunii si plasarea personajelor din premonitie. Daca timpul real al actiunii ofera \u00een incipit cauza, ei bine, efectul apare odata cu sosirea mamei protagonistului, Crystal (Kristin Scott Thomas), si condenseaza cea mai mare parte a actiunii \u00een al treilea act al filmului. Asta se datoreaza si ritmului lent, montajului care ofera aceleasi si aceleasi imagini ale coridorului decisiv \u00een care se afla protagonistul, plus c\u00e2teva cadre de ambianta, \u201estilizate\u201c cu fete care lucreaza \u00een entertainment, dar si cadre care anunta, taciturn, asa cum e si protagonistul nostru, probabilitatea unei catastrofe. Cu toate ca personajele nu ne ofera prea multe informatii, iar empatia noastra este redusa, la fel cum este redus si numarul replicilor dintre protagonisti, exista nuante fade care contureaza problematica fiecaruia dintre ei. Este amuzant, dar si incitant sa o vedem pe Kristin juc\u00e2nd rolul unei amfitrioane blonde \u00een cautarea celui care a \u00eendraznit sa pedepseasca criminalul fiului-criminal, pentru ca, la final, sa o vedem pe post de f\u00e2nt\u00e2na arteziana din care t\u00e2sneste s\u00e2ngele, agale, \u00een spatele unor draperii albe. Si de data aceasta Gosling \u00eesi joaca rolul de posac ne\u00eenteles, al carui vis infantil \u2013 redat prin cadrele care \u00eei arata pumnii \u00eenclestati si doritori de crosee ca la carte \u2013 contureaza un comportament deviant pe alocuri, hranindu-se cu o violenta bine calculata si coregrafiata cu minutiozitate. Un alt personaj interesant-obscur este cel al politistului Chang, semi-zeu, semi-samurai, reprezent\u00e2nd un fel de intermediar psihologic-moral care \u00eesi face datoria si \u00eei pedepseste pe cei pacatosi, taind vinovatii cu o lama si fac\u00e2ndu-si aparitia mai repede ca duhul din lampa fermecata. Singura explicatie \u00een ceea ce priveste sobrietatea superficiala a povestii apare odata cu ordinul dat de mama lui Julian de a-l ucide pe politist. Acel moment \u00eel pune pe protagonist pe g\u00e2nduri, ajung\u00e2nd sa constientizeze greseala fratelui sau si sa-si dea seama cine era vinovatul adevarat care \u00eei facuse viata un chin: \u00eensasi mama lui. Omul de gheata si de piatra renunta la razbunare si \u00eesi accepta soarta, cu alte cuvinte, premonitia de la \u00eenceputul filmului se adevereste, iar \u00eensasi masinaria sa cea mai valoroasa \u2013 cele doua brate, cu pumnii str\u00e2nsi \u2013 este retezata de catre justitiar.<br \/>\nPrivita ca un \u00eentreg din care nu poti taia elementele mai mult sau mai putin slabe, atmosfera din \u201eOnly God Forgives\u201c este o realizare. Pentru ca imaginea pe care o propune Refn este deja recognoscibila, cea mai remarcabila unealta pe care pelicula o foloseste foarte bine este score-ul realizat de Cliff Martinez, cel cu care colaborase si pentru \u201eDrive\u201c. Stim deja ca filmele formaliste abuzeaza de muzica, dar \u201eOnly God Forgives\u201c se foloseste de ea \u00een detrimentul cuvintelor care uneori nu apar pe ecran \u2013 spre exemplu, momentele muzicale ale lui Chang \u2013 oferindu-ne direct un hint, cum ca pentru Refn nu povestea, si ea la r\u00e2ndul ei perceputa de catre ceilalti dintr-o perspectiva structuralista, conteaza.\u00a0 \u00cen fond, poate este vorba despre o singura imagine din puzzle-ul lui Refn \u2013 premonitia si adeverirea ei \u2013 pe care trebuie sa o prindem din zbor printre statuetele vii care se misca. Dar aceea e doar o imagine, si nu un film.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Recunoscut pentru \u201eatrocitatile\u201c naturaliste, dar si pentru \u00eencadraturile somptuoase \u00een care violenta \u201euniversului interior\u201c al acestui regizor se refugiaza adesea, cel mai recent lungmetraj al lui Nicolas Winding Refn, \u201eOnly God Forgives\u201c, spune de data aceasta pas, joaca pe sub m\u00e2na \u2013 dar, atentie, fara a trisa \u2013 si reuseste sa ajunga pe ultimul loc&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/only-god-forgives-cand-dumnezeu-te-iarta-dar-fanii-nu-prea\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eOnly God Forgives\u201c \u2013 cand Dumnezeu te iarta, dar fanii nu prea<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9156,150,83],"class_list":["post-16323","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-only-god-forgives","tag-cinema","tag-film"],"views":1295,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16323","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16323"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16323\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16323"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16323"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16323"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}