{"id":16317,"date":"2013-08-15T15:13:15","date_gmt":"2013-08-15T13:13:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16317"},"modified":"2013-08-15T15:15:57","modified_gmt":"2013-08-15T13:15:57","slug":"o-antigona-a-vremurilor-moderne","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-antigona-a-vremurilor-moderne\/","title":{"rendered":"O Antigona a vremurilor moderne"},"content":{"rendered":"<p><strong><em>Hannah Arendt<\/em> (2013), regia Margarethe von Trotta; cu Barbara Sukowa<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Mai dificila dec\u00e2t adaptarea unui roman pentru ecran nu poate fi dec\u00e2t adaptarea unei carti-document de istorie si filosofie, dec\u00e2t structurarea ei \u00eentr-o trama narativa convingatoare, care sa redea esentialul fara a cadea \u00een naivitatea simplei ilustrari ori \u00een caricatura sentimentalista. Acestea sunt serioasele provocari cu care s-au confruntat \u2013 cu deplin succes, o spun de la \u00eenceput \u2013 regizoarea Margarethe von Trotta si interpreta Barbara Sukowa, uimitoare, aceasta din urma, \u00een maniera sumbra si violenta, pe de o parte, dar tandra si plina de caldura, pe de alta parte, cu care s-a strecurat \u00een pielea personajului public si privat numit Hannah Arendt, spre a reconstitui unul dintre cele mai dramatice momente din viata acesteia dupa necesitatea plecarii \u00een exil si parasirea Germaniei c\u00e2nd nazistii au ajuns la putere, \u00een 1933. \u00cen fapt, cu exceptia unor aluzii discrete si foarte binevenite la c\u00e2teva momente din viata sa de p\u00e2na \u00een iunie 1961 \u2013 anume doua \u00eent\u00e2lniri cu Heidegger, una din vremea \u00een care-i fusese studenta si amanta, alta din vremea revenirii \u00een Germania, \u00een 1951 \u2013, filmul e centrat pe intervalul imediat anterior \u00eenceputului procesului lui Eichmann, de la Ierusalim, pe viata de profesor la New York (la New School si Columbia) si se termina cu publicarea articolelor sale \u2013 un raport deopotriva descriptiv, analitic si interpretativ, publicat ca foileton filosofic si istoric \u00een paginile revistei de st\u00e2nga \u201eThe New Yorker\u201c.<\/p>\n<p>Daca \u00een mediile intelectuale occidentale multi indivizi ajunsi la o v\u00e2rsta au cunoscut direct polemicile suscitate de publicarea magistralei carti a lui Hannah Arendt \u201eEichmann la Ierusalim: Raport asupra banalitatii raului\u201c (1963), multi sunt si cei din t\u00e2nara generatie care n-au auzit de acest scandal si de impactul sau asupra mediilor universitare si intelectuale nord-americane dupa Al Doilea Razboi Mondial, dar si asupra celor din Europa, mai ales \u00een r\u00e2ndurile intelighentiei franceze. Acest op va naste polemici zdravene \u00eentre grupuri de prieteni sau de colegi si va destrama prietenii vechi de c\u00e2nd lumea \u2013 semn ca evenimentul, procesul lui Eichmann, atingea un punct esential pentru protagonistii celui de-al Doilea Razboi Mondial, martori si actori ai deportarilor si ai masacrarii evreilor europeni. Aproape de carte, filmul pune \u00een lumina doua argumente pe care le voi aminti si le voi analiza mai jos, pentru a degaja apoi sensurile mai generale.<br \/>\nPrimul argument merge \u00een jurul ideii ca Eichmann nu e nici un criminal \u00eennascut, nici un serial killer, nici un bolnav psihic, ci doar o rotita \u00eentr-un mecanism birocratic orb, \u00een care functionarii si-au pierdut orice urma de etica si, nemaistiind sa raspunda imperativului categoric, se limiteaza la a pune \u00een aplicare regulamente si legi promulgate de un guvern legitim ales, deci c\u00e2t se poate de legal. Pierz\u00e2ndu-si dar busola etica, individul Eichmann putea sustine \u00een timpul procesului, fara sa aiba nimic pe suflet, ca, \u00een ce-l priveste, nu actionase niciodata \u00een afara legii celui de-Al Treilea Reich. Un adevar banal, de altfel. Mai mult, Eichmann adauga ca nu-i uraste \u00een mod special pe evrei, ca ordinele erau ordine si ca, \u00een virtutea juram\u00e2ntului de functionar al Politiei depus \u00een fata F\u00fchrer-ului, care era seful statului, nu putea \u00eencalca aceste legi si ca trebuia sa puna \u00een practica tot ce i se cerea. N-ar fi fost, deci, dupa Hannah Arendt, dec\u00e2t un simplu functionar cu rang \u00eenalt, alaturi de alte mii care dadusera consistenta unei serii de actiuni determinate de legislator, pe de o parte, si, pe de alta, de seful executiv \u2013 devenit, dupa moartea maresalului Hindenburg, una si aceeasi persoana: Adolf Hitler. Doar ca birocratia de care vorbea Eichmann nu era \u00eensarcinata cu distribuirea notelor de impozite, cu recuperarea amenzilor de circulatie sau cu anchetarea crimelor si nelegiuirilor, ci tocmai cu organizarea si trimiterea la moarte a mase \u00eentregi de oameni, iar individul birocrat, oricare va fi fost el, daca ar fi avut un minimum de constiinta morala, ar fi trebuit, \u00eentr-un moment sau altul, sa-si dea seama ca activitatea sa nu mai era aceea de copoi aflat pe urmele mafiei sau ale opozantilor unui regim, ci una de automat \u00eensarcinat cu colectarea maselor de civili, indiferent de clasa sociala, sex sau v\u00e2rsta, pe temeiul unui rasism nu numai pozitivist (\u00eempotriva caruia se puteau duce dezbateri \u00een contradictoriu, caci macar avantajul acesta \u00eel are pozitivismul), ci, mai esential si deci mai radical dec\u00e2t at\u00e2t, pe temeiul (fundamentul) unui rasism metafizico-biologic \u2013 deci transcendent \u2013 asa cum e credinta. Din acest punct de vedere, actiunea sa viza, la urma urmei, oricare ar fi fost metodele de actiune, eliminarea fizica a tuturor celor pe care legea pozitiva a statului \u00eei marcase cu pecetea sub-umanitatii. \u00cen lumea moderna, asta se numeste crima \u00een masa, crima de razboi, \u00een fine, conform unei categorii juridice dificil de distins si \u00eenca mai dificil de conceptualizat \u00een afara afectului pe care-l sugereaza, crima \u00eempotriva umanitatii. Asadar un fenomen c\u00e2tusi de putin inedit \u00een istoria umanitatii, cum vor unii sa convinga (1), dar, \u00een schimb, cu siguranta inedit \u00een istoria iudaismului. Un fenomen care surprinde, ca genocid, tocmai fiindca s-a \u00eent\u00e2mplat la \u00eenceputul anilor 1940 ai secolului trecut, \u00eentr-o Europa care se credea culmea lumii civilizate. Acest fenomen de concentrare si apoi de exterminare a socat post factum \u2013 si chiar asta e motivul pentru care genocidul a putut avea loc: \u00een virtutea acestui soc post factum si nu a unei indignari generale ante factum; a \u00eentors pe dos o lume moderna care pretindea ca a dezvoltat o civilizatie superioara salbaticilor primitivi si tuturor statelor premoderne pe care le \u00eenvinsese, o lume care se voia rationala, stiintifica si umanista, care pretindea ca se conduce mereu dupa imperativul categoric. Un fenomen care a surprins cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t s-a ivit chiar din inima natiunii celei mai gebildet din Europa, Germania, spatiul unde au fost concepute, generate si aplicate modalitatile tehno-birocratice cele mai rationalizate ale acestei crime. Si un fenomen care a zguduit pentru ca, dupa masacrele cel putin delirante ale Primului Razboi Mondial, bunicii si parintii nostri ar fi putut sa se g\u00e2ndeasca ca trebuie gasite alte mijloace dec\u00e2t razboiul intern sau extern, dec\u00e2t raportul prieten\/ dusman \u2013 cu vorbele lui Carl Schmitt \u2013, pentru a aplana \u00een chip civilizat conflictele dintre interese si suveranitati divergente. Dar c\u00e2t erau de naivi cei care, \u00eentorsi din infernul transeelor, socoteau ca Primul Razboi Mondial fusese la der des der si ca suferintele la fel de grele si \u00eentr-o tabara, si \u00een alta creasera un soi de comunitate universala \u00eempotriva suferintei, care ar fi trebuit, \u00een chip logic, sa creeze premisele unei morale practice a pacifismului, a \u00eentelegerii, a restaurarii moralei politice \u00eentre oameni si state! Da, plini de candoare au fost bunicii si parintii nostri, caci raul cel mare nu se aratase \u00eenca! \u00centre 1914 si 1918, Europa nu traise dec\u00e2t primul act al unei crize cresc\u00e2nde a puterii, o criza al carei nume e modernitatea t\u00e2rzie, caracterizata de un Totale Mobilmachung stitlul unui eseu al lui Ernst J\u00fcnger, aparut \u00een 1931, traductibil ca \u201eMobilizarea totala\u201c, n. trad.t generator al unui Weltburgerkrieg srazboi mondialt cu consecinte mortifere nemai\u00eent\u00e2lnite. Totusi, abia \u00een a doua parte a acestei crize, \u00eentre 1935 si 1945, a fost desav\u00e2rsita apoteoza, daca se poate spune asa, ridic\u00e2nd violenta la un nivel nemai\u00eent\u00e2lnit, o violenta \u00eempotriva populatiei civile, si asta cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t pentru statul nazist, unii oameni, printre care si evreii, \u00eesi pierdusera calitatea naturala de oameni.<br \/>\nCu o fata a acestui rau, un rau ce i-a marcat profund experienta existentiala, se confrunta deci Hannah Arendt \u00een primavara lui 1961, la Ierusalim. Or, pentru majoritatea prietenilor sai evrei traitori \u00een Israel si la New York, raul nu mai fusese pus astfel \u00een lumina \u2013 anume ca banalitate tehno-birocratica. Acesti oameni, ale caror familii avusesera de suferit sau care suferisera ei \u00eensisi deportarea, \u00eei considerau pe indivizii care pusesera \u00een act genocidul niste produse monstruoase generate de o societate monstruoasa: produsul unei teratologii a societatii germane. Dar asta ar fi \u00eensemnat, riposteaza Arendt, ca \u00eentre 1933 si 1945, Germania fusese o societate condusa de bolnavi psihic. Or, daca ansamblul personalului politic si administrativ al Germaniei naziste ar fi fost un conclav al bolnavilor psihic, ar fi \u00eensemnat ca si societatea, \u00een \u00eentregul ei (cu exceptia opozantilor socialisti si comunisti deja deportati) era o societate de bolnavi psihic. Si atunci se pune \u00eentrebarea: poate fi aplicata notiunea de maladie mentala socius-ului \u00een majoritatea sa? Unii au \u00eencercat s-o faca, inclusiv \u00een societatile comuniste, dar faptul s-a dovedit nu mai mult dec\u00e2t o metafora prost aleasa si pernicioasa, care, \u00een realitate, a blocat reflectia asupra fenomenului nazist si a societatii care l-a produs. Hannah Arendt o refuza \u2013 punct de vedere, dupa mine, absolut \u00eendreptatit. Tocmai din pricina acestui abandon al limitelor etice (asupra carora voi reveni) reuseste Arendt (si n-a fost singura: cf. prima Scoala de la Frankfurt) sa-si dea seama ca nu fusese vorba acolo de nebunia c\u00e2torva conducatori care au contaminat cu furia lor vindicativa un popor \u00eentreg, ci, dimpotriva, ca era vorba de o revolutie,\u00a0 revolutia bruna: o noua conceptie asupra unui socius modern emergent \u00eencepea sa prinda corp, dupa ce mocnise multa vreme \u00een umbra ori fusese am\u00e2nata din diverse pricini istorice, care o ocultasera (2). Or, acest abandon al tuturor limitelor etice nu era doar un argument bun pentru discursul politic electoral, cum multi au crezut, ci o credinta \u2013 deci o conceptie metafizico-biologica \u2013 conform careia perceptia negativa asupra evreilor reali, conceptualizata \u00een negativitatea absoluta a unui Evreu emblematic (si, \u00een felul sau, \u00een figura Slavului), traducea natura ontologica a acestei negativitati (\u00een ciuda faptului ca, \u00een Primul Razboi Mondial, numerosi evrei germani, inclusiv social-democrati, se aratasera de un nationalism sovin, arunc\u00e2ndu-se fara preget \u00een lupta contra Frantei, a Angliei si a Imperiului Rus \u2013 angajament \u00eentru totul comparabil cu cel dovedit de non-evrei). De altfel, nu trebuie trecuta sub tacere nici ura nazistilor pentru socialisti si mai ales pentru comunisti. Dar, desi nutrita si pe realitatea unor crime indiscutabile, aceasta ura reprezenta totusi (nu e o scuza \u2013 doar o interpretare!) o ura politica si nu o ura asupra naturii umane a unui grup de oameni \u2013 era deci o ura ontica. Se \u00eentelege deci ca aceasta negativitate metafizico-biologica, de altfel ca \u00eentreaga negativitate sociala moderna, sprijinita pe spiritual si pe stiintific, \u00eesi gasea argumentul empiric \u00een pozitivism, apel\u00e2nd la tot felul de discipline stiintifice sau pseudo-stiintifice. Iar pentru a pune \u00een practica aceasta negativitate ontologica, statul nazist avea la dispozitie o perfecta organizare birocratica, \u00eentemeiata pe o traditie deja veche de ascultare orbeasca, \u00een lant, pe linia ierarhica, a comandamentului aflat la putere. Pentru Arendt, aceasta pierdere a reperelor etice permite dez-lantuirea (ruperea lanturilor etice si totodata radicalizare) acelui totul e posibil al modernitatii t\u00e2rzii, concept elaborat \u00eentr-o lucrare publicata \u00een 1958 \u2013 \u201eConditia umana\u201c si \u00een c\u00e2teva texte aparute postum si editate de Mary McCarthy, cu titlul \u201eCe este politica?\u201c. Ceea ce subliniaza Arendt, \u00eentr-un demers foarte marcat de critica heideggeriana a modernitatii tehnice ca metafizica ultima, este ca totul e posibil rezida si \u00een acel eveniment-venire al revelarii propriului (Ereignis) modernitatii, care deplaseaza punctul de sprijin al g\u00e2ndirii umane prin transformarea simplei enuntari a obiectivarii prin cogito, subiectul g\u00e2nditor al lui Descartes (specific, deci, g\u00e2ndirii stiintifice), \u00eentr-un adevar transcendent, dupa formula Sf\u00e2ntului Toma, reluata de Descartes \u2013 adequatio intellectum et rei. Asa \u00eenc\u00e2t cogito ergo sum, g\u00e2ndesc deci exist, s-ar traduce, \u00een modernitate, astfel: g\u00e2ndirea mea obiectivanta e adevarul lumii \u2013 sigur, sub egida lui Dumnezeu, dar a unui Dumnezeu at\u00e2t de \u00eendepartat, de hiperboreal, care, tot distant\u00e2ndu-se, a uitat de oamenii pe care i-a creat. Or, \u00een fierbintea lor credinta, evreii traditionalisti din tarile Estului european \u00eentelesesera desigur aceasta tragedie c\u00e2nd, pe drumul ce-i ducea la moarte, repetau: \u201eDoamne! De ce ne-ai parasit?\u201c (3). Daca o asemenea asertiune, adequatio intellectum et rei, e transplantata deci \u00een c\u00e2mpul politicii fara nicio fr\u00e2na etica, atunci ne aflam sub imperiul acelui totul e posibil al obiectivarii socio-politice, inclusiv si mai ales al obiectivarii omului\/ rasei ca sub-om sau, mai rau, ca om-maimuta. Arendt amintise deja, \u00een al doilea volum al \u201eOriginilor totalitarismului\u201c, intitulat \u201eDespre imperialism\u201c, felul \u00een care colonizatorii europeni tratasera popoarele colonizate \u2013 ca sub-oameni \u2013, action\u00e2nd \u00een consecinta: \u201ea good Indian is a dead Indian\u201c. Iata de ce reflectiile sale asupra lui Eichmann \u00eesi gasesc simultan radacina \u00een aceasta prima lucrare privind evenimentele premergatoare ascensiunii regimurilor totalitare \u00een secolul al XX-lea si \u00een meditatiile asupra conditiei modernitatii, care reiau \u00een substrat notiunea de nihilism dezvoltata at\u00e2t de Nietzsche, c\u00e2t si de Heidegger, dar si de Benjamin si Adorno. \u00centre \u201eEichmann la Ierusalim\u201c si alte lucrari de critica politica ale lui Hannah Arendt curge un fir rosu semantic, mai mult sau mai putin vizibil, dar care leaga toate aceste texte, fapt pe care multi dintre criticii at\u00e2t de \u00eend\u00e2rjiti ai \u201eRaportului asupra banalitatii raului\u201c nu l-au sesizat niciodata, nici macar un spirit erudit si rafinat ca Hans Jonas. Pentru Arendt, acesta este cadrul potrivit pentru a reflecta la crima \u00eempotriva umanitatii, c\u00e2nd scopul (victoria totala) justific\u00e2nd mijloacele, toate mijloacele, folosirea instrumentelor de razboi (armele) si a tintelor (militare si civile, de-a valma) nu mai conteaza \u00een raport cu rezultatul scontat de subiectul enuntarii strategice.<\/p>\n<p>Iata, \u00een linii mari, ceea ce voia sa arate Hannah Arendt, \u00een analizele sale asupra procesului lui Eichmann. Din punctul meu de vedere, a reusit s-o faca magistral. Si se pare ca filmul, fara a forta, abordeaza tema cu mare delicatete, mai ales c\u00e2nd totul da de \u00eenteles ca prietenii evrei ai lui Hannah Arendt au primit \u00een chip cu totul eronat deconstructia personajului Eichmann. Ei voiau (ca si acuzarea si, \u00een spatele ei, t\u00e2narul stat Israel) ca acest proces sa fie esentialmente un proces \u00eempotriva unui stat nemaipomenit de criminal. Dar, o data \u00een plus, opiniile au mers \u00een sensuri contrare. Arendt si cel de-al doilea sot al sau, ex-spartakistul filosof Heinrich Bl\u00fccher, erau de parere ca procesul unui stat criminal, care privea o lume \u00eentreaga, nu putea avea loc \u00een Israel, si ca ar fi trebuit sa se desfasoare \u00een Germania, asta pe de o parte; iar pe de alta parte, ca Eichmann nu putea fi facut responsabil dec\u00e2t pentru crime la care colaborase \u00een mod direct, dat fiind ca un birocrat de rangul sau, cu locul pe care-l ocupa \u00een organigrama trimiterilor la moarte colectiva, nu ucisese niciodata cu m\u00e2na sa nici un evreu, treaba murdara fiind delegata altor angajati, \u00een cadrul unei stricte diviziuni birocratice a muncii! Ceea ce i-a revoltat pe prietenii lui Arendt este ca, \u00een logica acestui rationament, c\u00e2ta vreme n-avea s\u00e2nge pe m\u00e2ini, Eichmann n-ar fi putut fi nici macar pus sub acuzare, caci \u00een principiu, \u00een tarile democratice, condamnati erau doar autorii, responsabilii actelor de crima, dar niciodata simpla intentie \u2013 altminteri ar fi trebuit condamnate si eliminate sute de mii de persoane (ceea ce nazistii, \u00een fapt, au si facut). Iar aceasta controversa privind natura acuzarii are importanta ei, caci astazi la fel de bine le-ar putea fi intentat proces si industriasilor americani, inclusiv celor de la Hollywood, care au colaborat intens cu Germania nazista, nu numai p\u00e2na la declaratia de razboi din decembrie 1941, dar si dupa aceea, cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu General Motors prin intermediul filialei sale Opel (4). Deja, aceasta atitudine \u00een sine a lui Arendt de a distinge \u00eentre banalitatea unui functionar care-si \u00eendeplineste cu zel sarcina de a organiza deportarea \u00een slujba unui regim criminal, pe de o parte, si criminalitatea concreta\/ abstracta a unui sistem politic, pe de alta parte, i-a iritat profund pe prietenii sai care nu vedeau diferenta \u00eentre crimele sistemului si responsabilitatea personala, asa cum e ea definita \u00een codurile civile ale tarilor democratice. Si aici se pune \u00eentrebarea abisala de a sti daca poate fi aplicat dreptul democratic unor responsabili sau unor banuiti de crime \u00eenfaptuite \u00een tari marcate de forma politica a dictaturii totalitare. Nu e locul, \u00een acest eseu, de a dezvolta acest aspect \u00een totalitatea sa, si totusi \u00eentrebarea merita rostita si repusa pe tapet, pentru a aborda un segment al problematicii ridicate de Arendt. O \u00eentrebare care suscita o dificila problema de filozofie a dreptului prin faptul ca era imposibil a-l acuza pe Eichmann ca a \u00eencalcat legile criminale si \u00een acelasi timp constitutionale ale Reich-ului (si regretam din suflet ca n-a facut asta). \u00censa c\u00e2nd se intenteaza un proces \u00een numele valorilor etice si juridice ale democratiei, nu poate fi aplicata unui presupus inculpat o alta regula, sub pretextul ca sistemul pe care-l slujea era criminal si non-democratic fiindca, \u00een drept, responsabil nu e dec\u00e2t cel ce comite crima. Altminteri, daca am aplica o jurisdictie de tip totalitar acestor criminali cu gulere albe, ne-am comporta si noi \u00eentocmai ca birocratii pe care-i condamnam, nu numai din punctul de vedere al dreptului, ci si al eticii. Furia amicilor lui Arendt pleaca deci dintr-un sentiment si dintr-o pasiune: din sentimentul ca ea ar fi manifestat o oarecare \u00eengaduinta fata de Eichmann si din pasiunea \u00eentemeierii justitiei aplicate nazistilor pe o razbunare fara sat, viz\u00e2nd orice membru de partid si cu at\u00e2t mai violenta \u00een privinta vinovatilor care ocupasera \u00eenalte functii \u00een ierarhia de partid. Ei opinau ca notiunea de \u201ebanalitate a raului\u201c, aparata de Arendt cu o profunda rigoare conceptuala, era, \u00een fapt, o repunere \u00een discutie a unicitatii genocidului comis asupra evreilor \u00een timpul celui De-Al Doilea Razboi Mondial, ceea ce, \u00een lumina textelor publicate de Arendt, era desigur absurd. Daca Eichmann, care semnase ordinele de deportare (dar niciodata un ordin de executie capitala, caci nu biroul pe care-l conducea se ocupa de o asemenea \u201etreaba murdara\u201c), daca Eichmann deci nu mai era vazut ca un actor exceptional al sistemului criminogen nazist, ci ca un simplu mecanism \u00een enorma masina birocratica, mecanism care, odata debarasat de constiinta morala, putea sa aplice fara cr\u00e2cnire legile celui De-Al Treilea Reich (si asta a facut), daca Eichmann n-ar fi intruchipat dec\u00e2t banalitatea raului \u2013 atunci nici acest rau pus \u00een scena de nazisti nu va fi fost, \u00een sine, un rau exceptional, ci o variatie radicala a unui rau permanent. Iata care era, pentru unii, marea primejdie: sa-l vada pe Eichmann redus la aceasta banalitate a raului, caci pentru Arendt, radacina acestui rau zacea chiar \u00een modernitatea noastra t\u00e2rzie, unde socius-ul si-a pierdut toate reperele etice pentru a se afla ne\u00eencetat la dispozitia (Vorhandenheit) acelui \u201etotul e posibil\u201c al nihilismului sau ontologic. Ca atare, un asemenea rau se putea repeta la infinit, slujit de oricine, cu alti protagonisti si pe alte scene: toti oamenii, din orice sistem politic, care si-ar pierde \u00eentr-un moment sau altul, reperele morale, ar \u00eentruchipa, \u00eentr-un moment sau altul, un Rau, abisal fara \u00eendoiala, dar la urma urmei banal, de o banalitate \u201eumana, prea umana\u201c. O judecata insuportabila, \u00eentr-adevar, pentru barbatii si pentru femeile care fusesera deportati sau care-si pierdusera parintii, fratii sau copiii si ale caror amintiri, \u00een 1961, erau \u00eenca proaspete. Dar \u00een acel moment, intervine, \u00een raportul lui Arendt, divortul dintre analiza si sentiment, dintre deconstructia conceptuala si emotia legitima resimtita la amintirea anilor celor mai sinistri din viata unui om. Unui prieten din Ierusalim care-i spunea, \u00een timpul procesului, \u201etu nu-i iubesti pe evrei\u201c, ea i-a raspuns: \u201e\u00eemi iubesc prietenii si iubesc adevarul\u201c, trec\u00e2nd astfel universalitatea criticii asupra naturii umane \u00eenaintea oricarei solidaritati tribale. Arendt alesese, asadar, \u00eentre dragostea neconditionata pentru trib si dragostea pentru adevar. Pentru ea, \u201eRight or wrong my country\u201c e un adagiu mai mult dec\u00e2t periculos fiindca poate duce la orbire politica si la crima colectiva, caci, asa cum se stie de mult, nu sentimentele, nici sentimentele arse de traumatismele unei vieti expuse unor mari primejdii, nici, la urma urmelor, razbunarea nu conduc la o buna filozofie critica si la o analiza politica pertinenta. Aici trebuie deci admirate curajul, determinarea, rigoarea si onestitatea funciara ale lui Arendt, care, \u00een cea mai buna dintre traditiile platoniciene, pe care le cunostea de altfel perfect, n-a vrut sa cedeze, chiar \u00eenvaluita \u00een durerea si \u00een doliul fara sf\u00e2rsit care o cuprinsesera si pe ea, ca si pe prietenii sai. N-a vrut sa cedeze \u00een fata a ceea ce Platon ar fi numit opinie, doxa (opinie confuza). Hannah Arendt a vizat \u00een permanenta adevarul din spatele aparentelor, adevar care, dupa acelasi filosof grec, \u00eenseamna si cautarea bunului si a frumosului \u2013 prin contemplarea ideii. \u00cen acest stadiu, nu se poate nega ca a manifestat o vointa de fier, ghidata de o etica la fel de ferma, cu dimensiuni universale, reflectia lui Hannah Arendt fiind de aceea valabila si dincolo de actualitatea procesului lui Eichmann. Caci daca sobrietatea cautarii adevarului vine cu necesitate din compasiunea pentru victime, ea nu se poate \u00eencurca \u00een sentimentalisme, fiindca tocmai pe aceasta sobrietate a compasiunii fara pasiuni parazite se \u00eentemeiaza forta eroinei din \u201eRaport asupra banalitatii raului\u201c.<br \/>\n(Va urma)<\/p>\n<p><strong>Traducere din franceza de <\/strong><br \/>\n<strong>Teodora Dumitru<\/strong><\/p>\n<blockquote><p>&nbsp;<\/p>\n<p>(1) E suficient sa parcurgi descrierile razboaielor din Grecia antica sau a celor duse de romani, ori, mai t\u00e2rziu, ale popoarelor migratoare venite din Asia sau din zona baltica, ori despre Cruciada albigenzilor, si sub ochii nostri se vor desfasura tot at\u00e2tea masacre generalizate ale civililor, rapiri, prizonierate fara scapare etc. Se va raspunde: acestea erau niste societati salbatice! Dar \u00eensasi frumoasa Grecie a filosofilor era o astfel de societate, atunci c\u00e2nd nu ezita sa rada de pe fata pam\u00e2ntului o cetate, trec\u00e2nd toti locuitorii sai prin foc si sabie\u2026 Tot asa cum o astfel de violenta extrema se \u00eent\u00e2lnea \u00een Europa deja premoderna, \u00een secolele al XVI-lea si al XVII-lea, \u00een timpul razboaielor religioase din Franta si din Imperiul German, unde s-au \u00eenregistrat masacre masive ale civililor \u2013 vezi exemplul simptomatic al Noptii Sf\u00e2ntului Bartolomeu, \u00een Franta.<br \/>\n(2) Asta sugereaza magistralul text al lui G\u00e9rard Granel, intitulat \u201eAnii treizeci sunt \u00een fata noastra\u201c, unde se arata \u00een ce masura anii treizeci ai secolului trecut constituiau preistoria a tot ceea ce era pe cale sa se \u00eent\u00e2mple dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial (v. \u201eEtudes\u201c, Galil\u00e9e, Paris, 1995). Fragmente din aceasta preistorie a contemporaneitatii noastre apar \u00een admirabilul film al lui Fritz Lang \u201eMetropolis\u201c (1927), \u00een \u201eMuncitorul\u201c (1931) lui Ernst J\u00fcnger si \u00een romanul emblematic pentru antinazismul sau \u201eAuf den Marmorklippen\u201c (1939) s\u201ePe falezele de marmura\u201ct. Pentru o privire istorica asupra acestei revolutii, cf. David Schoenbaum, \u201eHitler&#8217;s Social Revolution: Class and Status in Nazi Germany, 1933-1939\u201c, Doubleday and Company, Garden City, 1966. Acest text este respingerea istorica cea mai reusita a conceperii nazismului ca forma socio-politica antimoderna.<br \/>\n(3) Dumnezeu mai abandonase o data pe cineva \u2013 pe Cel considerat de crestini Fiul Sau, pe Christos. E poate unul dintre motivele care ma fac sa cred ca, dupa Al Doilea Razboi Mondial si dupa genocid, pentru non-evrei, pentru goi adica, evreii au devenit \u00eentruc\u00e2tva poporul cristic prin excelenta.<br \/>\n(4) Charles Levinson, \u201eVodka Cola\u201c, Paris, 1977; cf., primul capitol; iar pentru o analiza mai generala, Geminello Alvi, \u201eLe Si\u00e8cle am\u00e9ricain en Europe\u201c, Paris, 1995.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Hannah Arendt (2013), regia Margarethe von Trotta; cu Barbara Sukowa &nbsp; Mai dificila dec\u00e2t adaptarea unui roman pentru ecran nu poate fi dec\u00e2t adaptarea unei carti-document de istorie si filosofie, dec\u00e2t structurarea ei \u00eentr-o trama narativa convingatoare, care sa redea esentialul fara a cadea \u00een naivitatea simplei ilustrari ori \u00een caricatura sentimentalista. Acestea sunt serioasele&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-antigona-a-vremurilor-moderne\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O Antigona a vremurilor moderne<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,83,9152,9153],"class_list":["post-16317","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-film","tag-hannah-arendt-2013","tag-regia-margarethe-von-trotta"],"views":1824,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16317","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16317"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16317\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16317"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16317"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16317"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}