Tin minte si acum ce impresie vie a provocat \u00een r\u00e2ndul colegilor mei de clasa vizionarea la televizor a filmului \u201eBefore Sunrise\u201c (Richard Linklater, 1995). Postul era ProTV, anul era 1996 sau 1997, ceea ce \u00eenseamna ca eram atunci \u00een clasa a noua sau a zecea. Daca, a doua zi, eu unul nu m-am sfiit sa recunosc ca era altceva, ceilalti baieti din clasa mea s-au cam codit: desi era clar ca \u00eel vazusera (oricum, nu prea aveai cum sa ratezi, pe vremea aia, filmul de seara de la ProTV) si ca le placuse, nu le venea s-o recunoasca asa, \u00een gura mare; \u00een sf\u00e2rsit, nu e de mirare ca fetele erau topite toate. Nu stiu daca o actrita precum Julie Delpy reprezenta pentru noi, baietii, un ideal de frumusete feminina pe atunci (un minus important era ca avea alte masuri dec\u00e2t Pamela Anderson, singurele care existau, \u00een mentalul colectiv al liceenilor din epoca), dar prezenta lui Ethan Hawke pe generic le-a convins pe colegele mele ca filmul merita toate superlativele.
\nAu trecut noua ani p\u00e2na la \u201eBefore Sunset\u201c, au mai trecut \u00eenca noua, si avem acum un al doilea sequel al succesului nouazecist. Ce s-a schimbat? Peste mine au trecut 16 sau 17 ani, seara la TV cu greu poti scapa de Steven Seagal, \u201eBaywatch\u201c nu mai face demult furori, iar Jesse si C\u00e9line nu au \u00eembatr\u00e2nit deloc.
\nDe la precedentul \u201eBefore\u201c, cei doi formeaza un cuplu stabil si au doua fetite maricele. Ar mai fi un baiat al lui Jesse din prima casatorie, \u00eenca doua romane scrise si ceva riduri \u00een plus, nu foarte multe. S-ar zice, asadar, ca s-au maturizat, nu doar pentru ca ar fi ridicol sa fie altfel (Ethan Hawke are 42 de ani, Julie Delpy e cu un an mai \u00een v\u00e2rsta), ci si pentru ca se presupune ca fanii seriei au crescut odata cu idolii lor.
\nDoar ca cei doi nu prea au crescut (sau au crescut asa cum crede Linklater ca au crescut cei care erau tineri \u00een \u201994, daca nu cumva asa cum au crescut el, Hawke si Delpy, din nou co-scenaristi). Asa se face ca Jesse nu vrea ca C\u00e9line sa lucreze pentru Guvern, \u00een timp ce C\u00e9line crede ca lumea s-a dus dracului (ceea ce n-o opreste sa se dea \u00een v\u00e2nt dupa mirosul rosiilor bio). Pe scurt, exact chestii \u00een care s-ar recunoaste orice hipster de azi. Cel mai important: am\u00e2ndoi flecaresc cu acelasi aplomb.
\nCa \u00een precedentele \u201eBefore\u201c-uri, dialogurile ocupa prim-planul. \u00cen prima conversatie a filmului, Jesse \u00eesi trage de limba fiul, fara prea mare succes. Jesse si C\u00e9line vorbesc apoi \u00een jur de un sfert de ora \u00een masina (doua cadre lungi, despartite de c\u00e2teva secunde de peisaj grecesc cu maslini sau alti arbusti pitici pe coline). Dupa ce Jesse le vorbeste prietenilor lui despre urmatorul lui roman, are loc un pr\u00e2nz, la care se pun \u00eentrebari precum \u201eCe este sinele\u201c, \u201eCe sunt barbatii\u201c, \u201eCe sunt femeile\u201c sau \u201eCe este iubirea\u201c. Fiecare mesean are un raspuns si fiecare raspuns \u00eei apartine fiecarui personaj \u00een parte la fel cum \u00eei apartin crainicei TV cunostintele despre fronturile atmosferice de pe prompter. Toate filosofiile astea sunt debitate ca si cum ar fi adevaruri incontestabile si aproape de fiecare data sunt urmate de c\u00e2te o pilda. Pentru fiecare afirmatie, avem o demonstratie: o cunostinta a lui Ariadni lucra \u00een spital si a vazut cutare lucru, deci toti barbatii sunt perversi; Anna are o poveste despre mama ei, ceea ce dovedeste ceva despre orice relatie dintre orice barbat si orice femeie; Natalia are propria ei poveste despre sotul ei defunct, ceea ce \u00eenseamna ceva despre toti oamenii de pretutindeni si dintotdeauna s.a.m.d.
\nExact acelasi mecanism este utilizat si \u00een manualele de dezvoltare personala; din acest punct de vedere, filmul s-ar putea intitula la fel de bine \u201e\u00cenainte ca barbatii sa fie de pe Marte si femeile de pe Venus\u201c. La aceste Mari Idei enuntate la masa se adauga \u00eenvatamintele din penultima scena, cea \u00een care C\u00e9line enunta niste teze feministe at\u00e2t de rasuflate (si care se aplica at\u00e2t de putin situatiei ei), \u00eenc\u00e2t nu prea \u00eemi dau seama cine crede Linklater ca ar trebui sa rezoneze la ele. Una peste alte, la final, avem un dictionar \u00eentreg de citate memorabile care nu \u00eenseamna nimic, numai bune de \u00eencarcat pe profilul de Facebook.
\n\u00centr-una din scene, Jesse si C\u00e9line stau si se uita la asfintit, p\u00e2ndind poate raza verde dintr-un film al lui Rohmer, unul \u00een care de asemenea se vorbea extrem de mult. Doar ca, acolo, nici unul dintre personaje nu spunea nimic; aici, fiecare \u00eencearca sa ne spuna totul. Una peste alta, filmul lui Linklater are totusi un merit: pe liceencele lui 2013 sigur o sa le faca paf.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Tin minte si acum ce impresie vie a provocat \u00een r\u00e2ndul colegilor mei de clasa vizionarea la televizor a filmului \u201eBefore Sunrise\u201c (Richard Linklater, 1995). Postul era ProTV, anul era 1996 sau 1997, ceea ce \u00eenseamna ca eram atunci \u00een clasa a noua sau a zecea. Daca, a doua zi, eu unul nu m-am sfiit… Cite\u0219te mai mult »Indrumar alternativ, editia a treia: \u201eBefore Midnight\u201c de Richard Linklater<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[9119,150,83],"class_list":["post-16260","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-before-midnight-de-richard-linklater","tag-cinema","tag-film"],"views":1198,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16260","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16260"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16260\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16260"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16260"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16260"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}