Nu cu multa vreme \u00een urma, Editura Herald a inaugurat o noua colectie (intitulata \u201eMathesis\u201c) care cuprinde \u00een general texte de filosofia stiintei, filosofie naturalista sau filosofie analitica. Initiativa este fara \u00eendoiala utila, av\u00e2nd \u00een vedere ca se publica pe o nisa lasata aproape \u00een \u00eentregime descoperita de marile edituri din Rom\u00e2nia, iar numele traduse sunt dintre cele mai reprezentative pentru aceasta orientare filosofica: B. Russell, R. Colingwood, J. Searle etc. Din \u00eentreaga colectie ne-am oprit momentan asupra lucrarii teologului britanic John Hick, intitulata \u201eNoua frontiera a religiei si stiintei. Experienta religioasa, neurostiinta si transcendentul\u201c. Dupa cum sugereaza titlul cartii, autorul vorbeste despre religie \u00een contextul global actual, tin\u00e2nd seama mai ales de ultimele descoperiri ale stiintei, \u00een special cele ale neurobiologiei. Lucrarea este structurata \u00een trei mari parti: o prima parte trateaza despre religie si experienta religioasa \u00een genere, a doua despre raportul dintre religie si neurostiinta, iar a treia despre pluralismul religios \u00een contextul global actual.
\nPrima parte \u00eencepe cu distinctia dintre religia ca institutie si religia ca spiritualitate, distinctie care apare din punct de vedere istoric \u00een perioada axiala a marilor religii (800-200\u00ee.Hr.). Religia institutionalizata a contribuit de-a lungul timpului la dezvoltarea limbajului, a educatiei, a stiintelor sau a artei, fiind \u00een acelasi timp si un instrument al coeziunii sociale. Din acest motiv institutiile religioase au fost \u00een general controlate de clasele sociale dominante, iar monopolul proclamat asupra adevarului a condus uneori la conflicte religioase. Se pot evidentia asadar at\u00e2t aspecte pozitive, c\u00e2t si aspecte negative ale religiei institutionalizate.
\n\u00cen cazul abordarii aspectului spiritual al religiei, autorul face c\u00e2teva precizari necesare din cauza polisemiei si a laxitatii pe care o prezinta la ora actuala acest termen. Astfel, autorul face distinctia \u00eentre \u201espiritualitate\u201c (cu ghilimele) si spiritualitate (fara ghilimele). Prin \u201espiritualitate\u201c se \u00eentelege diversitatea experientelor care sunt similare cu experientele religioase sau care contin importante elemente religioase. Aici pot intra toate formele de manifestare spirituala datorate sincretismului contemporan, care presupun sau nu forte supranaturale: credintele New-Age, practica yoga, feng-shui, astrologia, terapia florala, hipnoterapia, reiki, cititul \u00een cristale, cristaloterapia etc. Pe de alta parte, prin spiritualitate se \u00eentelege aspectul interior al experientei religioase asa cum se regaseste el \u00een textele marilor mistici, indiferent de traditia din care provin. Acesta este aspectul asupra caruia autorul \u00eesi va orienta cercetarea, consider\u00e2nd ca aspectul institutional al religiei este unul secundar. Iar aici, odata cu definirea religiei ca spiritualitate, este introdus un nou concept important, cel de experienta religioasa.
\nExperienta religioasa este definita ca o experienta interioara care este \u00een general structurata si exprimata \u00een termeni religiosi. Autorul face analiza unor astfel de experiente baz\u00e2ndu-se pe marturii luate din scrierile lui William James sau pe rapoartele publicate de cercetatorii de la Religious Experience Research Centre de la Universitatea din Wales. Modalitatile de experimentare ale fenomenelor religioase sunt multiple, ele fiind clasificate \u00een patru categorii: a) experimentarea unor aspecte ale lumii naturale; b) sentimentul prezentei lui Dumnezeu, a \u00eengerilor sau a unor forte supranaturale; c) perceptii vizuale sau auditive exterioare sau interioare; si d) unirea cu divinitatea experimentata si exprimata de mistici. Marturiile unor astfel de experiente traite sunt dintre cele mai diverse (de la unele sublime p\u00e2na la altele aparent ridicole), iar aici se pune evident problema diferentierii experientelor religioase autentice de cele false. Prin ce anume se deosebesc delirul unui epileptic sau starea unui consumator de narcotice, care are sentimentul absolutului, de extazul unui mistic, din moment ce starile traite sunt similare si sunt descrise \u00een termeni similari?
\nPentru a raspunde la o astfel de \u00eentrebare, autorul face referire tot la marturiile prezente \u00een traditiile marilor religii, iar raspunsul oferit este unul foarte simplu \u00een aparenta: diferenta \u00eentre experientele religioase autentice si cele false este data de roadele morale si spirituale produse \u00een viata celor care au trait experientele respective. Precum \u00een parabola lui Iisus, unde pomul rau nu poate produce roade bune, tot astfel, doar o experienta autentica poate \u00eentari din punct de vedere moral si spiritual persoana respectiva. Iar istoria sta marturie ca de-a lungul timpului au existat multi oameni extraordinari ce au avut parte de astfel de experiente care i-au \u00eentarit \u00een credinta si iubire fata de semenii lor.
\nA doua parte a cartii este, poate, si cea mai semnificativa din punctul de vedere al tezei sustinute de autor. Aici se discuta despre posibilitatea experientei religioase \u00een raport cu rezultatele ultimelor cercetari facute \u00een domeniul neurostiintei si al stiintelor cognitiei. Pentru a intra \u00een dialog cu aceste domenii stiintifice, autorul porneste de la problema centrala discutata \u00een cadrul disciplinelor respective: relatia minte\u2013creier sau raportul dintre constiinta si activitatea neuronala. Miza acestui dialog se refera la legatura dintre religie si determinismul natural. Este viata religioasa determinata de raporturile cauzale care pot fi identificate la nivelul activitatii cerebrale sau ea poate exista independent si eventual influenta acest determinism natural? De raspunsul la aceasta \u00eentrebare depinde \u00eensasi posibilitatea experientei religioase ca fenomen autonom.
\nDin punctul de vedere al oamenilor de stiinta, care se bazeaza pe presupozitiile unei filosofii naturaliste, exista doua raspunsuri la problema relatiei minte \u2013 creier: 1) teoria identitatii minte \u2013 creier (numita si Central State Materialism) care presupune ca, atunci c\u00e2nd vorbim despre constiinta, ne referim de fapt la activitatea neuronala; si 2) teoria epifenomenalista care vorbeste despre o corelatie \u00eentre constiinta si creier, viata constienta fiind un produs al activitatii chimice a creierului, asupra careia nu are \u00eensa nici un efect volitional.
\nJ. Hick combate cele doua teze principale ale filosofiei naturaliste si pledeaza pentru existenta liberului arbitru. Liberul arbitru presupune nu doar ca viata constienta este un rezultat al activitatii cerebrale, ci ca vointa constienta poate interveni si chiar modifica aceasta activitate. Pentru a-si sustine teza, Hick face apel la observatii experimentale facute asupra unor calugari budisti care practicau meditatia, la care s-a putut observa o intensificare a activitatii lobului frontal (sediul atentiei) si o atrofiere a nucleului amigdaloid (sediul anxietatii si fricii), semn clar al influentei activitatii constiente asupra activitatii neuronale.
\nPe l\u00e2nga aceste dovezi experimentale, J. Hick pune \u00een discutie si presupozitiile teoretice si logice ale adeptilor determinismului natural: \u00een momentul \u00een care cineva afirma ca modul \u00een care el g\u00e2ndeste este rezultatul necesar al unor procese naturale, atunci el nu mai poate afirma ca \u201estie\u201c sau \u201ecrede \u00een mod rational\u201c ca are dreptate, deoarece el se comporta asemeni unui computer programat dinainte sa ajunga la un anumit adevar. Opinia pe care o pronunta nu-i apartine, el ar fi putut afirma absolut orice opinie \u00een functie de felul \u00een care ar fi fost \u201eprogramat\u201c. Cu alte cuvinte, disputa liber arbitru \/ determinism natural are sens doar accept\u00e2nd ipoteza libertatii. Doar atunci se poate vorbi despre alternativa, cunoastere rationala, adevar si fals. Un determinist care \u00eencearca sa discute o astfel de problema se autocontrazice, deoarece din punctul sau de vedere problema pur si simplu nu exista.
\n\u00cen cea de-a treia parte, J. Hick pune \u00een discutie problema existentei mai multor traditii religioase si a felului \u00een care ne putem raporta azi la ele. De altfel, autorul s-a remarcat \u00een lumea teologica si stiintifica internationala prin faptul ca a construit si sustinut o filosofie a pluralismului religios. Din punctul sau de vedere, adevarul poate fi cunoscut si m\u00e2ntuirea poate fi gasita \u00een orice traditie religioasa. Toate religiile lumii recunosc starea trista a vietii \u00een care fiecare individ este preocupat de sine \u00een detrimentul altora si \u00een care exista oprimare, violenta, nedreptate si saracie. \u00cen acelasi timp, toate credintele propun cai de trecere de la auto-centrarea naturala a individului catre o noua orientare, centrata spre transcendent, asa cum este el conceput \u00een fiecare traditie religioasa. Pentru Hick, pluralitatea religiilor rezulta din faptul ca Absolutul, desi este unul, este perceput \u00een mod diferit \u00een functie de fiecare traditie religioasa (grosso modo, spunem ca Occidentul \u00eesi reprezinta Absolutul \u00een termeni personali sau teisti, \u00een timp ce \u00een Orient se vorbeste \u00een termeni impersonali). Aceasta diferentiere vine din faptul ca omul raspunde \u00een mod liber chemarii transcendentului, fiecare traditie religioasa cunosc\u00e2nd o componenta umana si culturala importanta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu cu multa vreme \u00een urma, Editura Herald a inaugurat o noua colectie (intitulata \u201eMathesis\u201c) care cuprinde \u00een general texte de filosofia stiintei, filosofie naturalista sau filosofie analitica. Initiativa este fara \u00eendoiala utila, av\u00e2nd \u00een vedere ca se publica pe o nisa lasata aproape \u00een \u00eentregime descoperita de marile edituri din Rom\u00e2nia, iar numele traduse… Cite\u0219te mai mult »Religie, minte si neurostiinta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[9142],"class_list":["post-16307","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-texte-de-filosofia-stiintei"],"views":1799,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16307","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16307"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16307\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16307"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16307"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16307"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}