{"id":16321,"date":"2013-08-15T16:09:08","date_gmt":"2013-08-15T14:09:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16321"},"modified":"2013-08-15T16:09:51","modified_gmt":"2013-08-15T14:09:51","slug":"space-curl","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/space-curl\/","title":{"rendered":"Space curl"},"content":{"rendered":"

\u201ePieptar nuptial din lemn de pin, cu filigran \u00een forma de r\u00e2ndunica si balamale forjate \u00een forma de boboc de lalea. Servanta frantuzeasca din lemn de nuc din secolul al XVI-lea, decorata cu medalioane reprezent\u00e2nd zei si grifoni, lamentabil ornata \u00een secolul al XIX-lea. Doua birouri de stejar \u00een stil flamand, cu sertare sus si doua noptiere, cu elemente sculptate, figurine si cariatide.\u201c Calchiind \u00een surdina ritmuri din \u201eConcertul baroc\u201c al lui Alejo Carpentier, falsul c\u00e2ntec de muza cu care se deschide ultimul film al lui Giuseppe Tornatore, \u201eLa migliore offerta\u201c (2013), deapana furia eroului dilematic modern, prins \u00een tensiunea nevrotica a propriei interpretari eronate asupra lumii si blestemat sa nu poata iesi dintr-o retea de harti si de teritorii interioare ce combina fatal si fatalmente ridicol rigoarea si acuratetea arida a specialistului cu o abisala inadecvare la farmecele perverse si rauvoitoare ale realului.<\/strong><\/em>
\nCompus ca un lamento despre pericolele adeziunii la fictiune si despre riscurile devotamentului exclusiv, ce duc, canettian, la divergente \u00eentre o lume fara cap si un cap fara lume, \u201eLa migliore offerta\u201c reia teza responsabilitatii celui care seduce si a celui care amageste din \u201eL’uomo delle stelle\u201c (1995), \u00eensa din perspectiva celui insatiabil sedus si, deci, iremediabil amagit. Parabola personala, despre drama fireasca si previzibila a hipnotizatorului care se autohipnotizeaza, dar si obiectual-universala, despre intensitatea halucinanta a alternativitatii si a anexelor fictionale prin care cei bolnavi si \u00eensingurati \u00eesi compenseaza vidul din realitate, filmul lui Tornatore este un hipercompus cultural frecvent neveridic, ce absoarbe, p\u00e2na la parada si emfaza, referinte din pictura universala din toate secolele, curiozitati renascentiste, excentricitati si bizarerii obscure de prin cotloanele prafuite ale Evului Mediu t\u00e2rziu, arabescuri roccoco si efluvii baroce \u00eentr-un bric-\u00e0-brac vetust, unit, \u00eensa, de soliditatea temei psihologice: emotia artistica paralizata a celui care nu a reusit niciodata sa fie artist. Notatie codata despre ceea ce s-ar putea numi, altfel, tragedia aceluia care a trait fara iubire.
\nVirgil Oldman (prenumele cuprinde rezonante dantesc-ironice despre drumurile \u00eenfundate ale calauzitorului prototip, iar numele este un simplu blazon retoric) este specializat \u00een expertiza obiectelor de arta, certific\u00e2nd autenticitatea tablourilor care i se \u00eencredinteaza, scoase ulterior la licitatie prin casa pe care acesta o administreaza. Deseori, \u00eensa, fascinat de farmecele si de pudorile iconice ale vreunei Venus botticelliene sau ale vreunei menade velasqueziene, specialistul cedeaza slabiciunii pentru feminin si falsifica nonsalant rapoartele, declar\u00e2nd capodoperele ca fiind copii fara valoare, pentru a le putea cumpara chiar el, prin intermediul unui amic potlogar (Donald Sutherland) plasat strategic \u00een sala de licitatii. Depozit\u00e2ndu-le, apoi, \u00eentr-o imensa camera-grota, c\u00e3pcaunul \u00eesi contempla abstinent fecioarele \u00eentarcuite si pironite pe niste pereti circulari ce \u00eenalta p\u00e2na la cer patologia cazului. Ceremonios si scortos, Virgil Oldman, \u00een interpretarea lui Geoffrey Rush, descinde din familia degeneratilor de tip Peter Kein, a acelor rari bizari care traiesc pe buza craterului Vezuviu, \u00een admiratia autista a dantelei care da roata prapastiei si \u00een rasparul total al lavei ce ar putea sa \u00eei \u00eenghita si topi de pe fata pam\u00e2ntului. Contradictiile sinelui apar, fatidic, la una din aniversarile lui Oldman, c\u00e2nd o t\u00e2nara \u00eei solicita telefonic expertiza pentru mostenirea primita de la parinti, fara a se prezenta, ulterior, la niciuna dintre \u00eent\u00e2lnirile stabilite. Printr-un alibi clinic, vocea fetei \u00eesi refuza \u00eendelung \u00eentruparea, iar scenariul romantic care \u00eencepuse sa se profileze capata turnuri hiperbolice : pretinz\u00e2nd ca sufera de agorafobie, t\u00e2nara (Sylvia Hoeks) se ascunde dupa un perete pictat, reprezent\u00e2nd o imensa f\u00e2nt\u00e2na a tineretii, si permite sa i se auda vocea numai printr-o spartura ce corespunde pictural si edulcorat aripii sparte a unei vrabii.
\nSimtul lui Tornatore se orienteaza \u00eenspre cultivarea nuantei reechilibrante si a generarii omenescului din nisele narative cele mai improbabile. Profetica ram\u00e2ne, de pilda, secventa initiala, \u00een care Virgil Oldman amusineaza printre lazi mucegaite, ca sa gaseasca portretul unei femei \u00een miniatura at\u00e2t de afumat si de fascinant prin indisctinctie, \u00eenc\u00e2t colectionarul nu se poate abtine sa nu-l subtilizeze, transform\u00e2ndu-l, p\u00e2na la dezvaluire, \u00een obiectul unei adoratii cresc\u00e2nde. Trecerea de la obiect la uman, adica de la identificarea femeii din tablou la aceea a femeii agorafobe de dincolo de perete, deci de dincolo de o rama mai mare, introduce, \u00eensa, revelatia ireversibilului : omenescul nu este clasabil o data cu identificarea formelor care \u00eel genereaza, ci contaminant, adictiv si transgresiv. Except\u00e2nd patologiile metaforice ale intransigentei, ca \u00een cazul lui Peter Kein, apropierea de oameni aduce o rupere de ritm imunitar, cre\u00e2nd brese de circulatie si de influente, \u00eenspre recunoasterea celuilalt. Coloana sonora a lui Ennio Morricone reproduce, \u00een acest sens, timbrul \u00eennebunitor al unui canon \u00eeng\u00e2nat de sirene, menite sa-l deruteze si mai mult pe un Ulise bezmetic si \u00een degringolada. Alura psihologica a povestii rezulta, \u00een fond, tocmai din absorbtia motivelor culturale ca date mentale, prin care simboluri si figuri alegorice devin noduri si sm\u00e2rcuri ale conflictului interior: nu obiectul \u00een sine fascineaza, ci \u00eencarcatura lui contradictorie, nu at\u00e2t trupul gol al Venerei at\u00e2ta, pe c\u00e2t instiga la intimitate ideea de feminitate degajata de ea. Oldman nu \u00eesi propune, propriu-zis, sa reconstruiasca automatul lui Vaucanson, ci vrea sa-si confirme un lant de deductii \u2013 simpla unire a elementelor din corpul androidului provoaca delectarea si savoarea unei descoperiri programate, iar aceasta planificare a emotiilor se transforma \u00een sindromul asfixiant al copacilor care anuleaza contemplarea padurii. Naiv, desi abil \u00een observatii primare, expertul \u00een arta sustine victorios ca vrea sa reconstruiasca un robot pentru ca rotita pe care a gasit-o \u00eentr-un beci al casei tinerei are rugina pe partea superioara, dar nu si pe cea inferioara, unde existase contact cu umezeala spatiului. Asadar, deduce impecabil, cineva trebuie sa o fi rasturnat, la un moment dat. Fascinat de stilistica dantelata a situatiei minore, nu sesizeaza, \u00eensa, si cauzalitatea suspectibila de un conflict major : de ce ar fi plasat cineva o rotita ruginita, componenta a robotului lui Vaucanson, sub privirea unui specialist maniacal cum este Oldman.
\nObiectele culturale pe care Tornatore le introduce cu ostentatie sunt, toate, fire ale Ariadnei ce conduc nu \u00een afara, ci \u00eenlauntrul labirintului interior al personajului : tipica este, de pilda, convertirea imaginii omului vitruvian, uniplan, \u00een dizgratia psihoticului 3D care se trateaza prin terapii space curl, asa cum se \u00eent\u00e2mpla, \u00een final, cu un Oldman redus la \u00eentelegere si la tragedie. Tridimensionalizarea ca recuperare a tramelor si a dramelor psihologice \u00eensufleteste omul lui da Vinci, \u00eencarc\u00e2ndu-l, asadar, cu suflet, numai pentru a i-l lua \u00eenapoi imediat dupa. Tocmai bipolaritatea este, de fapt, tema de fond a umanismului lui Tornatore, de obicei reprezentata \u00een explorarea spatiului si a sistemului de cadre multi-\u00eencastrate: secventa care deschide filmul surprinde, de exemplu, o scena ultraaglomerata de obiecte vechi, claie peste gramada, care sufoca mersul lin al lui Oldman, transfigurat ca minotaur fericit de captivitatea sa. Analogic, casa tinerei mostenitoare agorafobe este enclava \u00eentr-un imens santier de macarale, anticip\u00e2nd deconstructia, artefaktul, \u00eenselatoria.
\nMetafora-emblema din \u201eLa migliore offerta\u201c ram\u00e2ne, \u00eensa, povestirea-recenzie a lui Edgar Allan Poe despre jucatorul de sah al inventatorului von Kempelen, transferat apoi domnului Maelzel, pentru un circuit \u00een Europa. Scurta referinta \u00eentr-un noian de alte flashuri bibliografice pe care le lanseaza, indistinct, personajele lui Tornatore, trimiterea la Poe probeaza constiinta autoreferentiala care domina feuda psihologismului modern. La sf\u00e2rsitul secolului al XVIII-lea, baronul Wolfgang von Kempelen imagineaza un automat \u00eembracat turceste, care joaca sah cu m\u00e2na st\u00e2nga si care reuseste, aproape fara exceptie, sa c\u00e2stige. Rational p\u00e2na la ne\u00eencredere, Poe se \u00eentreaba de ce un automat, g\u00e2ndit sa reproduca \u00eentocmai miscarile si atitudinile omenesti, nu poate juca cu m\u00e2na dreapta, asa cum ar parea firesc. Descompun\u00e2nd obsesiv geometria usilor ce formeaza biroul la care este asezat turcul, Poe demonstreaza ca, necesar si suficient, un om trebuie sa se ascunda \u00een interiorul lazii, de unde manevreaza, \u00een oglinda, m\u00e2na st\u00e2nga a automatului, prin coordonarea cu miscarile proprii ale m\u00e2inii drepte. Iluzia este controlata, asadar, dintr-un miez rational, dintr-un nucleu invizibil, care pulseaza, insufl\u00e2nd artificial simtire unei fictiuni, unui obiect inert amagitor. Similar, cunoasterea dedata unei cauze unice sau hiperspecializate, refractare la accidentele omenescului cotidian este repede \u00eenselata de escrocherii facile. Nu numai despre fascinatia auto-absorbanta si finalmente anti-umanista este vorba \u00een \u201eLa migliore offerta\u201c, ci despre nevroza care decurge din exclusivizare si din autism autoimpus. Virgil Oldman este un jucator de sah \u00een integralitatea obiectului expus de Maelzel: este at\u00e2t automatul turc, c\u00e2t si insul care se ascunde \u00een interiorul cutiei din lemn. Desi imbatabila \u00een jocul curent al mizelor gratuite, adevarata coordonare a simtirii vine dintr-o dorinta nemarturisita a contactului uman, care, o data c\u00e2stigat, se dovedeste o minciuna, adica tot un obiect artistic. Identitatea falsa, artizanala a tinerei agorafobe genereaza, \u00eensa, iubire \u00een realitate, iar atunci c\u00e2nd cele doua ipostaze ale relatiei dintre celalalt si sine nu se mai pot sincroniza, omul plat al lui da Vinci, asa cum este simbolizat de Oldman, se transforma \u00eentr-un cobai al deziluziei testate medical, repus \u00een terapiile unui space curl. Asa cum ar spune Poe, \u201eLa migliore offerta\u201c este o demonstratie despre \u201efelul \u00een care se face simtit amestecul omului\u201c \u00een zg\u00e2ndarirea si \u00eenvierea sentimentelor adormite si \u00eengropate \u00een mausoleul artei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201ePieptar nuptial din lemn de pin, cu filigran \u00een forma de r\u00e2ndunica si balamale forjate \u00een forma de boboc de lalea. Servanta frantuzeasca din lemn de nuc din secolul al XVI-lea, decorata cu medalioane reprezent\u00e2nd zei si grifoni, lamentabil ornata \u00een secolul al XIX-lea. Doua birouri de stejar \u00een stil flamand, cu sertare sus si… Cite\u0219te mai mult »Space curl<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,83,9155,9154],"class_list":["post-16321","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-film","tag-film-al-lui-giuseppe-tornatore","tag-la-migliore-offerta"],"views":1656,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16321","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16321"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16321\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16321"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16321"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16321"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}