{"id":16270,"date":"2013-08-08T15:43:03","date_gmt":"2013-08-08T13:43:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16270"},"modified":"2013-08-08T15:43:10","modified_gmt":"2013-08-08T13:43:10","slug":"un-punct-de-sprijin-cu-care-noi-rasturnam-universul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-punct-de-sprijin-cu-care-noi-rasturnam-universul\/","title":{"rendered":"\u201eUn punct de sprijin cu care noi rasturnam Universul\u201c"},"content":{"rendered":"

DOINA MIGLECZI \u00een dialog cu CRISTINA RUSIECKI<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Cristina Rusiecki: Festivalul se numeste Ariel Inter Fest. Ariel e clar, e numele teatrului organizator. Dar Inter de la ce vine?
\nDoina Migleczi: Inter-ul \u00eenseamna si interactiv, si international.<\/p>\n

C.R.: E greu de organizat un festival international la R\u00e2mnicu V\u00e2lcea?
\nD.M.: Am fost la un pas de a renunta la festival, dar, cum eu dau cu coarnele \u00eenainte, chiar daca avem sau nu posibilitati, ele vin. \u00cen fond, noi am putea sa facem mai mult si calitativ, si cantitativ, si ca performanta. Acum, lucururile sunt \u00een stand-by. Pe masura ce o sa prindem mai multa forta financiara, sigur ca o sa le etalam.<\/p>\n

C.R.: Mi s-a parut cu totul laudabil faptul ca intrarea la spectacole este gratuita.
\nD.M.: Asta s-a \u00eempam\u00e2ntenit dinainte de festival. Pe 29 iulie se sarbatoreste aici Ziua Imnului National, pentru ca Anton Pann, care are si o casa memoriala vizavi de Parcul Zavoi, a c\u00e2ntat pentru prima data imnul \u00een locul care avea sa se numeasca Cismeaua lui Anton Pann. Este o data pe care o disputam cu cei din Brasov, care sustin ca oficial la ei s-a c\u00e2ntat imnul pentru prima data. La noi, probabil ca s-a c\u00e2ntat neoficial. Din aceasta disputa s-a nascut festivalul. Avem trei zile festive, cu parada, cu steag ridicat, cu Anton Pann care c\u00e2nta \u00een terasa bordeiului, de fapt o casa v\u00e2lceana foarte frumoasa. \u00cen jurul acestor trei zile festive ale orasului obisnuiam sa venim si noi cu partea noastra culturala pe care am \u00eencercat sa o dezvoltam.<\/p>\n

C.R.: Sa \u00eenteleg ca intrarea este gratuita numai \u00een aceste zile?
\nD.M.: Sigur ca da. Din aceasta intrare gratuita iese un c\u00e2stig foarte mare. Omul care vine la teatru acum, fara bilet, va veni si \u00een toamna, cu bilet. E o dimensiune conexa a festivalului, aceea de a ne forma un public. De treizeci de ani ne luptam sa formam un public, asa ca ne mai adaptam si noi lui.<\/p>\n

C.R.: Ce \u00eenseamna adaptare \u00een cazul acesta?
\nD.M.: Adaptare \u00eenseamna ca s\u00e2mbata si duminica oamenii nu vin la teatru. Fiind bucuresteanca, mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc cu ideea ca s\u00e2mbata si duminica oamenii nu vin la teatru. Cum e un oras de provincie, se duc la iarba verde sau la ei la tara. Dar la film vin. Si atunci le oferim film. E un alt segment de public. Noi avem o sala generoasa si pentru film, si pentru teatru, iar acum avem si 3D, si turnanta. Pentru 3D vin s\u00e2mbata si duminica, iar noi ne multumim cu luni, marti si miercuri pentru teatru.<\/p>\n

C.R.: Am \u00eenteles ca si \u00een timpul saptam\u00e2nii \u00eencurajati publicul cu seri gratuite pentru elevi si pensionari.
\nD.M.: A, \u00eentotdeauna pensionarii intra gratuit. Nu e un procent chiar asa de mare. Li se alatura persoanele cu dizabilitati. Teatrul nostru a facut multe programe de insertie sociala prin ’96, c\u00e2nd am dezvoltat institutia, probabil singura care a iesit dintr-un ONG. S-a dezvoltat at\u00e2t de tare, \u00eenc\u00e2t a fost luata de Primarie. Ne-am ales noi cine sa ne ia, pentru ca Primaria ni se parea mai stabila \u00een timp. De aceea facem multe evenimente pentru oras. Automat si orasul ne doreste, ne ocroteste si ne da un buget, cu alte cuvinte, un punct de sprijin cu care noi rasturnam Universul. Nu putem sa-i presam nici pe ei sa ne dea bani tot timpul.<\/p>\n

C.R.: Si festivalul s-a nascut tot din intentia de a rasturna Universul?
\nD.M.: Dorinta de a face un festival dateaza de peste sapte ani. Sigur ca mi-l doresc original, dar p\u00e2na c\u00e2nd o sa aplic toate ideile mele originale mai trece ceva timp. Editiile anterioare au iesit mai bogate dec\u00e2t festivalul de anul acesta.<\/p>\n

C.R.: Asadar intentia are peste sapte ani, dar festivalul a ajuns numai la a treia editie…
\nD.M.: C\u00e2nd am vazut ca nu s-a agreat imediat ideea unui festival acum sapte-opt-zece ani, l-am facut, dar fara sa-l numim festival. Noi am calatorit mult si am \u00eent\u00e2lnit trupe, personalitati ale teatrului din tara si din strainatate. La un moment dat, am spus ca trebuie sa aducem si Europa \u00een Zavoi, unde avem sediu, si iata ca a venit. Ne-am axat mult pe antropologie teatrala, pentru ca la Nisa am cunoscut un om deosebit, Claude Devos, un om foarte modest, dar foarte generos \u00een modestia sa. Doctor \u00een antropologie teatrala, preda aceasta disciplina la Facultatea de Teatru de la Nisa, unde noi am organizat un work-in-progress. De altfel, editia de acum sta sub semnul acestei titulaturi. Am jucat la Monte Carlo c\u00e2teva spectacole. Apoi Claude Devos ne-a recomandat primarului din Bonifacio, o localitate din Corsica, unde am terminat un spectacol care a fost chiar un work-in-progress. L-am \u00eenceput la Nisa cu text cu tot si l-am terminat \u00een Sassari, unde trebuia sa mergem la un festival. Mi-as fi dorit ca aceasta personalitate sa vina la R\u00e2mnicu V\u00e2lcea, dar nu am reusit niciodata. Claude Devos m-a inspirat sa dezvolt \u00eent\u00e2lnirile de acest gen. Unul dintre partenerii nostri fideli din strainatate este teatrul din S’Arza, un teatru modest la r\u00e2ndul lui, cu care se manifesta schimbul real \u00eentre cultura rom\u00e2na si cea din Sardinia. Spectacolele lor sunt marcate altfel dec\u00e2t am crezut eu.<\/p>\n

C.R.: \u00cen ce sens altfel?
\nD.M.: Daca noi, c\u00e2nd ne referim pe scena la un obiect folcloric sau o traditie, vrem sa o transmitem cu o acuratete extraordinara, sa nu existe nici un kitsch \u00een acel obiect, \u00een decor sau \u00een vestimentatie, ei folosesc obiecte si idei din vechime \u00eentr-o situatie creatoare. Ono Manofredo este directorul teatrului si are chiar studii de antropologie teatrala. Acum multi ani am avut \u00eent\u00e2lniri pe aceasta tematica. Apoi ne-am orientat pe schimbul cultural, asa ca am avut invitati din Franta, Italia, Republica Moldova. Anul acesta au fost trei trupe de moldoveni de la Chisinau.<\/p>\n

C.R.: Dar ati invitat \u00een festival si multe trupe din Rom\u00e2nia.
\nD.M.: Din Bucuresti au venit Teatrul Mic, Teatrul Odeon, Teatrul National, cu care am intrat \u00eentr-o colaborare foarte generoasa, prin dl Purcarete, cu \u201eConu’ Leonida fata cu Reactiunea\u201c, un spectacol care s-a croit anul trecut. Iata o alta dimensiune a festivalului, cea de workshop care se continua acum. Anul trecut s-au desfasurat patru workshop-uri \u00een paralel. \u00cen atelierul de douasprezece zile al domnului Purcarete s-a lucrat \u201eConu’ Leonida…\u201c. El tine foarte mult sa lucreze \u00een aceasta sala micuta din Zavoi si a fost o onoare sa-i vedem pe Mariana Mihut si pe Victor Rebengiuc repet\u00e2nd pe scena mica de lemn de aici. Spectacolul a luat forma unei productii la TNB \u00een colaborare cu noi. Anul acesta, \u00een deschiderea festivalului, am reusit sa-l prezentam \u00een toata grandoarea si… complicatiile lui. Anul trecut Stefan Ruxanda, care face parte din trupa lui Dan Puric, a tinut un workshop care s-a materializat cu un spectacol. Si Aurel Palade a avut un workshop, care s-a materializat cu \u201eCasatoria\u201c de Gogol. Am mai avut unul al lui Romano Foddai, care s-a materializat cu un mic spectacol al tinerilor de la Ariel Junior.<\/p>\n

C.R.: Ce este Ariel Junior?
\nD.M.: Avem o scoala alternativa de teatru, o pepiniera care furnizeaza actori pentru spectacolele noastre. Tinerii cresc, merg la facultatile de specialitate, pleaca \u00een lume, unii vin \u00eenapoi. Sunt foarte multi. Am initiat peste saizeci de tineri de actori, \u00eencep\u00e2nd cu Marius Rizea, Luminita Erga, Iuliana Gheorghisor… Cel putin patru-cinci actori sunt acum la Teatrul din Sibiu, unii au plecat si \u00een America…<\/p>\n

C.R.: Care au fost criteriile de selectie \u00een festival?
\nD.M.: Festivalul se adreseaza publicului, de aceea am urmarit o diversitate a spectacolelor, \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t toti sa se bucure. Au fost si comedii, si drame, si spectacole muzicale, si un monolog interminabil al italienilor, ocazie cu care am descoperit ca avem un public de teatru extraordinar. Nu se \u00eentelegea foarte mult, era cam greu de citit pe prompter, dar publicul a fost at\u00e2t de generos la final. A apreciat maiestria actorului de a tine un monolog de o ora.<\/p>\n

C.R.: Ati avut si numeroase productii pentru publicul mai mititel…
\nD.M.: Am prezentat spectacole pentru copii la matineu. Cu aceeasi bucurie s-au uitat la spectacole, mai ales la cele cu marionete, chit ca erau \u00een rom\u00e2na, franceza sau italiana. Teatrul L’Enfumeraie din Franta a prezentat \u201eMarceline \u00een cautarea fructului pierdut\u201c, un spectacol frumos, cu muzica buna. Copilasiii au stat linistiti pe iarba. \u00cen ultima zi am avut un regal pentru copii. Teatrul Odeon a facut un proiect, \u201eClasic e fantastic\u201c, despre copilaria a patru compozitori. Aici l-am vazut pe Vivaldi. Spectacolul interactiv despre Chopin, pe care l-am urmarit la Odeon, era extraordinar. Mi-am amintit si eu, alaturi de copilasi, ce \u00eenseamna o polca si c\u00e2te masuri are. Povestitorul este jucat de Alin Olteanu, unul dintre \u201earielistii\u201c nostri care au plecat \u00een lume. A jucat la Teatrul \u201eBulandra\u201c, plus \u00een multe filme.<\/p>\n

C.R.: Daca nu ma \u00eensel, Teatrul Ariel a avut \u00een timpul festivalului doua premiere.
\nD.M.: Da, este o performanta a teatrului nostru. Una \u00eei apartine t\u00e2narului Vlad Popescu, care a terminat anul trecut la Cluj: \u201eGroparii\u201c, dupa scene din \u201eHamlet\u201c. Trebuie vazut neaparat. Un spectacol \u00een doua personaje, foarte interesant ca viziune regizorala si realizare actoriceasca, care duce spre experiment, cu Roxana Filip si Gabriel Popescu. Cel din urma este unul dintre actorii nostri, unul dintre primii mei elevi si tatal acestui t\u00e2nar regizor care, de la v\u00e2rsta de cinci ani, figureaza \u00een pozele din spectacolele teatrului nostru. A jucat mult, a fost unul dintre Spiridonii din \u201eO noapte furtunoasa\u201c, pentru ca mi-am dorit un copilas. Acum este c\u00e2t muntele si a trebuit sa-l \u00eenlocuiesc.<\/p>\n

C.R.: S-a jucat at\u00e2t de mult? O \u00eentreb si pe directoarea, dar si pe regizoarea Doina Migleczi.
\nD.M.: Am ajuns la peste sapte sute de spectacole cu \u201eO noapte furtunoasa\u201c, la trei sute cu \u201eO scrisoare pierduta\u201c. Cred ca asta \u00eemi place cel mai mult. \u00cencercam sa mentinem viu teatrul nostru si unul dintre micile secrete cu care ma si lupt, pentru ca nu toata lumea din teatru \u00eentelege, tine de metamorfoza unui spectacol. Sunt unele piese care se pot adapta foarte bine \u00een timp si astfel ram\u00e2n vii. Sa nu ne omor\u00e2m spectacolele, pentru ca e pacat, sunt copiii nostri.<\/p>\n

C.R.: A doua premiera din festival a fost \u201eNoaptea care trece chiar si prin piatra\u201c de Leonid Andreev. V-ati lansat \u00een cu totul alta zona.
\nD.M.: A doua premiera este cea a lui Horatiu Mihaiu. Acum c\u00e2tva timp, prin octombrie, l-am \u00eent\u00e2lnit la Sf\u00e2ntu Gheorghe, c\u00e2nd Teatrul \u201eAndrei Muresanu\u201c a \u00eemplinit douazeci si cinci de ani. Mi-am dorit mult ca Horatiu Mihaiu sa revina la R\u00e2mnicu V\u00e2lcea. El a facut un spectacol minunat acum multi, multi ani, prin anii ’90, \u201ePicasso\u201c. I-am spus ca-mi doresc o productie de genul acela, pentru ca nu aveam \u00een repertoriu. Noi abordam un repertoriu foarte vast.<\/p>\n

C.R.: A iesit asa cum o visati?
\nD.M.: Premiera lui Horatiu Mihaiu este exact ceea ce speram sa fie, un spectacol ciudat, vizual, nu pentru oricine. Iata, am \u00eencercat sa facem un spectacol si pentru elita. Dar vreau sa va spun ca si tinerii din R\u00e2mmicu V\u00e2lcea sunt buni receptori de cultura teatrala si au primit foarte bine acest spectacol la care s-a muncit enorm si at\u00e2t de frumos. Toata lumea din teatru a fost coplesita de personalitatea lui Horatiu Mihaiu si de cea a coregrafei Malina Andrei cu care Horatiu a lucrat la acest spectacol. Din distributie au facut parte Dan Constantin, Gabriel Popescu, Alin Paius, Ana Turos, Alin Holca. M-am bucurat pentru spectacol, sa vedem care \u00eei va fi soarta.<\/p>\n

C.R.: Presimt ca spectacolul va calatori prin festivaluri. Universul vizual al lui Horatiu Mihaiu se dovedeste, de fiecare data, tulburator.
\nD.M.: Da, fiind un spectacol cu mult vizual, a fost bine primit si de oaspetii nostri straini care s-au aratat super\u00eenc\u00e2ntati.<\/p>\n

C.R.: Am vorbit despre spectacolele din festival si despre workshop-urile de la editia trecuta. S-au continuat si \u00een cea actuala?
\nD.M.: Au fost trei workshop-uri \u00een paralel, fiecare coordonator av\u00e2nd stilul sau. Mihai Malaimare a facut \u201eStatui vivante\u201c. Doua zile a lucrat \u00eentre zece si cincisprezece ore. La capatul lor am vazut un spectacol cu o parte dintre actorii nostri si o parte din Ariel Junior. Au fost cincisprezece-saisprezece tineri pe scena care au prezentat un spectacol de douazeci de minute impecabil. Aurel Palade \u00eesi continua atelierul cu \u201eAzilul de noapte\u201c. Acum se pun bazele productiei, sa vedem c\u00e2nd o scoate. Cam acesta e ritmul. Si chiar daca workshop-urile nu au un rezultat concret, a fost un schimb extraordinar de experienta \u00eentre actorii din Franta, cei de la Bulandra, cei din R\u00e2mnicu V\u00e2lcea si cei din Italia de la Teatrul Catalyst.<\/p>\n

C.R.: Ce s-a \u00eent\u00e2mplat la \u201eHamlet & Hamlet\u201c? Actorii care au participat mi-au vorbit cu efervescenta despre el.
\nD.M.: Anul acesta dl Purcarete a adus sase actori din Franta care sa lucreze alaturi de rom\u00e2ni la workshop-ul pe care l-a denumit \u201eHamlet & Hamlet\u201c. Domnul Purcarete a facut un lucru extraordinar, d\u00e2ndu-le actorilor, \u00een primele trei-patru zile, o mare libertate de creatie. Am auzit de multe ori ca Purcarete omoara actorul. Nu! Daca actorii l-ar cunoaste \u00een profunzime, ar sti ca Silviu Purcarete le da o libertate extraordinara \u00een momentele de creatie. Ca regia este coplesitoare c\u00e2teodata este o alta treaba. Momentul de spectacol al creatiei lor a fost uluitor. Au fost scene de teatru de cel mult zece-cincisprezece minute, bine echilibrate, cu muzica, cu lumina, cu efecte, si nu cu imagini tocite. Ceea ce l-a \u00eenc\u00e2ntat pe Maestru si astfel a mers cu workshop-ul p\u00e2na la capat. Dar procesul de creatie a fost cel mai interesant.<\/p>\n

C.R.: Cum v-a venit ideea sa-l invitati pe Silviu Purcarete?
\nD.M.: Ideea asta este permanenta si nu poate sa-mi vina peste noapte. El este al nostru, de aici. Chiar daca nu are timp sa vina sa lucreze cu noi, suntem \u00eempreuna. Am lucrat foarte mult timp si \u00eenainte de ’89, si dupa aceea. Este prezent \u00een experienta noastra teatrala de-a lungul timpului \u00eenca din 1984, c\u00e2nd eu jucam \u00een \u201ePiateta\u201c, \u00een \u201eDecameronul\u201c, \u00een \u201eNoaptea marilor sperante\u201c, alaturi de Alexandru Bindea, \u00een \u201eLibertate conjugala\u201c, alaturi de Paul Chiributa. Pe vremea aceea Teatrul din R\u00e2mnicu V\u00e2lcea era o sectie a Sibiului pe care personal am desprins-o si am creat acel teatru de vizavi de noi, care acum apartine judetului.<\/p>\n

C.R.: Acum nu mai jucati. Nu va e dor?
\nD.M.: Nu mai joc acum pentru ca am bun-simt si am o v\u00e2rsta. Nu ca v\u00e2rsta m-ar \u00eempiedica, dar chiar nu le poti face pe toate si trebuie sa stii unde ti-e locul si c\u00e2t poti sa faci. \u00cen schimb, iata, m-am dezvoltat pe regie si ma bucur ca un copil c\u00e2nd pot sa scot o productie. Neplatita, bine\u00eenteles. Pentru ca daca sunt manager, nu am voie sa fiu platita ca regizor, asa ca ma bucur doar de creatie si de actori. Niciodata nu am crezut ca pot sa fiu lider. De abia acum am descoperit puterea de a controla lucrurile, de a le manageria. Meritul meu cel mai mare este ca mi-am format o echipa. Daca nu muncesti \u00een echipa, nu se poate, asa ca merita sa aduc vorba de Aurora Popescu, care tine coordonatele economice \u00een m\u00e2na. Ea este foarte implicata si \u00een factorul artistic, si cu sufletul, si cu g\u00e2ndul, si cu \u00eentelegerea unei contabile. E foarte important ca un director economic sa \u00eenteleaga actul artistic, sa nu fie \u00eempotriva cumpararii unei batistute, altfel foarte importanta pentru Desdemona, caci fara ea nu se face nimic. Colega noastra \u00eencearca sa ne faca tuturor mofturile at\u00e2t c\u00e2t se poate.<\/p>\n

C.R.: S-ar zice ca a regasit proportia perfecta \u00eentre buget si \u201emofturile\u201c artistice daca o evocati cu at\u00e2ta caldura.
\nD.M.: Apoi o avem pe Dana Stan, care nu numai ca este un om minunat \u2013 ar fi prea banal sa spun asa \u2013, caci e si supereficienta. Fara Dana nu se poate nimic. I s-a alaturat acum Doina, care o ajuta si care \u00eesi doreste sa fie un bun PR. Doamna Capsa, consultantul artistic, vine din lumea didactica. \u00cei spunem \u201edoamna diriginta\u201c pentru ca de multe ori arata cu degetul ca o profesoara: \u201euite ce gresala e acolo!\u201c, mai ales la textele scrise. De regula, facem si pe soferul, si pe gospodinele. Lucram cam cu optzeci de oameni permanent, \u00een afara de colaboratori. Avem o echipa destul de mare, \u00een jur de douazeci de actori.<\/p>\n

C.R.: Zece zile de festival \u00eenseamna un efort destul de mare si pentru cei din echipa de organizare, si pentru cei din echipa tehnica. Pe umerii lor apasa o mare responsabilitate.
\nD.M.: La tehnic \u00eel avem pe Cosmin Otofrai. Nu pot sa enumar toata echipa tehnica. Si dl Purcarete, si dl Buhagiar mi-au spus: \u201e\u00cei felicitam! Ai o echipa tehnica extraordinara\u201c… Sunt oameni care se scoala de dimineata, monteaza, apoi demonteaza un spectacol, seara vine altul pe care \u00eel monteaza si \u00eel demonteaza, pentru ca a doua zi dimineata vine altul. Acum, \u00een festival, uneori monteaza si noaptea, iar la productii, la fel, sunt acolo non-stop. Avem o echipa extraordinara, actorii sunt cei apreciati si cei care primesc aplauzele. De multe ori, se supara ca eu \u00eei sprijin pe tehnicieni, dar actorii iau mai multe aplauze dec\u00e2t aceia care sunt \u00een umbra.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

DOINA MIGLECZI \u00een dialog cu CRISTINA RUSIECKI     Cristina Rusiecki: Festivalul se numeste Ariel Inter Fest. Ariel e clar, e numele teatrului organizator. Dar Inter de la ce vine? Doina Migleczi: Inter-ul \u00eenseamna si interactiv, si international. C.R.: E greu de organizat un festival international la R\u00e2mnicu V\u00e2lcea? D.M.: Am fost la un pas… Cite\u0219te mai mult »\u201eUn punct de sprijin cu care noi rasturnam Universul\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9122,9121,9123],"class_list":["post-16270","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-ariel-inter-fest","tag-doina-migleczi","tag-teatrul-pentru-copii"],"views":1421,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16270","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16270"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16270\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16270"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16270"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16270"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}