{"id":16287,"date":"2013-08-08T15:57:13","date_gmt":"2013-08-08T13:57:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16287"},"modified":"2013-08-08T15:57:13","modified_gmt":"2013-08-08T13:57:13","slug":"arta-de-a-i-citi-pe-ticalosi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/arta-de-a-i-citi-pe-ticalosi\/","title":{"rendered":"Arta de a-i citi pe ticalosi"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Daca nu i-am citi pe oamenii care, in viata de zi cu zi, sunt niste ticalosi, n-am mai citi nimic, scrie Margo Rabb in \u201eThe New York Times\u201c. Rabb porneste de la constatarea ca unul dintre idolii adolescentei sale, Rainer Maria Rilke, nu era, de fapt, nici pe departe barbatul bl\u00e2nd si visator a carui imagine se desprindea din \u201eScrisorile catre un t\u00e2nar poet\u201c. Revelatia a avut-o niste ani mai t\u00e2rziu, dupa ce a citit \u201eLife of a Poet\u201c, biografia lui Rilke scrisa de Ralph Freedman. Fiecare pagina a acestei biografii infatiseaza, se pare, o fiinta monstruoasa, un individ egoist, afemeiat si \u2013 ei, bine \u2013 sociopat. <\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Descoperirea vietii unui scriitor iti schimba relatia cu acesta, arata Margo Rabb. Iti distruge fanteziile, ciobind imaginea lustruita a autorului cu care ram\u00e2i dupa ce parcurgi cartile mult laudate. Rabb o citeaza pe scriitoarea americana Laurie Halse Anderson: \u201eCartile sunt precum c\u00e2rnatii. Iti place produsul finisat, insa nu vrei sa stii, cu adevarat, cum a fost obtinut acesta.\u201c<\/strong><\/em><br \/>\nA te indragosti de o carte e o experienta unica si, uneori, stranie: nu e greu sa faci transferul de la a adora un roman la a-l adora pe creatorul sau. C\u00e2nd citesti o carte, petreci multe ore intr-un contact intim cu mintea altcuiva \u2013 e o relatie intensa, insa unilaterala. Din pacate, de multe ori experienta aceasta se dovedeste, arata Margo Rabb, mult mai buna dec\u00e2t experienta int\u00e2lnirii cu creatorul respectiv, in carne si oase.<br \/>\nScriitorii sunt, la r\u00e2ndul lor, constienti de acest risc. Rabb o citeaza pe Elizabeth Gilbert, autoarea bestsellerului \u201eMan\u00e2nca, roaga-te, iubeste\u201c, care marturiseste: \u201eC\u00e2nd ma int\u00e2lnesc cu cititorii, ma simt responsabila si ma tem sa nu-i dezamagesti. Dar cum poti sa nu dezamagesti pe cineva care a investit deja in tine?\u201c.<br \/>\nGilbert evita sa-i int\u00e2lneasca pe unii dintre autorii ei favoriti: \u201eImi place la nebunie cum scrie Martin Amis, insa probabil ca n-ar fi o idee buna sa stau de vorba cu el. Si nici el nu cred ca ar vrea sa stea de vorba cu mine, sa discutam despre ce facem ca sa devenim niste oameni mai sanatosi si mai buni.\u201c<br \/>\nExista insa si cititori carora nu le repugna laturile mai intunecate ale scriitorilor favoriti. Mary Karr, o alta romanciera celebra, autoare de biografii si profesor la Syracuse University, e dispusa, arata Margo Rabb, sa treaca multe defecte umane cu vederea: \u201eTolstoi sunt sigura ca a fost un ticalos de prima m\u00e2na, dar inca il iubesc. Inca ii iubesc pe Stevens si pe Pound. Daca nu i-as mai citi pe oamenii de soiul lor, nu am mai citi nimic. Chiar si cei mai buni dintre noi sunt, cel putin o parte din vreme, niste ticalosi.\u201c<br \/>\nRelatia dintre scriitori si cartile lor nu este, in sf\u00e2rsit, una simpla. O opera de arta e, intr-adevar, produsa de o persoana, scrie Margo Rabb, insa ea nu e unul si acelasi lucru cu acea persoana care o produce. Artistul incearca sa locuiasca, temporar, o varianta mai autentica si mai eficienta a propriului sine, pe care nu o poate reproduce in asa-zisa \u201eviata adevarata\u201c, oric\u00e2t de mult ar incerca. Si poate tocmai de asta si scrie: ca sa incerce sa fie, chiar si pentru un timp foarte scurt, mai mult \u2013 si mai bun \u2013 dec\u00e2t este cu adevarat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Daca nu i-am citi pe oamenii care, in viata de zi cu zi, sunt niste ticalosi, n-am mai citi nimic, scrie Margo Rabb in \u201eThe New York Times\u201c. Rabb porneste de la constatarea ca unul dintre idolii adolescentei sale, Rainer Maria Rilke, nu era, de fapt, nici pe departe barbatul bl\u00e2nd si visator a carui&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/arta-de-a-i-citi-pe-ticalosi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Arta de a-i citi pe ticalosi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[9131,9132,9133,2224],"class_list":["post-16287","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-carti-si-autorii-lor","tag-cititori-si-scriitori","tag-relatia-cititor-scriitor","tag-scriitori"],"views":1061,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16287","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16287"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16287\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16287"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16287"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16287"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}