{"id":16281,"date":"2013-08-08T15:52:10","date_gmt":"2013-08-08T13:52:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16281"},"modified":"2013-08-08T15:52:10","modified_gmt":"2013-08-08T13:52:10","slug":"iulie-in-austria-iii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/iulie-in-austria-iii\/","title":{"rendered":"Iulie \u00een Austria (III)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Sper ca cititorii acestei pagini care au apucat sa viziteze Viena sunt familiarizati cu muzeele din cartierul care le este destinat, \u00een apropierea celor doua mari muzee de epoca Franz Joseph. \u00cen paranteza fie spus, desi locul este \u00eenzestrat cu numeroase alte institutii, muzeele sunt cele care \u00eei dau numele.<\/strong><\/em><br \/>\nLa Muzeul Leopold, expozitiile permanente sunt concentrate asupra operelor lui Gustav Klimt si Egon Schiele. Chiar daca sunt convins ca faima acestui muzeu este suficient de mare pentru a nu avea nevoie de o prezentare \u00een detaliu, cred ca trebuie sa spun c\u00e2teva cuvinte despre Rudolf Leopold, cel care, medic fiind, a \u00eenceput sa colectioneze arta din tinerete, \u00een anii &#8217;50 ai secolului trecut. A avut bani, bun gust si un evident simt comercial. A colectionat, cu bani putini, \u00eentr-o Austrie \u00eenca saracita de razboi lucrari de Klimt, Kokoschka si, mai ales, de Schiele \u2013 pictorul sau favorit. \u00cen 1994, Leopold a v\u00e2ndut imensa colectie acumulata statului austriac, la o treime din pretul evaluat, cu conditia ca aceasta sa fie gazduita \u00eentr-un muzeu construit anume \u2013 ceea ce s-a si \u00eent\u00e2mplat. Muzeul s-a deschis \u00een 2001, iar Leopold i-a fost director p\u00e2na la moartea sa, \u00een 2010.<br \/>\nDupa ce anul trecut muzeul a socat publicul ceva mai conservator, expun\u00e2nd, la intrare uriasa fotografie tridimensionala, realizata de artista austriaca Ilse Haider, si intitulata Mr. Big, iar, \u00een interior, o fotografie intitulata, simplu, \u201eBarbati goi\u201c, care a fost cenzurata cu o banda rosie, expozitia temporara din acest an, \u201eDesene \u00eempotriva uitarii\u201c, este un exercitiu artistic al lui Manfred Bockelmann (pictor si fotograf austriac, fratele mult mai cunoscutului c\u00e2ntaret Udo J\u00fcrgens), care porneste de la imaginile fotografice ale unor copii asasinati \u00een timpul Holocaustului, \u00een lagarele naziste. Expozitia reuseste sa aiba un impact dureros asupra vizitatorului.<br \/>\nRevenind la cele doua expozitii de baza ale muzeului, dedicate lui Gustav Klimt si Egon Schiele, cred ca despre valoarea operelor expuse nu mai este cazul sa spun prea multe lucruri (muzeul detine cea mai mare colectie Egon Schiele din lume); as preciza, \u00een schimb, ca, din punct de vedere muzeografic, ambele expozitii sunt realizate ireprosabil. Documentarea este temeinica iar, \u00een cazul expozitiei Klimt, muzeografii au apelat la reconstituiri \u2013 lucru destul de rar \u00een asemenea tip de expozitii.<br \/>\n\u00cen celalalt colt al cartierului muzeelor se afla MUMOK (Muzeul de Arta Moderna, care, \u00een fapt, este cel mai important muzeu de arta contemporana al Austriei, constituit pe baza colectiei adunate de Fundatia Ludwig, \u00eenca din anii &#8217;60). Deschis, ca si Muzeul Leopold, tot \u00een 2001, muzeul are o colectie de peste 9.000 de opere realizate \u00een ultimii 90 de ani \u2013 lucrari pe care le ruleaza \u00een expozitia sa permanenta. Din pacate, expozitia temporara a verii acestui an, datorata lui Albert Oehlen, este dezamagitoare (iar salile goale cu supraveghetori somnolenti o dovedesc din plin).<br \/>\nSurpriza scurtului sejur vienez a constituit-o expozitia gazduita de salile de expozitie dintr-o impozanta manastire catolica, aflata \u00eentr-un orasel situat la 10 km de Viena, Klosterneuburg (de altfel, prima capitala a Austriei, la 1114). Datorita politicii unor prelati \u00eentelepti, care au stiut sa profite de statutul special al manastirii, \u00een raport cu Biserica (de fapt, nu este vorba despre o manastire obisnuita, ci despre un locas care face parte din Congregatia Canonica a Sf. Augustin, drept pentru care rectorul sau nu este supus cardinalului Austriei), manastirea detine o fabuloasa colectie de arta (nu numai ecleziala!) si cea mai mare biblioteca privata din Austria (300.000 de volume). Sub conducerea luminata (am ales foarte bine cuv\u00e2ntul!) a rectorului Bernhard Backovsky, aflat \u00een functia de rector din 1995, Fundatia Klosterneuburg organizeaza expozitii temporare de arta contemporana si spectacole de opera (la \u00eenceputul lui iulie, tocmai \u00eencepusera reprezentatiile cu \u201eNevestele vesele din Windsor\u201c, opera compusa de Otto Nicolai). Directorul Fundatiei (aflat, tocmai acum, la v\u00e2rsta pensionarii), Peter Schubert, este, de multi ani de zile, un prieten al Rom\u00e2niei si al rom\u00e2nilor, un colaborator si sustinator al activitatii Institutului Cultural Rom\u00e2n din Viena (unde, de asemenea, Carmen Bendovski, se afla la final de mandat, dupa c\u00e2tiva ani \u00een care a reusit, cu mijloace minime, sa aduca, aproape de publicul austriac, mare parte din ceea ce are mai valoros cultura contemporana rom\u00e2neasca). Poate cineva \u00eesi mai aminteste expozitia deschisa de domnul Schubert anul trecut, la Teatrul National din Bucuresti, cu fotografii ilustr\u00e2nd Jugendstil-ul vienez. Foarte bunei colaborari dintre cei doi directori, precum si sprijinului de specialitate venit din partea unei cunoscute curatoare vieneze de origine rom\u00e2na, Ana Maria Altmann, i se datoreaza prezenta c\u00e2torva artisti remarcabili \u00een salile gotice de la Klosterneuburg. Ma marginesc la a-i aminti, aici, pe Silviu Oravitzan si pe Aurel Vlad.<br \/>\nDe aceasta data, sf\u00e2ntul locas austriac gazduieste expozitia unor studenti din Rom\u00e2nia si Republica Moldova, participanti la tabere de arta organizate \u00een Rom\u00e2nia si finantate de un om de afaceri rom\u00e2n stabilit, \u00een 1990, \u00een Viena: Norbert Valentin Tarus. Dupa mai multe editii, colectia Tarus beneficiaza, \u00een acest an, de un catalog realizat de Ana Maria Altmann, Codruta Cruceanu si Cornel Manaila. Catalogul include operele a nu mai putin de 44 de artisti. Desigur, lucrarile sunt inegale ca valoare, dar \u00eensusi faptul ca ei au avut posibilitatea sa expuna si sa \u00eesi si vada reproduse operele reprezinta, pentru ei, un imens beneficiu, care, fara discutie, \u00eei va ajuta \u00een cariera.<br \/>\nCele c\u00e2teva zile petrecute, la \u00eenceput de iulie, \u00een Austria, m-au adus cu g\u00e2ndul la ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Rom\u00e2nia: institutii ramase fara sedii, aflate sub spectrul desfiintarii, cu bugetele reduse sub limita functionarii si lipsite de personal de specialitate. Mi-am adus aminte si de c\u00e2ti multimilionari avem si cam care este orizontul lor intelectual, de c\u00e2t de putini sponsori si mecena putem numara \u2013 si aceia, de regula, reprezentanti ai unor firme straine.<br \/>\nVa veni vremea sa reflectam la aceste lucruri si atunci c\u00e2nd vom vorbi, nu peste mult timp, despre redeschiderea Muzeului Colectiilor, la Bucuresti \u2013 un moment asteptat de un deceniu \u00eencoace.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sper ca cititorii acestei pagini care au apucat sa viziteze Viena sunt familiarizati cu muzeele din cartierul care le este destinat, \u00een apropierea celor doua mari muzee de epoca Franz Joseph. \u00cen paranteza fie spus, desi locul este \u00eenzestrat cu numeroase alte institutii, muzeele sunt cele care \u00eei dau numele. La Muzeul Leopold, expozitiile permanente&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/iulie-in-austria-iii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Iulie \u00een Austria (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[9129,9130],"class_list":["post-16281","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-expozitii-la-viena","tag-muzeul-leopold"],"views":1223,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16281","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16281"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16281\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16281"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16281"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16281"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}