{"id":16262,"date":"2013-08-08T15:27:37","date_gmt":"2013-08-08T13:27:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16262"},"modified":"2013-08-08T15:27:37","modified_gmt":"2013-08-08T13:27:37","slug":"nenorocirea-e-ca-societatea-in-care-traim-i-a-convins-pe-multi-ca-autorul-trebuie-sa-aiba-succes","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nenorocirea-e-ca-societatea-in-care-traim-i-a-convins-pe-multi-ca-autorul-trebuie-sa-aiba-succes\/","title":{"rendered":"\u201eNenorocirea e ca societatea \u00een care traim i-a convins pe multi ca autorul trebuie sa aiba succes\u2026\u201c"},"content":{"rendered":"

CEZAR IVANESCU \u00een dialog cu NICOLAE COANDE<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Dialogul cu poetul Cezar Ivanescu a fost realizat \u00een toamna anului 2003. Eram, de un an, redactor la un ziar craiovean si faceam saptam\u00e2nal o pagina de cultura, LAMA (Literatura, Arta, Mentalitati, Atitudini), unde, \u00eentre altele, publicam interviuri cu oameni de cultura, \u00een special scriitori. Asa a iesit mai t\u00e2rziu un volum cu peste treizeci de intervievati, \u201eCelalalt capat\u201c (Ed. Curtea Veche, 2007). \u00censa dialogul cu Cezar Ivanescu nu a intrat \u00een cuprinsul acelei carti, din motive asupra carora nu insist acum. Cititorii sagaci \u00eesi vor putea, poate, da seama dupa ce vor citi raspunsurile poetului, \u00eensa cred ca nu e cazul vreunei recriminari. Pur si simplu asa a fost sa fie. Poate ca a venit vremea sa citim raspunsurile poetului fara \u00eencr\u00e2ncenarea pe care omul \u00eensusi, dar mai ales adversarii sai o puneau \u00een duelurile verbale de care nu duce lipsa
\nliteratura noastra.<\/p>\n

N. red.: Publicam acest interviu strict ca document de istorie literara,fara sa ne asumam opiniile
\nsi stilistica intervievatului.<\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Nicolae Coande: Domnule Cezar Ivanescu, va apropiati de senectute, \u00eensa va pastrati foarte bine spiritul t\u00e2nar. Lumea \u00een care traim pare devastata de bolile materialismului si nu-si regaseste prospetimea de odinioara. Ce poate face poetul pentru a rezista la aceasta \u201edez-vrajire\u201c a lumii din care face, totusi, parte?
\nCezar Ivanescu: Prin 1993, c\u00e2nd am re\u00eenceput sa merg la Iasi, invitat de prietenul si discipolul meu, poetul Lucian Vasiliu, directorul Muzeului Literaturii Rom\u00e2ne din Iasi, am avut o \u00eent\u00e2lnire cu studentii de la Filologie, \u00een cadrul catedrei de Literatura, \u00eent\u00e2lnire patronata de profesorul Nicolae Cretu… Eliberat de orice constr\u00e2ngere didactica, le-am tinut studentilor un curs de poezie, asa cum \u00eenteleg eu ca ar trebui sa arate un curs de poezie \u00een ziua de azi si cum, dupa stiinta mea, \u00eenca nu se preda nicaieri \u00een lume. Am citit mai \u00eent\u00e2i un poem de-al meu, \u201eMaithuna\u201c, pentru a familiariza auditoriul cu textul, am c\u00e2ntat apoi poemul a carui muzica e compusa de mine si apoi l-am analizat \u00een orizontul g\u00e2ndirii indiene din care poemul se inspira, dar nu numai, pentru ca epigraful poemului e din \u201eEvanghelia dupa Matei\u201c, 22,30; efortul meu de o viata a fost sa urmez calea de \u00eentelegere deschisa de un Mare Maestru, Ananda K. Coomaraswamy, si sa primesc budhismul cu mintea si inima unui crestin. Dupa acel prim curs spontan de poezie, la insistentele lui Lucian Vasiliu, am scris si am sustinut la \u201eCasa Pogor\u201c mai multe cursuri de poezie traditionala \u00een care am expus mai pe larg ceea ce voi \u00eencerca sa rezum aici: ceea ce numim lume moderna, desacralizata, tine de la Renastere \u00eencoace, ceea ce numim poezie moderna \u00een Europa tine de la trubaduri si p\u00e2na la noi; timpul scurs e infim daca \u00eel comparam cu mileniile \u00een care a functionat poezia traditionala (de la \u201eVede\u201c la trubaduri), o mare arta, aliata cu muzica si celebr\u00e2nd sacrul. Nu putem sti daca aceste c\u00e2teva secole de poezie moderna nu vor fi puse \u00eentre paranteze de o viitoare istorie universala a poeziei… Sigur, vor supravietui Dante, Baudelaire, Eminescu… Dar ei tin mai degraba de tipul de poet traditional. Confreria poetilor nu se poate salva scufund\u00e2ndu-se \u00een lume, pactiz\u00e2nd cu aceasta lume diabolizata (cum facea raposatul Marin Sorescu, olteanul dumitale, a carui mustata se zarea mereu \u00een ceafa lui Ion Iliescu, la Cotroceni), ci \u00eencerc\u00e2nd sa-si redescopere adevarata identitate: ca mostenitori ai unei Mari Traditii si detinatori ai unei Mari Arte (ca si alchimia), poetii trebuie sa se schimbe ei \u00eensisi si, daca \u00een aceste vremuri de Kali-Yuga nu mai e posibila practicarea pura a unei Mari Arte, macar sa \u00eencerce sa reimagineze acel \u201eCarmen Saeculare ce-l visai si eu odata.\u201c
\nNu cred deloc \u00een gargara postmoderna. Mi se pare de un fals evident, mai \u00eent\u00e2i printr-o carenta de logica interna: toata poezia moderna traieste din delir existential si o acuta constiinta a unui pacat originar, pierderea secretului marii arte: de la H\u00f6lderlin la Eminescu, de la T.S. Eliot la Blaga, poetii moderni suspina dupa o tara pierduta, o limba pierduta, o arta pierduta si, \u00een loc sa fie redescoperita arta traditionala, toate babele filosoafe si nelipsitul Rica Venturiano al poeziei rom\u00e2nesti, Mircea Cartarescu, intoneaza \u00een cor lauda postmodernismului, libertatea absoluta a plagiatului…
\nPoetul face parte din lume, dar si din cer si nu stiu sa fi argumentat cineva vreodata ca toata aceasta lume ar valora mai mult dec\u00e2t sufletul Celui Crucificat strig\u00e2nd: \u201eDumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?\u201c. Textele fundamentale ale lumii s-au scris si unele s-au pierdut, Caile, virgine, ca la \u00eenceputul lumii, ne asteapta sa le pasim. Oare le pasim? Te ridici \u00een clipa asta de la masa de scris sa pasesti pe Cale, fratioare?<\/p>\n

N.C.: De c\u00e2tava vreme faceti naveta \u00eentre Iasi si Bucuresti. \u00cen orasul \u201eJunimii\u201c conduceti chiar editura cu acest nume. Este Iasiul dornic sa revina la cotele exigente ale unei vieti culturale pe care a impus-o definitiv \u00een constiinta rom\u00e2nilor la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea?
\nC.I.: M-am re\u00eentors \u00een Iasi invitat de poetul Lucian Vasiliu si de universitarul, omul politic, scriitorul si primarul Constantin Simirad, chiar de Sf\u00e2nta Parascheva, la prima editie a Sarbatorilor Iasiului si pentru c\u00e2teva zile am trait \u00een atmosfera Europei medievale de la 1200, cu t\u00e2rgoveti veniti din toata tara si \u00eemp\u00e2nzind tot orasul si misun\u00e2nd spre Catedrala Mitropolitana… Cum eu \u00eensumi traiam ca un \u00eenviat din morti (dupa mineriada) tot spectacolul mi se parea a tine de miracol… Apoi am retrait miracolul \u00een fiecare toamna… P\u00e2na la a fi directorul Editurii Junimea, am mai fost directorul unei edituri particulare si am candidat, fara succes, la obtinerea postului de redactor-sef al revistei \u201eConvorbiri literare\u201c (nu m-au vrut colegii din comitetul de conducere al Asociatiei Scriitorilor din Iasi).
\nSi asa se \u00eemplini deceniul de c\u00e2nd fac naveta \u00eentre Bucuresti si Iasi…
\nAcum, ca sa raspund onest la \u00eentrebarea dumitale, trebuie sa reamintesc ce a \u00eensemnat pentru Iasi mutarea la Bucuresti a \u201eJunimii\u201c, a \u201eConvorbirilor literare\u201c; si gruparea si revista s-au impus deopotriva si la Iasi, si la Bucuresti. Era imposibil ca Iasiul sa-si revina asa usor. \u00cen perioada interbelica exodul a continuat, dar e destul sa amintesc doua lucruri, aparent disparate, pentru a \u00eentelege greutatea spirituala a Iasiului interbelic:
\n1. acest oras a generat, prin cuzism mai \u00eent\u00e2i, si apoi prin legionarism, singura miscare politica autentic rom\u00e2neasca din toata epoca moderna (fascin\u00e2ndu-i pe Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, p\u00e2na la Ion Negoitescu si Mihai Sora, care la batr\u00e2nete au executat repetate canose) si 2. unchiul meu, G. Ivanescu, autorul singurei \u201eIstorii a limbii rom\u00e2ne\u201c \u00een patruzeci si cinci de ani de comunism, \u00eemi povestea ca el si cu Eugen Coseriu, studentii lui Iorgu Iordan, prin anul al II-lea sau al III-lea de facultate s-au g\u00e2ndit sa revolutioneze lingvistica mondiala… \u201eEi, si ati facut-o?\u201c l-am \u00eentrebat eu \u00een 1980, la Iasi, unchiul meu afl\u00e2ndu-se la Spitalul de urgenta, bolnav de osteoporoza… \u201eCred ca am facut-o, pe deasupra eu am ajuns si Papa!\u201c… Ce se \u00eent\u00e2mplase, Iorgu Iordan, magistrul unchiului meu, scrisese \u00een revista \u201eLimba rom\u00e2na\u201c un articol cu titlul \u201eHabemus Papam\u201c, \u00een care elogia \u201eIstoria limbii rom\u00e2ne\u201c… Tot \u00een Iasiul interbelic traia un Stefan Procopiu (caruia Niels Bohr i-a cam furat Nobelul) care \u00eentretinea o asidua corespondenta cu Einstein…
\nGeneratia noastra s-a trezit \u00eentr-un Iasi vandalizat de comunisti, dupa ce generatia marelul istoric Al. Zub intrase deja \u00een puscarie, \u00eentr-un Iasi \u00een care tovarasii din conducerea comunista a Iasiului priveau mai mult spre Moscova dec\u00e2t spre Bucuresti (si mare noroc am avut ca dupa Cernauti si Chisinau nu am pierdut si Iasiul!), \u00eentr-un Iasi care pierduse totul \u00een afara de onoare; pentru noi, aceasta onoare \u00eensemna calea regala a poeziei rom\u00e2nesti, Conachi, Alecsandri, Eminescu, Bacovia, Labis; eram alaturi Adi Cusin, poet rimbauldian de geniu (atunci, nu acum), Petru Arustei, pictor si poet de geniu, Laurentiu Ciobanu (Dan Laurentiu), Mircea Ciobanu, Cristian Simionescu, Constantin-Liviu Rusu, Ioanid Romanescu, Margareta Moldoveanu, Stelian Baboi, Tudorel Ghideanu, Richard Regwald, N.V. Turcu, Octavian Stoica, Dan Ravaru, Ion Constantinescu, Mihai Ursachi (\u00eenca \u00een puscarie), Emil Brumaru, mai traiau George Margarit (la Sanatoriul B\u00e2rnova) si rafinatul Cretescu; c\u00e2nd a dat de noi, \u00eentr-o vizita \u00een Iasi \u00eensotindu-l pe George Ivascu, A.E. Baconsky a ramas socat si nu a avut ce sa recite la recitalul nostru, desi noi am insistat; a scris un articol \u00een \u201eContemporanul\u201c \u201ePapa\u201c Baconsky, cum \u00eei zicea Dan Laurentiu; toti eram la acea ora mai buni dec\u00e2t cei care aveau sa debuteze \u00een iarna lui 1960 \u00een proaspat \u00eenfiintata colectie \u201eLuceafarul\u201c, Ilie Constantin, Cezar Baltag, Nichita Stanescu (reprezent\u00e2nd Capitala Republicii), Leonida Neamtu (Cluj), Anghel Dumbraveanu (Timisoara), Florin Mihai Petrescu (Iasi)…
\nBietul Florin Mihai Petrescu, deja alcoolizat, dar nu idiotit, reprezenta Iasiul… Noi toti am mai asteptat aproape un deceniu p\u00e2na sa debutam, unii n-au mai debutat niciodata \u00een timpul vietii; desi numara cei mai multi morti, Magda Isanos, George Margarit, Nicolae Labis, A.E. Baconsky, Petru Arustei, Dan Laurentiu, Mircea Ciobanu, Ioanid Romanescu, nobila falanga moldava si-a facut datoria… C\u00e2nd, prin 1968, multi moldavi am venit \u00een Bucuresti, Ilie Constantin a remarcat \u201eun masiv transport de creiere dinspre Iasi spre Bucuresti\u201c.
\nLa Editura Junimea am initiat o colectie, \u201eDictatura si scriitura\u201c (sau daca vrei, \u201esicriitura\u201c) \u00een care intentionez sa tiparesc tot ce s-a scris si rezista timpului \u00een poezia rom\u00e2neasca de dupa razboi, de la Magda Isanos si Nicolae Labis, p\u00e2na la Lucian Vasiliu si Daniel Corbu, de la George Margarit si A.E. Baconsky, p\u00e2na la Gabriela Cretan si Vasilian Dobos, de la Teohar Mihadas si Gelu Naum, p\u00e2na la Gellu Dorian si Nichita Danilov… Se va vedea ca Nichita Stanescu nu are o opera mai importanta dec\u00e2t Mihai Ursachi sau Vasile Vlad si se va vedea, de asemenea, ponderea poeziei scrise de moldavi… Eu cred ca Iasiul, prin artistii sai si prin \u00eenvat\u00e2m\u00e2ntul universitar, a redevenit o capitala spirituala a rom\u00e2nismului… \u00cen ce alt oras din Rom\u00e2nia mai traiesc azi patru poeti ca Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Cristian Simionescu (vietuitor numai cu trupul \u00een B\u00e2rlad, \u00een rest apartin\u00e2nd \u00een totalitate Iasiului) si Cezar Ivanescu?<\/p>\n

N.C.: Poezia pe care o scrieti poarta amprenta tragicului si a aristocratiei care nu-si uita panasul \u00eentr-o vreme c\u00e2nd chiar poezia a decazut si face cu ochiul vanitatii unui public neinstruit pentru asa ceva. Cum poate fi poetul postmodern un Orfeu fara sa nu para ridicol \u00een ochii celor care se amagesc la spiritul \u2013de turma -, al reclamei si al violentei lexicale…
\nC.I.: Cu poetul postmodern (sintagma nesuferita) nu sunt de acord, asa ca o sa-i spun poetul de azi; poetul de azi, mai \u00eenainte de a judeca relatia artei sale cu un ipotetic public, trebuie sa mediteze asupra istoriei artei sale, de ce de la cuvintele de forta, mantra, de la cuvintele magice, incantatorii, limba s-a degradat p\u00e2na la bavardajul inconsistent al omului modern? Si de asemenea trebuie sa se \u00eentrebe daca mai exista cai de acces catre limba adamica…
\nUn exemplu de delir recuperator, printr-un fel de tehnica a v\u00e2rtejului, a dat James Joyce \u00een \u201eFinnegan’s Wake\u201c, un fel de resorbtie apocaliptica… L.F. C\u00e9line, un alt autor magistral, a descoperit ca scriem de sute de ani \u00een niste limbi moarte care nu exista dec\u00e2t \u00een manuale si \u00een operele literare si de aceea el a inventat o limba vie, aparent asemanatoare cu cea vorbita, dar, \u00een fapt, neav\u00e2nd nimic \u00een comun cu expresia banala, cotidiana, si fiind \u00een ultima instanta delirul compact si subteran al umanitatii: vehementa ei speciala vine din credinta ca totul trebuie spus: e un anti-climax \u00eenspaim\u00e2ntator evoc\u00e2nd practicile magiei negre… Ar mai fi Samuel Beckett care ,\u00een piesele sale de teatru, a ajuns la o expresie at\u00e2t de purificata \u00eenc\u00e2t cuv\u00e2ntul pare a avea forta unei mantre.
\nExemple de artisti magistrali mai sunt; nenorocirea e ca societatea \u00een care traim i-a convins pe multi ca autorul trebuie sa aiba succes, fie printr-o democratizare a artei sale (Adrian Paunescu e \u00eenteles de toata lumea, de la Adrian Nastase p\u00e2na la Ilie Nastase), fie prin practicarea unui stil elitist gen Umberto Eco, stil care poate salva cele mai stupide istorii, stil dupa care snobii se omoara si dupa ei si poporul… Literatura si \u00een special poezia din ziua de azi ar trebui sa fie at\u00e2t de inadmisibile \u00eenc\u00e2t tiparirea unei carti ar trebui sa determine automat condamnarea la moarte a autorului, \u00eentru at\u00e2t de abjecta e lumea \u00een care traim si merita pe deplin sa i se arate adevarata ei fata. Ce mai conteaza ridicolul c\u00e2nd pe noi ne m\u00e2nca ciuma… Si apoi, cum sta scris \u00een \u201eImitatio Christi\u201c, daca vrei sa fii un adevarat crestin, asteapta-te ca lumea sa te creada nebun…<\/p>\n

N.C.: Ati marturisit \u00een prefata cartii pe care i-ati editat-o acum c\u00e2tiva ani, ca Petru Arustei a fost singurul geniu pe care l-ati cunoscut \u00een viata dumneavoastra. A scris putin, a pictat putin \u2013 credeti ca daca ar fi trait ar fi devenit un mare poet, respectiv un mare pictor?
\nC.I.: \u201eMoarte si renastere. Supravietuire\u201c, cartea postuma semnata de Petru Arustei a aparuta \u00een 1994 la Iasi, la Institutul European, editor i-a fost Silviu Lupescu, eu si cu Lucian Vasiliu doar am \u00eengrijit editia. Am scris ca Petru Arustei a fost \u201ecel mai nedreptatit si, poate, cel mai mare artist pe care l-am cunoscut\u201c, dar nu singurul geniu; geniu a avut si Adi Cusin p\u00e2na la nouasprezece ani, geniu a avut si Marin Preda si m-a convins nu prin cartile lui, ci prin felul \u00een care vorbea, \u00een nenumaratele nopti petrecute \u00eempreuna la Casa de Creatie de la Mogosoaia. Ca si conu’ Petrache Tutea, Marin Preda era genial \u00een oralitatea lui si mai putin \u00een carti. Si Nichita Stanescu avea un anume geniu si cred ca si Virgil Mazilescu, el avea geniul prostiei, ca sa spun asa… Pe Luca Pitu l-am recunoscut ca genial din prima… c\u00e2nd publicase doua-trei eseuri doar… Cu Petru Arustei, Prietenul meu, unicul \u00een eternitate, lucrurile stateau cu totul altfel. Maestrul sau \u00een pictura, Dan Hatmanu, i-a recunoscut din prima geniul de pictor, noi toti poetii din Iasi eram coplesiti c\u00e2nd Petru Arustei ne recita un poem, George Balan, profesorul de la Conservator, era uluit sa descopere \u00een Petru Arustei un meloman de geniu, pentru ca, vedeti, exista prejudecata ca au geniu numai creatorii. Eu cred ca exista si melomani de geniu, si iubitori de literatura de geniu… Nu a scris putin, a scris mult, numai ca unele dintre caietele sale cu poeme s-au pierdut… Dar ceea ce a ramas sustine opinia noastra ca Petru Arustei e un Lautr\u00e9amont al rom\u00e2nilor, cel mai mare autor de poeme \u00een proza si bine\u00eenteles nu e de gasit \u00een cartea d-lui Mihai Zamfir dedicata poemului \u00een proza rom\u00e2nesc. Probabil si de acum \u00eenainte, decenii \u00eentregi, istorii ale poeziei rom\u00e2nesti, lista lui Popescu, lista lui Ionescu, \u00eel vor mentine ca autor de baza pe Dan Desliu, dar nu \u00eel vor pomeni pe Petru Arustei… Literatura franceza nu-si permite sa-i excluda pe Lautr\u00e9amont sau pe Raymond Radiguet, literatura rom\u00e2na \u00eesi permite sa nu tina cont de un Petru Arustei… Vezi dumneata cum se explica greata pe care mi-o provoaca acesti ciocoi scoliti, de la Marian Popa p\u00e2na la Mihai Zamfir? Hienele literaturii rom\u00e2ne care citesc putin si scriu mult si prost, si uneori si pe dolari… Petru Arustei este un mare poet si sper ca editia a doua a poemelor sale, pe care o pregatesc si care va aparea la Editura Junimea \u00een seria \u201eDictatura si scriitura\u201c, sa ajunga \u00een m\u00e2inile adevaratilor iubitori de poezie rom\u00e2neasca.
\nSi de pictat a pictat mult Petru Arustei, numai ca o parte din lucrari i-au fost distruse sau pierdute chiar de pe vremea c\u00e2nd era \u00een viata (si aici trebuie sa remarc ceva \u00eengrozitor, o coincidenta stranie: de mult sunt pasionat de pictura unui expresionist german, Karl Beckmann, am vazut putine reproduceri dupa picturile sale si \u00een vara aceasta, la Berlin, st\u00e2nd de vorba cu un poet german, acesta mi-a spus ca \u00een timpul razboiului, atelierul lui Beckmann, \u00een care se aflau multe din lucrarile sale, a fost distrus), multe altele afl\u00e2ndu-se \u00een colectii particulare iesene si bucurestene… Visez sa pot face \u00eentr-o zi o carte album care sa contina toate poemele si reproduceri dupa toate lucrarile lui Petru Arustei…<\/p>\n

II.
\n\u201eO personalitate se masoara prin c\u00e2ta suferinta poate \u00eendura\u201c
\nN.C.: Care au fost scriitorii care v-au influentat \u00een edificarea operei dumneavoastra? Dar modelele morale?
\nC.I.: Pentru un scriitor sunt importanti scriitorii pe care-i citeste \u00een perioada de \u201ecrestere\u201c, dupa aceea se mai pot \u00eenvata trucuri, dar astea \u00eenfrumuseteaza doar epiderma. Pe l\u00e2nga cartile scriitorilor, conteaza enorm anturajul scriitorilor vii, cei care \u00eentrupeaza, pentru fiecare clipa a vietii noastre, modelul scriitorului ideal… \u00cen ceea ce ma priveste, ma pot considera un privilegiat, pentru ca \u00een tinerete am avut norocul sa \u00eent\u00e2lnesc \u00een t\u00e2rgul B\u00e2rladului oameni speciali cu experiente decisive si \u00een existenta si \u00een literatura si fiecare autor fundamental pe care l-am citit \u00een adolescenta si \u00een tinerete e legat de chipul unui prieten… Platon poarta masca prietenului meu Dan Ravaru, filosoful grupului nostru, Eminescu, Cosbuc, Goga \u00eemi apar \u00een recitarea inspirata a unui preafrumos barbat, Dumitru H\u00e2nceanu, purtator de m\u00e2ndre plete si de costum popular rom\u00e2nesc prin B\u00e2rladul anilor ’50 si c\u00e2ntator de \u201eDesteapta-te rom\u00e2ne\u201c, Octavian Stoica, incorigibilul boem bucurestean, era \u00een B\u00e2rlad mostenitorul unei fabuloase biblioteci a unor prefecti de Tutova pe care-i continua \u00een linie paterna (taica-sau, fost jurist, puscarias politic, muncea la pavaj), de la el ne procuram tot ce era mai intruvabil pe piata, de la Plotin la P.P. Negulescu. \u00cen mod special, \u00eensa, el ne \u00eembia cu autori licentiosi, de la Petronius la Damian Stanoiu, Hasek si Eugen Barbu…
\nDumitru Grigoras, fiu de preot, un dandy, iubitor de Baudelaire, Stefan Petica, Pillat, scria putin si riguros si mi-a impus un cult al formei… Alexandru Tacu, un rom\u00e2n verde, fost puscarias politic (care traieste si azi \u00een Iasi, \u00een plina catastrofa!) ne preda lectia clandestinitatii (ne plimbam pe bulevardul Karl Marx, fost si redevenit Costache Epureanu, prin mijlocul strazii, sa nu ne auda securistii pitulati prin boscheti) si ne pomenea de \u201eautorii reactionari\u201c despre care auzise si el \u00een puscarie… Si ca orice moldav de baza, ne evoca figura legendara a Capitanului… Mai aveam un prieten Roymiser, un evreu solitar, sionist, matrasit de prin Bucuresti, descarcator de vagoane \u00een B\u00e2rlad, p\u00e2na la plecarea definitiva \u00een Israel, fost coleg cu Labis la Scoala de literatura, si de la acest evreu am aflat ce e si cu literatura realist-socialista… Nu \u00een ultimul r\u00e2nd ar fi trebuit sa pomenesc de Harry Zupperman, profesorul meu de limba rom\u00e2na, fost coleg de facultate cu Eugen Ionescu… Si c\u00e2t am fost elev, si apoi student, \u00eent\u00e2lnirile mele cu Zupperman erau ca niste partide de box (am\u00e2ndoi practicaseram acest sport), el ma \u00eentreba de un autor, daca aveam cea mai mica ezitare, lovea necrutator. Sa nu mai spun cum a receptionat loviturile mele, \u00eentr-o vara c\u00e2nd, venit \u00een vacanta, la B\u00e2rlad, i-am vorbit de Lautr\u00e9amont, Jarry si Saint John-Perse… Ma emancipasem… Cred ca singurul autor pe care l-am adaugat pe lista \u00een cinci ani de studentie \u00een Iasi a fost Beckett… Circulau prin Iasi c\u00e2teva carti, proza si teatru de Beckett, cartile erau ale lui Ion Omescu, pe atunci actor la Teatrul National din Iasi, si mi-au parvenit prin amicul Mircea Daneliuc…
\nMai t\u00e2rziu, sotia mea, Maria Ivanescu avea sa-i traduca lui Ion Omescu din franceza cartea \u201eHamlet sau ispita posibilului\u201c, carte premiata \u00een 1988 de Academia Franceza… Am mai afirmat-o de c\u00e2teva ori p\u00e2na acum ca Beckett e ultimul autor pe care \u00eel consider \u00eenchizatorul listei de maestri care m-au influentat… Cu timpul ram\u00e2nem la tot mai putini autori pe care-i citim cu adevarat cu folos si, daca e sa fiu riguros ca la un examen, \u00een afara de textele sacre care \u00eenseamna Traditia, decisiv m-au influentat liricii si tragicii greci, trubadurii, simbolismul francez si toti marii lirici italieni ai veacului douazeci.
\nCu modelele morale pot spune ca m-am \u00eent\u00e2lnit de timpuriu \u00een viata, mama Xantipa, bunica Zoe, apoi frumosii prieteni pe care i-am avut, Dumitru H\u00e2nceanu, Teohar Mihadas, Petru Arustei… iar modele ideale mi-au ramas Domnul Nostru Iisus Hristos, Buddha si Eminescu… Nietzsche spunea ca o personalitate se masoara prin c\u00e2ta singuratate poate suporta, noi, rasaritenii isihasmului suportam mai usor singuratatea, de aceea eu as spune ca o personalitate se masoara prin c\u00e2ta suferinta poate \u00eendura…<\/p>\n

N.C.: Credeti ca asertiunea lui Ion Simut, cum ca poezia a ajuns \u00eentr-o fundatura, este veridica? C\u00e2t este adevar si c\u00e2t calcul \u00een pozitia sa reiterata constant \u00een ultima vreme?
\nC.I.: Danemarca e o \u00eenchisoare, toata lumea e o \u00eenchisoare… Daca poezia a ajuns \u00eentr-o fundatura e pentru ca toata lumea a ajuns \u00eentr-o \u00een-fundatura, \u201ee peste tot \u00eentuneric ca-n cur\u201c ca sa-l citez pe C\u00e9line… e normal, suntem pe faza terminala din Kali-Yuga, luat \u00een general, enuntul e valabil… Numai ca eu aveam pe vremuri o metoda clara de depistat cretinologii, cautam cu atentie sa descopar \u00een scriitura ipochimenului una dintre expresiile favorite, \u201emoartea artei\u201c, \u201emoartea poeziei\u201c, \u201emoartea prozei\u201c, \u201emoartea teatrului\u201c, \u201emoartea muzicii\u201c, \u201emoartea picturii\u201c, \u201emoartea filosofiei\u201c, \u201emoartea omului\u201c, \u201emoartea porcului\u201c, \u201emoartea lui Dumnezeu\u201c… fa si dumneata la fel si vei vedea ce m\u00e2ndrete de europeni si de ce calibru s-au dedat la aceasta perversiune taxonomica… Indienii au clarificat cu c\u00e2teva mii de ani \u00eenaintea noastra ca tot ceea ce tine de arta, de filosofie, de religie e consubstantial fiintei umane, fiinta umana traieste fac\u00e2nd arta, filosof\u00e2nd, crez\u00e2nd… Arta, filosofia, credinta sunt fenomene recurente care au o istorie, dar nu o progresie, o evolutie, \u00een fiecare domeniu \u00een parte personalitatea creatoare schimb\u00e2nd istoria domeniului respectiv (am mai putea g\u00e2ndi c\u00e2t de c\u00e2t azi despre poezia rom\u00e2neasca daca la 1850 nu se nastea Mihai Eminescu?)… Singura care evolueaza, care progreseaza cu adevarat este stiinta, nu mai poti breveta \u00een ziua de azi inventia rotii… Ei, atentie, decenii \u00eentregi, criticii literari rom\u00e2ni, c\u00e2nd voiau sa persecute un poet rom\u00e2n, \u00eei reprosau ca nu are evolutie, ca nu progreseaza, ca e manierist… Sa-ti fac o lista si cu aceasta speta de cretinologi?
\nAcum ce vrea sa zica amar\u00e2tul de Ion Simut? Domnule, critica literara marxista, pe care el cu onor o reprezinta, e o stiinta, ea evolueaza, ea progreseaza; de ce mai are nevoie literatura rom\u00e2na de poezie, de proza, de teatru, c\u00e2nd se poate multumi numai cu critica literara scrisa de Ion Simut?
\nPe l\u00e2nga faptul ca sunt niste canalii, acesti indivizi care traiesc din literatura si o batjocoresc, fac si dovada unei crase (grase) inculturi… Stie toata lumea, dupa Curtius, ca literatura traieste \u00eentr-un prezent continuu, cine a ajuns \u00eentr-o fundatura, Homer, Dante, Shakespeare, Milarepa?<\/p>\n

N.C: Teza dumneavoastra potrivit careia Marin Preda a murit \u00een conditii dubioase, \u201eajutat\u201c si de prieteni de ocazie, a st\u00e2rnit reactii puternice la publicarea ei \u00een volumul \u201ePentru Marin Preda\u201c, aparut \u00een 1996 la Editura \u201eTimpul\u201c din Iasi. Va mentineti afirmatia la o noua editie a cartii?
\nC.I: C\u00e2nd am tiparit cartea, \u00een 1996, perioada \u00een care eram mai marginalizat dec\u00e2t pe vremea comunistilor, vreo c\u00e2teva jigodii au avansat si ele teza ca sunt nebun, asta mi s-a spus toata viata, de la bastardul C.C. al P.C.R., Eugen Barbu, si p\u00e2na la tuterul aceluiasi, V.C. Tudor, toti patibularii astia, dar si multi prieteni buni mi-au reprosat toata viata ca sunt nebun. Ei erau buni ca intrau \u00een P.C.R. si c\u00e2nd P.C.R.-ul nu mai avea banuti, se duceau cu cersitul pe la ambasadele straine din Bucuresti si primeau o punguta cu doi bani si-si luau angajamentul scris ca \u00een caz de… Unul dintre cele mai abjecte atacuri s-a produs chiar \u00een revista unui discipol al meu… Eu i-am numit \u00een carte pe toti cei vinovati de moartea lui Preda, mi s-au promis procese si zg\u00e2rieturi… nimic, baietii au revenit la vechea melodie, e nebun… Ca si \u00een cazul cartii despre Labis, \u201eTimpul asasinilor \u201e(Editura Libra, 1997)… Acum, cu noua editie e o problema mai vasta… Mi-am promis ca, at\u00e2t timp c\u00e2t traiesc, sa \u00eencerc sa-mi tiparesc integral toate cartile pe care le-am scris, pentru ca din toate am publicat numai fragmente. Si la o noua editie a cartii \u201ePentru Marin Preda\u201c voi reitera teza ca Marin Preda a murit de o moarte tipic rom\u00e2neasca, la fel si Nichita Stanescu, si Virgil Mazilescu, toti omor\u00e2ti cu buna stiinta de bandele de betivani cheflii din jurul lor…<\/p>\n

N.C.: Stiu ca \u00eenainte de 1989 ati girat cu numele dumneavoastra un cenaclu intitulat chiar asa: \u201eNumele Poetului\u201c. Ce poeti tineri ati mai descoperit \u00een ultima vreme si pe care aveti de g\u00e2nd sa-i publicati la editura pe care o conduceti?
\nC.I: Am numarat pe vremuri vreo 500 (cinci sute) de tineri autori despre care am scris primul sau i-am ajutat sa debuteze… Dupa 1989, ca presedinte al unor jurii sau ca simplu membru al acestor jurii, am descoperit multi autori tineri, iata, ca sa dau un nume, Xenia Karo, craioveanca dumitale! \u2013 la rom\u00e2ni, poetu-n veci nu piere! Nu asta e problema! Problema e ca se ridica o sumedenie de derbedei, galagiosi si plagiatori care vor totul si pe toate din prima, carti, bani, premii, case, muieri, barbati…, pastoriti de \u201eRom\u00e2nia literara\u201c sau de Cenaclul \u201eEuridice\u201c condus de prietenul nostru, dl Marin Mincu, si pe acesti derbedei \u201efara memorie\u201c care scriu \u201ecum se scrie azi\u201c, adica foarte prost, eu nu ma bazez… Diferenta radicala care ne separa e ca noi am negat \u00een cunostinta de cauza, ei neaga fara sa citeasca, fara sa aiba habar macar pe cine, inconstient, copie… Un fel de manelisti ai poeziei rom\u00e2nesti…<\/p>\n

N.C.: Credeti ca buna noastra critica literara si-a facut datoria \u00een ceea ce priveste receptarea operei dumneavoastra poetice si, daca da, cu ce o veti mai surprinde \u00eentr-un viitor apropiat?
\nC.I.: Categoric da, cu doua precizari: 1. criticii literari si-au transmis stafeta de la carte la carte, la cartea mea de debut, \u201eRod\u201c, primii care au scris \u201e\u00een flacari\u201c au fost Nicolae Manolescu si Dumitru Micu, criticii momentului (1968), apoi, pe r\u00e2nd, la celelalte carti, Dana Dumitriu, Mihai Ungheanu, Mircea Iorgulescu, Daniel Dimitriu, Al. Dobrescu, Victor Atanasiu, Al. Condeescu, Artur Silvestri, Gheorghe Grigurcu, Theodor Codreanu si nenumarati altii… Trebuie sa recunosc cu onestitate ca \u00een ceea ce priveste cartile mele de poeme, cu exceptia unui text infam al lui Al. Cistelecan (referitor la cartea mea, \u201eLa Baaad\u201c), infam pentru ca, \u00een epoca, a judeca o carte de literatura drept document clinic mirosea si a P.C.R., si a Securitate, si a c\u00e2torva b\u00e2lbe ale acestui antitalent P.C.R.-ist care uraste literatura, numit Ion Bogdan Lefter, \u00een rest nu am ce reprosa criticii literare… Sigur, cu totul altfel se \u00eent\u00e2mpla lucrurile c\u00e2nd vine vorba de cele doua carti, \u201ePentru Marin Preda\u201c si \u201eTimpul asasinilor\u201c… Nu e de mirare… Am si hotar\u00e2t sa nu mai public nici o carte-pamflet \u00een timpul vietii, \u00een schimb pregatesc o carte despre viata mea \u00een dialog cu o sublima doamna, Nicoleta Dragomir, o iubitoare de geniu a literaturii care a avut la \u201eAntena Bucurestiului\u201c o emisiune de muzica si poezie \u00eempreuna cu Alexandru Cioc\u00e2lteu si apoi cu mine, \u201eDe la suflet la suflet\u201c. Voi \u00eencerca \u00eentr-o addenda sa str\u00e2ng si poemele mele de predebut si alte texte interesante, poemele lui Adi Cusin, cele pe care si acum le consider geniale… Poate, \u00eentr-un viitor apropiat, si cu editia integrala a cartii mele \u201eLa Baaad\u201c, pe care i-am promis-o d-lui Nicolae Tone…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

CEZAR IVANESCU \u00een dialog cu NICOLAE COANDE   Dialogul cu poetul Cezar Ivanescu a fost realizat \u00een toamna anului 2003. Eram, de un an, redactor la un ziar craiovean si faceam saptam\u00e2nal o pagina de cultura, LAMA (Literatura, Arta, Mentalitati, Atitudini), unde, \u00eentre altele, publicam interviuri cu oameni de cultura, \u00een special scriitori. Asa a… Cite\u0219te mai mult »\u201eNenorocirea e ca societatea \u00een care traim i-a convins pe multi ca autorul trebuie sa aiba succes\u2026\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5222],"class_list":["post-16262","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cezar-ivanescu"],"views":2454,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16262","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16262"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16262\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16262"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16262"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16262"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}