{"id":16283,"date":"2013-08-08T15:53:44","date_gmt":"2013-08-08T13:53:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16283"},"modified":"2013-08-08T15:54:06","modified_gmt":"2013-08-08T13:54:06","slug":"daca-nu-as-fi-emigrat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/daca-nu-as-fi-emigrat\/","title":{"rendered":"Daca nu as fi emigrat"},"content":{"rendered":"

Daca nu as fi emigrat, nu as fi stiut, probabil, niciodata ce \u00eenseamna\u00a0 cultural awareness. Sau nu as fi sesizat, poate, c\u00e2t de important este \u00eentelesul acestui concept pentru viata noastra.<\/strong><\/em>
\nDaca nu as fi emigrat, n-as fi cunoscut-o, probabil, niciodata nici pe Valentina Teclici, cea care mi-a atras atentia asupra acestui concept.<\/strong><\/em>
\nMi-a scris denumirea lui \u00een carnetul meu de note. \u00cen biroul meu din Atena. Venise \u00eentr-o vacanta \u00een Grecia. Din Noua Zeelanda. Unde traieste. Unde lucreaza. O munca extrem de importanta, cu valoare umanitara. Este coordonator de proiecte de reeducare. \u00centr-o \u00eenchisoare. Vorbind cu subiectii ei \u00een limba maori.
\nValentina Teclici este doctor \u00een sociologie al Universitatii din Bucuresti. Trebuia sa vina din Noua Zeelanda. Trebuia sa aflu ca lucreaza \u00een limba maori. Trebuia sa-mi ofere un volum de poezii, cum putine am citit \u00een viata mea (de om, altminteri, tot timpul cu cartea \u00een m\u00e2na). Ad\u00e2nci. Curate, ca scriitura, cinstite. Cu metafora directa si subtire ca v\u00e2rful de sabie. Poezie care nu se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul ismelor, nu se atine de o generatie sau alta, ba optzecisti, ba nouazecisti, ba ante, ba post. Poezie. Pe care si-a tradus-o singura \u00een engleza. Si a publicat-o \u00eentr-un volum, \u201eDe la imposibil la posibil\u201c (\u201eFrom impossible to possible\u201c).
\nSper ca aceia care si-au facut meserie din critica literara, \u00een tara, sa nu treaca cu nepasare peste acest volum. Iar daca vor face-o, vor fi \u00een pierdere. Volumul exista. Cel care scrie, de asemenea. Peste mari si tari. Dar cu cartea publicata \u00een Rom\u00e2nia.
\nAcest doctor \u00een sociologie al Universitatii din Bucuresti, rom\u00e2nca get-beget, care traduce perfect poezie \u00een engleza si lucreaza \u00een Noua Zeelanda \u00een limba maori, m-a sfatuit sa caut definita conceptului de cultural awareness. Ca urmare a comentariului meu asupra unui articol din presa rom\u00e2neasca. Adica, vorba vine a unui singur articol. A unei suite \u00eentregi. A unei anumite atitudini, \u00een felul \u00een care ne raportam la lume.
\n\u00cei povesteam ca, foarte t\u00e2nara fiind, \u00een vizita ca si ea \u00een Atena, la Muzeul de Archeologie, \u00een sala \u00een care este expus Poseidon, m-am \u00eent\u00e2lnit cu un grup de studenti peruani. Eu \u00eemi lasasem copilul zalog \u00een Rom\u00e2nia, altfel nu as fi obtinut niciodata un pasaport. Si m-am g\u00e2ndit atunci cu ad\u00e2nca durere ca probabil copilul meu nu va apuca niciodata sa-l vada pe Poseidon, aici, la o aruncatura de bat, \u00een Balcani, pe c\u00e2nd altii vin sa studieze Archeologia Greciei tocmai din Anzi.
\nSlava Domnului, \u00eei spuneam Valentinei ca acele vremi au fost depasite. Generatia t\u00e2nara umbla acum pam\u00e2ntul de la un capat la altul. Exista la rom\u00e2ni aceasta tendinta, de-a calatori. Si cei care si-o pot permite nu sunt tocmai putini. Sunt multe paginile revistelor si ale blogurilor care le publica \u00eensemnarile de calatorie. Si ai ce citi. Reportaje din cele mai \u00eendepartate colturi de lume. Experientele cele mai inedite. C\u00e2t sa ne umple inima. Noua, celor apartin\u00e2nd generatiei de frustrati, cu pasaportul obtinut ca vai de mama noastra, de la sectia de politie de pe strada Nicolae Iorga.
\nCu un asemenea articol stateam \u00eensa \u00een m\u00e2na, confuza. Si \u00eencercam sa-mi diagnostichez nemultumirea. Nu eram la prima \u00eencercare de acest fel. Nu era prima data c\u00e2nd ma surprindea tonul unor \u00eensemnari de calatorie. Articol sprintar scris, de altfel. Cu stilul de mica golaneala, care prinde la lumea t\u00e2nara. Asa, din v\u00e2rful penitei. Doar ca si din v\u00e2rful papucului. Din v\u00e2rful buzelor, poate mai bine spus. Autorul, de fapt autoarea, descria o calatorie pe o insula mai putin cunoscuta. Unde ea ajunsese atrasa de personalitatea unei mari artiste, de cur\u00e2nd disparute.
\nCe aere de superioritate \u00eesi dadea \u00eensa rom\u00e2nca noastra fata de locuri si fata de oameni! Ce observatii asupra \u201eprimitivismului\u201c lor, pe care d\u00e2nsa \u00eel cataloga dintr-o privire, cu normele noastre imbatabile, noi, civilizatii din Facaieti! Ce superficialitate \u00een judecati, ce uscaciune stupida, ce lipsa completa a iubirii de om si de interes pentru lumea lui Dumnezeu, asa cum e ea, de mai multe feluri! Oare de ce mai umblam globul de la un capat la altul, ma \u00eentrebam, daca nu vedem nimic altceva dec\u00e2t tot ce am fi vazut de-acasa,\u00a0 ramasi pe cuptor? Sau, poate, spre a actualiza, \u00een cartierul Dorobanti, la un local pentru fite?
\n\u201eCeea ce ne lipseste\u201c, mi-a spus Valentina, doctorul \u00een sociologie din Noua Zeelanda, \u201eeste cultural awareness\u201c. Si, la rugamintea mea, mi-a scris notiunea \u00een carnetul de note. Fiindca vroiam sa o ad\u00e2ncesc. Voiam sa aflu cum au constientizat teoreticienii pericolul care ne poate p\u00e2ndi, prostia suficientei de sine.
\nDin lecturile pe care le-am facut, m-am ales cu o multime de informatii. Si astept momentul, inevitabil, c\u00e2nd acest concept va intra \u00een manualele de scoala. Directia spre care se dezvolta societatea umana o va impune, mai devreme sau mai t\u00e2rziu. P\u00e2na una-alta \u00eensa, le \u00eempartasesc ceea ce am aflat tuturor celor care \u00eemi citesc rubrica.
\nDeci:
\nCultural awareness (as spune recunoasterea culturala) \u00eenseamna constientizarea faptului ca nu toate popoarele au aceleasi date formative. Ele au, \u00een functie de aceste date, valori diferite, comportamente diferite, feluri diferite de a se raporta la viata si la moarte. Un rol important \u00een aceasta constientizare \u00eel joaca interactiunea cu alte culturi. Prin aceasta interactiune se constata ca alte culturi evalueaza altfel anumiti parametri sociali. \u00cen momentul largirii sferei de informatii si a recunoasterii \u00een cunostiinta de cauza a diferentelor, ideea de a privi lumea prin \u00eentelesurile mele devine absurda. La fel ca orice proiectare a unei singure experiente \u00een absolut. Convingerea ca drumul meu este singurul drum devine non sens. La fel ca ideea ca \u00eel stiu pe-al lor, dar al meu e mai bun. Societatea merge \u00eenainte spre diversificare. Exista un drum al meu. Exista un drum al lor. Acceparea va duce la un moment dat la un stadiu sinergetic. Si Drumul Nostru, prin varietatea solutiilor pe care le include, este cel care\u00a0 ne va oferi posibilitatea celei mai bune adaptari la o situatie sau alta. Se va atinge astfel stadiul celei de-a treia culturi, cultura de participare.<\/p>\n

Iti multumesc, Valentina.
\nIar cei care au urechi, sa auda!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Daca nu as fi emigrat, nu as fi stiut, probabil, niciodata ce \u00eenseamna\u00a0 cultural awareness. Sau nu as fi sesizat, poate, c\u00e2t de important este \u00eentelesul acestui concept pentru viata noastra. Daca nu as fi emigrat, n-as fi cunoscut-o, probabil, niciodata nici pe Valentina Teclici, cea care mi-a atras atentia asupra acestui concept. Mi-a scris… Cite\u0219te mai mult »Daca nu as fi emigrat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-16283","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1511,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16283","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16283"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16283\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16283"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16283"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16283"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}