{"id":16275,"date":"2013-08-08T15:46:23","date_gmt":"2013-08-08T13:46:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16275"},"modified":"2013-08-08T15:46:23","modified_gmt":"2013-08-08T13:46:23","slug":"lacul-din-vis-se-intoarce","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/lacul-din-vis-se-intoarce\/","title":{"rendered":"\u201eLacul din vis\u201c se \u00eentoarce"},"content":{"rendered":"

Dupa o absenta de cinci ani, ne-am re\u00eent\u00e2lnit, la final de stagiune, cu \u201eLacul lebedelor\u201c \u00een viziunea lui Gheorghe Iancu, pe scena Operei Nationale din Bucuresti. Carui fapt \u00eei datoram aceasta? \u00cen primul r\u00e2nd, schimbarii echipei manageriale (printre altele, e cunoscut \u00een cercurile profesionale modul nu tocmai elegant \u00een care coordonatorul baletului Operei din 2008, Simona Somacescu, s-a despartit de colaboratorul sau, p\u00e2na de cur\u00e2nd cel mai mare balerin al Italiei si un coregraf foarte apreciat \u00een Peninsula), c\u00e2t si nevoii de a avea \u00een repertoriu un titlu major, a carui productie (costisitoare) nu apucase sa fie nici pe departe amortizata de cele c\u00e2teva reprezentatii de dupa premiera.<\/strong> <\/em>
\nCum spectacolul este o reluare, nu mi-am propus sa-l comentez din nou (\u201eLacul din vis\u201c a fost titlul cronicii mele la vremea aceea), ci sa punctez c\u00e2teva aspecte care se reveleaza peste timp, precum si distributiile curente. (Nu pot sa nu remarc ca, \u00een pofida unui marketing destul de sustinut, nu am gasit niciun alt comentariu, cronica sau critica ulterioara seriei de patru spectacole din luna iunie, ci doar prezentari promotionale \u2013 la at\u00e2t sa se rezume oare reactia spectatorilor avizati?)
\nPersonal, am retrait aceleasi impresii de acum c\u00e2tiva ani despre regia inventiva, dar scenariul nu foarte coerent, despre decorurile de atmosfera \u2013 amestec de epoca clasica franceza si tarista \u2013 si costumele \u201epasaresti\u201c, de vis, din scena balului de la Curte, semnate de Luisa Spinatelli. Am aplaudat fara rezerve duetul dintre Regina-Mama si Deirfgeis, alter-ego-ul rasturnat si cu interpretari oedipiene al lui Siegfried, dar am gasit nejustificat faptul ca ansamblul de fete danseaza la demi-pointe \u00een actul I si am bombanit revaz\u00e2nd dansurile de caracter din actul III, care redistribuie doar informatia coregrafica standard si dintre care cel napolitan nu pastreaza nimic napolitan, ca si poloneza din actul I, prea saltareata pentru un dans aristocratic, asezat. Am apreciat desenele proaspete din actul IV, deplasarea insolita, adesea laterala a formatiilor de lebede si serpentina \u00een care se \u00eencadreaza Odette c\u00e2nd pare pe punctul de a iesi din poveste, dar mi-am dorit ca ansamblul de lebede sa fie conceput pe mai multe trepte \u00een ad\u00e2ncime (efectul de trompe l’oeil presupune nu doar ca balerinele mai mici sa fie plasate \u00een plan \u00eendepartat, ci si o diferentiere a \u00eenaltimii miscarii sau pozei \u00een functie de apropierea de rampa a liniei de ansamblu, astfel \u00eenc\u00e2t sa fie percepute \u00een scara).
\nSi am constatat din nou ca, \u00eentr-o viziune \u00een care lupta dintre bine si rau este una interioara, psihologica, drama eroului principal este \u00een fond cea a ratarii maturizarii: \u00een final, Printul adolescent ram\u00e2ne tot cu mama, recunosc\u00e2ndu-se \u00eenvins de fram\u00e2ntarile subconstientului sau \u2013, o subtilitate cu care spectatorului \u00eei e greu sa se identifice.
\nDaca \u00een urma cu cinci ani pariul pe care si-l propusese coregraful Gheorghe Iancu viza v\u00e2rsta frageda a interpretilor principali, abia iesiti de pe barele scolii, cum s-ar spune, acum avem de-a face cu niste balerini rodati, care \u00eentre timp si-au largit repertoriul si si-au \u00eembogatit consistent experienta scenica. Cristina Dijmaru (Odette\/Odile) este tot miniona si cu o linie corporala frumos modelata, dar a c\u00e2stigat \u00een siguranta si \u00een modul de a-si conduce miscarea, studiata si \u00eengrijita, ceea ce se traduce mai ales prin echilibre calme si turatii sigure. Valentin Stoica a crescut ca un interpret romantic si dramatic, interiorizat, un partener de nadejde pentru balerine de categoria pana.
\n\u00cen distributia a doua, Bianca Fota \u00eesi etaleaza siguranta dob\u00e2ndita \u00eentr-un deceniu de c\u00e2nd danseaza dublul rol Odette\/Odile, c\u00e2t si calitatile tehnice si fizice \u00eembunatatite \u00een acest interval, dar stresul \u00eesi spune cuv\u00e2ntul, reduc\u00e2nd din stralucirea sa obisnuita. Alaturi de ea, Robert Enache intra \u00een pielea lui Siegfried cu firesc si degajare, dovedind ca e un Print capabil sa danseze \u00een lucrari mai grave dec\u00e2t \u201eAlba ca Zapada\u201c.
\nO placuta surpriza ne rezerva Bogdan Plopeanu, vazut p\u00e2na nu demult doar la Teatrul de Balet din Sibiu, unde si-a facut ucenicia. \u00cenalt, aspectuos si mobil, cu miscari largi si prestanta, Deirfgeis este acea umbra mai mare dec\u00e2t realitatea care se sincronizeaza cu eroul, cre\u00e2nd iluzia duplicarii.
\n\u00cen rolul Reginei-Mame, at\u00e2t Bianca Fota c\u00e2t si Laura Blica sunt prezente rafinate, \u00eentruchipari ale unui personaj ce se impune fara efort \u00een deciziile fiului, ca si \u00een ochiul spectatorului.
\nAtunci c\u00e2nd, la conferinta de presa, domnul director general Razvan Dinca sublinia ca de asta data distributia este exclusiv rom\u00e2neasca, se referea probabil la acoperirea cu angajati si colaboratori ai ONB, caci printre acestia se afla o seama de dansatori japonezi. \u00cen lipsa altor premiere de balet \u00een stagiunea curenta, cooptarea \u00een colectiv a unor balerini din tari precum Anglia, Israel, Italia, Bulgaria s.a. este principalul motiv de m\u00e2ndrie si de speranta de regenerare a companiei. Astfel, Benno \u2013 prietenul lui Siegfried care \u00eenlocuieste clasicul Bufon \u2013 \u00eesi gaseste \u00een Shuhei Yoshida un interpret de talia lui Vlad Toader, cu ale carui sarituri si manejuri de virtuozitate eram obisnuiti si pe care continuam sa-l aplaudam \u00een distributia a doua. Sena Hidaka si Shohei Horiuchi \u00een Prietenii lui Benno (alaturi de Laura Blica) sunt si ei achizitii de foarte buna calitate, la fel ca si Lebedele mici, Reina Yagura, Rin Okuno sau Mariya Lozanova.
\nCu un ansamblu mai omogen ca altadata si o desfasurare cursiva \u2013 datorata si asistentei asigurate de Stefan Banica si Roxana Ciuca \u2013, \u201eLacul lebedelor\u201c \u00een versiunea lui Gheorghe Iancu este o recuperare binevenita, care speram sa se mentina o vreme \u00een repertoriul ONB, depasind dificultatea de a avea o sumedenie de colaboratori care sa compenseze parametrii de avarie ai companiei.
\nDincolo de aceasta, \u00eensa, ram\u00e2ne dezideratul \u00eentocmirii unor proiecte de perspectiva si a unui plan cel putin anual, care sa fie comunicat de catre conducerea teatrului propriilor dansatori si publicului. Fara acestea, spectacole precum \u201eLacul lebedelor\u201c sunt doar picaturi sclipitoare pe suprafata unui iaz neprimenit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dupa o absenta de cinci ani, ne-am re\u00eent\u00e2lnit, la final de stagiune, cu \u201eLacul lebedelor\u201c \u00een viziunea lui Gheorghe Iancu, pe scena Operei Nationale din Bucuresti. Carui fapt \u00eei datoram aceasta? \u00cen primul r\u00e2nd, schimbarii echipei manageriale (printre altele, e cunoscut \u00een cercurile profesionale modul nu tocmai elegant \u00een care coordonatorul baletului Operei din 2008,… Cite\u0219te mai mult »\u201eLacul din vis\u201c se \u00eentoarce<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9126,9127,145],"class_list":["post-16275","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-lacul-lebedelor","tag-gheorghe-iancu","tag-opera-nationala-bucuresti"],"views":3107,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16275","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16275"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16275\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16275"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16275"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16275"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}