Asociem \u00een articolul de fata cuvintele din titlu din doua motive. Primul, sub aspect strict lingvistic, este acela ca fac parte am\u00e2ndoua dintr-un grup de cuvinte enigmatice ca origine, obiect de vechi si \u00eenca netransate dispute, cum am \u00eencercat sa arat \u00een articolul despre jup\u00e2n. Cu privire la aceste cuvinte cu comportament \u201eciudat\u201c sub aspect fonetic, singura certitudine e ca sunt foarte vechi, ceea ce ne permite sa le cautam \u00een epoca anterioara contactului cu slavii, mai precis \u00een izvorul moeso-gotic al limbii rom\u00e2ne.
\nAl doilea motiv este alaturarea foarte frecventa a cuvintelor aici \u00een discutie \u00een sintagmele stap\u00e2n de st\u00e2na si stap\u00e2nul st\u00e2nei.
\n\u00cen textele noastre cele mai vechi gasim numeroase exemple pentru sensul principal semnalat \u00een DA: \u201epersoana care are \u00een posesiunea sa un numar mare de oi\u201c, cu sinonimele: st\u00e2nas, st\u00e2nar, st\u00e2naci. Un exemplu din Coresi ne trimite le Iisus Hristos ca stap\u00e2n al oilor, adica al turmei credinciosilor (pastorul cel bun), pentru ca \u201enu este naiemnic, ce stap\u00e2n si ale sale sunt oile\u201c. Pe drumuri de munte (la Hogas) calul \u201educe, nec\u00e2rmuit, pe stap\u00e2nul sau la toate st\u00e2nele\u201c.
\nStap\u00e2nul mare (\u00eentr-un vechi chestionar) este proprietarul st\u00e2nei, cel care are mai multe oi. Jocurile \u201ede-a puia gaia\u201c si \u201ede-a caii\u201c se mai numesc si Stap\u00e2nul oilor si, respectiv, Stap\u00e2nul cu calul. Oile, calul, c\u00e2inele (\u201eStap\u00e2ne, stap\u00e2ne, \u00eeti cheama s-un c\u00e2ne\u201c), asociate str\u00e2ns cu stap\u00e2nul, reconstituie cadrul primitiv al vietii pastoresti pe care au dus-o timp de veacuri cei pe care izvoarele medievale \u00eei numesc adesea pastores romanorum. La fel de bine ar fi putut fi numiti pastores getarum, sau chiar pur si simplu getae, daca ne g\u00e2ndim la traditia pastorala anterioara cuceririi romane, traditie (si soarta ulterioara, deopotriva), oricum \u00eendeletnicire straveche, consemnata, printre alte marturii, si de turma de mioare din v\u00e2rful Columnei de la Roma ridicata \u00een cinstea biruitorului \u00een razboaiele cu dacii.
\nSt\u00e2na, din meoso-goticul stains (bolovan, piatra), a fost locuinta pastorilor retrasi \u00een vagaunile muntilor. (\u00cen treacat fie spus, vagauna e tot un cuv\u00e2nt getic sau moeso-gotic, provenit din fairguni, care \u00eenseamna chiar munte). St\u00e2na primitiva, primordiala a fost steiul din gura pesterii sau st\u00e2nca ce ofera adapost ciobanului cu oile, stap\u00e2nul turmei.
\nSe cuvine sa spunem ca steiul sau st\u00e2nca de (sau de la) st\u00e2na are si un caracter sacru \u00een c\u00e2teva pasaje biblice memorabile. Stains este piatra de la intrarea\u00a0 \u00een morm\u00e2ntul lui Hristos, pe care, dupa trei zile, femeile o gasesc data la o parte si afla de la \u00eenger ca Domnul a \u00eenviat din morti.
\nApoi, un compus al lui stains, anume vaihsta-stains, este nici mai mult, nici mai putin dec\u00e2t piatra din capul unghiului, care sustine trainic \u00eentreg edificiul. Adres\u00e2ndu-se neamurilor, care, \u00eenainte de a se zidi \u00een Hristos prin fapte bune, fusesera \u201eosebiti de cetatenia lui Israel si straini de asezamintele fagaduintei\u201c (Efeseni 2,12), acum, c\u00e2nd se afla \u00eentru Hristos, Pavel le binevoieste ca nu mai sunt locuitori vremelnici, ci \u201ecasnici ai lui Dumnezeu, ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra cea din capul unghiului (vaihstastains) fiind \u00eensusi Iisus Hristos\u201c (2,20).
\nLocuinta primitiva, coliba, poarta \u00een moeso-gotica numele de hlethra, cuv\u00e2nt ce corespunde latinescului tabernaculum. Din hlethra deriva loitrea de mai t\u00e2rziu, asa cum tubernaculum a lasat si el urme \u00een b\u00e2rna rom\u00e2neasca.
\nCuv\u00e2ntul compus hleithra-stakeins, care \u00eenseamna sarbatoarea Corturilor (latinescul stenopegia), ne intereseaza \u00een mod deosebit pentru ca apropie si el foarte str\u00e2ns cuv\u00e2ntul stap\u00e2n de Iisus Hristos, care vine la Templu chiar \u00een ziua sarbatorii Corturilor, de unde \u00eei alunga pe zarafi \u00een numele Tatalui Sau, Ziditorul si Stap\u00e2nul cerului si al pam\u00e2ntului. Sensul sase din DA de aici deriva, cu modificarile inerente trecerii timpului, desigur: \u201epersoana care conduce propria gospodarie, considerata \u00een raport cu oaspetii sau cu vizitatorii sai; persoana ce reprezinta (\u00eentr-o \u00eemprejurare data) autoritatea suprema \u00eentr-o gospodarie, \u00eentr-o familie, considerata mai ales \u00een raport cu oaspetii, cu vizitatorii si cu ceilalti membrii ai familiei; (\u00eenvechit si popular) domn.\u201c Cu un exemplu din Noul Testament (1648): \u201eDe are sti stap\u00e2nul casei \u00een care ceas va veni furu, are priveghea\u201c, dupa care urmeaza mai multe exemple (pe care nu le mai reproduc) cu o expresie foarte des si apasat folosita: a fi stap\u00e2n \u00een casa lui (sau la el \u00een casa sau la el acasa) = a face tot ceea ce doreste \u00een propria lui familie sau gospodarie.
\nCasa primitiva, coliba, adapostul pe care ucenicii (luati de Iisus pe munte \u00een secventa Schimbarii la fata) vor sa-l \u00eenjghebe pentru a-si cinsti \u00cenvatatorul este tot hleithra, loitrea carutei de mai t\u00e2rziu (Luca 9,33) \u201eSi c\u00e2nd s-au despartit de El, Petru a zis catre Iisus: \u00cenvatatorule, bine este ca noi sa fim aici si sa facem trei colibe: una Tie, una lui Moise si una lui Ilie\u201c = hleithros thrins = tabernacula tria.
\n\u00cen parabola despre economul necinstit (Luca 16,9) corespondentul pentru hleithra este cortul: \u201eFaceti-va prieteni din bogatia nedreapta, pentru ca atunci c\u00e2nd veti fi saraci sa va primeasca aceia \u00een corturile cele vesnice\u201c = aveinos hleithros = aeterna tabernacula.
\nTot cort e corespondentul rom\u00e2nesc al traducerii cuv\u00e2ntului tabernaculum sau (\u00een moeso-gotica) hleithrs \u00een II Corinteni, cap. 5 (intitulat \u201eTrebuie sa ne \u00eembracam cu haina cea noua, cereasca, peste cea pam\u00e2nteasca\u201c): \u201eCaci stim ca, daca acest cort (= hleithrs), locuinta noastra pam\u00e2nteasca se va strica, avem alta zidire de la Dumnezeu, vesnica, \u00een ceruri.\u201c (\u00cen treacat fie spus, pentru termenul general, locuinta, fie ea pam\u00e2nteasca, fie cereasca, \u00een Vulgata \u00eent\u00e2lnim domus, iar la Ulfila gards, gardul nostru, care, cum se vede, nici el nu e slavic, cum nu sunt slave nici stap\u00e2nul, nici loitrea, nici st\u00e2na). Cuv\u00e2ntul hleithrs din versetul 1 e reluat imediat, \u00een versetul 4: \u201eCaci noi, cei care suntem \u00een cortul acesta\u201c = in hoc tabernaculo = in thizei hleithrai.
\nAvem apoi, \u00een sf\u00e2rsit, cum am pomenit putin mai \u00eenainte, sarbatoarea Corturilor = hlethrastakeins, \u00eentr-un pasaj extrem de semnificativ \u00een ordinea evolutiei semantice, \u00een care Iisus Hristos, cel pe care-l vom numi apoi Domnul si Stap\u00e2nul nostru, alunga zarafii din Templu, Casa Tatalui Sau, si \u00eenvata norodul, subliniind faptul ca prin El vorbeste \u00een fond Tatal, care e Stap\u00e2nul suprem: \u201eSi era aproape praznicul Iudeilor, cel al Corturilor\u201c = fuit autem prope festum Iudeorum, haec scenopegia = vasuh than neva dulth iudaie, so hlethrastakeins (Ioan, 7,2).
\nDin acest cuv\u00eent compus, hlethrastakeins, s-au desprins, cum am vazut, doua importante cuvinte rom\u00e2nesti, loitrea si stap\u00e2nul. Cel de-al doilea, prin vizigoti, a lasat urme si \u00een spaniola, ceea ce \u00eentareste, desigur, ipoteza noastra. Spada pe care toreadorul o \u00eenfige \u00een grumazul taurului, \u00een ultima faza a \u00eenfruntarii, se cheama \u00een spaniola estoque, iar matadorul este el estoqueador. Mai exista un cuv\u00e2nt \u00eenrudit cu cel dinainte, anume estaca = tarus, stanog, piron; parmac (de gard). Asado a la estaca e friptura la protap, iar atar a una estaca \u00eenseamna a lega de un tarus, a priponi. Ne putem usor duce cu g\u00e2ndul la corturile sau la carutele \u00een care se deplasau (si uneori se asezau) migratorii din veacurile departate ale antichitatii t\u00e2rzii si ale evului mediu timpuriu, precum si la batul de cort \u00eenfipt \u00een pam\u00e2nt, gest ritualic prin care se lua \u00een stap\u00e2nire un teritoriu sau o tara. La noi, odinioara, c\u00e2nd stap\u00e2nul era nevoit sa plece de acasa, lasa pe prispa, sprijinit de usa, batul ca \u00eensemn a autoritatii sale.
\nExpresia spaniola non dejar estaca en pared = a nu lasa piatra peste piatra e si ea un posibil ecou al distrugerilor pricinuite de cotropitori.
\nCum era de asteptat, limba pastreaza amintirea denumirilor pentru cele doua elemente de baza ale cortului sau colibei din vechime: p\u00e2nza coviltirului (itinerant) si tarusul sau batul (stabil), loitrea si st\u00e2lpul sau batul, numit \u00een spaniola estaca sau estac\u00f3n, iar la noi dezvaluind reminiscente \u00een cuv\u00e2ntul stap\u00e2n din expresiile \u201ea lua \u00een stap\u00e2nire\u201c si \u201ea se face stap\u00e2n\u201c. Amintirea \u00eenfruntarilor armate se pastreaza de asemenea \u00een cuv\u00e2ntul estacada, care, pe l\u00e2nga gardul de sipci sau zaplaz, mai \u00eenseamna palisada si chiar c\u00e2mp de lupta.
\n\u00cen concluzie, daca, pe de o parte, \u00een context religios, cum am vazut putin mai \u00eenainte, stap\u00e2nul e sinonim cu Domnul Dumnezeu, cu bunul pastor care a ajuns stap\u00e2nul st\u00e2nei sau stap\u00e2nul casei sau stap\u00e2nul locului, pe de alta parte, considerat \u00een contextual istoric al navalirilor, care, dupa \u00eemprejurari, fie contribuie la consolidarea stap\u00e2nirilor vechi ale locului, fie, dimpotriva, impun dominatii mai mult sau mai putin straine, ori\u00a0 doar aparent straine, cuv\u00e2ntul stap\u00e2n e de asemenea, incontestabil, un martor esential pentru \u00eemplinirile si\/ sau vicisitudinile trecutului rom\u00e2nesc din vechime p\u00e2na astazi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Asociem \u00een articolul de fata cuvintele din titlu din doua motive. Primul, sub aspect strict lingvistic, este acela ca fac parte am\u00e2ndoua dintr-un grup de cuvinte enigmatice ca origine, obiect de vechi si \u00eenca netransate dispute, cum am \u00eencercat sa arat \u00een articolul despre jup\u00e2n. Cu privire la aceste cuvinte cu comportament \u201eciudat\u201c sub aspect… Cite\u0219te mai mult »Despre stapan si stana<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9128],"class_list":["post-16279","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-etimologia-cuvintelor"],"views":1307,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16279","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16279"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16279\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16279"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16279"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16279"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}