{"id":16250,"date":"2013-08-08T15:12:54","date_gmt":"2013-08-08T13:12:54","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16250"},"modified":"2013-08-08T15:12:54","modified_gmt":"2013-08-08T13:12:54","slug":"elementar-eminescologilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/elementar-eminescologilor\/","title":{"rendered":"Elementar, eminescologilor!"},"content":{"rendered":"

Nicolae Georgescu, O zi din viata lui Eminescu (28 iunie 1883). Dosar de presa<\/em>, Bucuresti, Casa editoriala \u201eFloare albastra\u201c, Bucuresti, 2013, 274 p.<\/strong><\/p>\n

 <\/p><\/blockquote>\n

Eminescu \u00eesi conserva statutul de tema fundamentala a spatiului public. Ne referim la primul moment de sinteza a literaturii rom\u00e2ne (de la cronicari la Bolintineanu, de la Cantemir la Alecsandri), fapt asumat de el \u00eensusi \u00een \u201eEpigonii\u201c. Numai ca, prin extrapolari abuzive, provocate de supralicitarea publicisticii, scriitorul a devenit, pentru ideologiile extremiste, sinonim cu un asa-zis rom\u00e2nism sau cu o presupusa fiinta a neamului. Mitul, pagubos, inert, excesiv si exaltat, l-a \u00eenlaturat pe intelectual. Astfel, dezbaterile si-au cam pierdut obiectul veritabil. Dupa ce at\u00e2tea miscari l-au confiscat, \u00eentrebarea Ilinei Gregori \u2013 \u201eStim noi cine a fost Eminescu?\u201c (Ed. Art, 2008) \u2013 vizeaza concomitent opera si biografia. Nicolae Georgescu este, deocamdata, singurul partizan, cu rezultate concludente, al restituirii ambelor coordonate identitare. Scopul sau consta \u00een a-l \u00eencadra corespunzator poet \u00een perioada 1850-1889. Contextualizarile \u00eendaratnice \u00eei deranjeaza, deopotriva, pe adeptii teoriei conspiratiei, pe aderentii la cultul \u00eenchinat \u201eLuceafarului\u201c si pe promotorii perspectivei unui creator modernist. Distantarea integrala de toate taberele \u00eei confera credibilitatea.
\n\u00cempotriva dezinformarii<\/strong>
\nRecenta lucrare \u2013 \u201eO zi din viata lui Eminescu\u201c \u2013 reprezinta o noua dovada a probitatii cercetatorului. Adun\u00e2nd si corobor\u00e2nd o multime de aspecte, Nicolae Georgescu se razboieste cu dezinformarea, scot\u00e2nd la iveala cunostinte vaste si temeinic asimilate. Discut\u00e2nd cauzele si efectele datei de 28 iunie 1883, c\u00e2nd Eminescu a fost internat \u00een sanatoriul doctorului Sutu din Bucuresti (Str. Plantelor), ajunge sa stabileasca fundalul politic al Rom\u00e2niei. Imperiul Austro-Ungar \u00eencetase atunci relatiile diplomatice pentru 48 de ore. Germania, prin vocea lui Bismarck, insinua ca tara va fi invadata. Guvernul liberal, condus de I.C. Bratianu, \u00een alianta parlamentara fatisa cu unii conservatori (Petre Carp si T. Maiorescu) initiase o campanie de prigonire a gazetarilor anticarlisti. Cel dint\u00e2i oprimat, \u00c9mile Galli, directorul ziarului \u201eL’Ind\u00e9pendence roumaine\u201c, a fost expulzat chiar pe 28 iunie 1883. De asemenea, politia descinde la sediul Societatii \u201eCarpatii\u201c (\u00een care se \u00eenscrisese Eminescu), pentru ca existau rapoarte despre atitudinea ostila a membrilor la adresa intentiei statului de a semna un tratat de cooperare militara cu Austro-Ungaria si Germania (p. 10-21). Din acest punct, banuielile si urzelile au drum liber. Cu o conditie: sa porneasca de la chestiuni concrete.
\nOr, depozitiile \u00eendoielnice ale contemporanilor ne \u00eempiedica sa lamurim totul. Nimic nu ne asigura ca evenimentele s-au \u00eent\u00e2mplat rectiliniu si uniform: \u201esuntem exact pe 28 iunie 1883, c\u00e2nd Grigore Ventura vrea sa-l duca pe Mihai Eminescu la Palatul Cotroceni ca sa-l… \u00eempuste pe rege. Deplasarile suveranului erau, desigur, publice, toata lumea, si mai ales presa, stia ca el este \u00een drum spre Germania; Ventura nu are cui spune ca Eminescu \u00eel cauta pe rege \u00een capitala, doar daca, iarasi se impune constatarea, daca suntem ferm convinsi ca poetul era cu adevarat nebun de legat si nu mai stia pe ce lume e afla\u201c (p. 12). Abilitatile analitice exceptionale reies din ipotezele formulate pe marginea evenimentului central. Modul de lucru se arata detectivistic, \u00een masura \u00een care, d\u00e2ndu-i fiecarui (pretins) participant dreptul sa-si expuna punctul de vedere, anchetatorul nu se lasa sedus de verdict, ci devine el \u00eensusi complice. Asemenea martorilor invocati (unii necreditabili), istoricul literar propune explicatii. Nici mai mult, nici mai putin. Nu incrimineaza pe nimeni. Nu \u00eentrezareste si nu denunta mistificari. Sesizeaza neconcordantele si, aleg\u00e2nd calea de mijloc, se straduieste sa recupereze fr\u00e2nturile corecte, exploat\u00e2ndu-le \u00een favoarea propriei argumentatii. Nu cauta amanunte senzationale.
\nRomanul sau de mistere se bazeaza pe ceea ce se spune, nu pe ceea ce s-ar ascunde. Pe ceea ce se afirma, nu pe ceea ce s-ar sugera. De altminteri, investigatorul insista asupra detaliului ca suntem fortati sa discernem niste povestiri la m\u00e2na a doua. Ventura, prieten dubios cu Eminescu, a \u00eemprastiat destule pe seama arestarii, dar nu a consemnat nimic. Dupa decesul lui (1911), Al. Ciurcu \u00eei rasp\u00e2ndeste varianta, mention\u00e2nd ca ajunsese folclor urban. Iar Ioan Russu-Sirianu, coleg de camera cu poetul \u00een locuinta din Piata Amzei, sub\u00eenchiriata de la sotia lui Slavici, lasa o istorisire distincta, dictata \u00een 1909, fiului sau, Vintila, care o va publica \u00een culegerea memorialistica \u201eVinul lor…\u201c abia \u00een 1969. Totodata, documentul oficial privitor la ridicarea scriitorului de catre fortele de ordine a fost descoperit \u00een 1922, si tiparit peste mai bine de 30 de ani. \u00cen plus, \u00een volumul al XVI-lea al editiei academice, h\u00e2rtia figureaza a fi \u00eentocmita pe 24 iunie 1883. Asadar, povestea ar avea toate semnele cusaturii cu ata alba. \u00censa, Nicolae Georgescu \u00eentretine suspansul si se delecteaza pe seama obsedatilor de oculta antieminesciana: \u201ePe cine credem? E simplu sa zicem ca Ventura inventeaza, Russu-Sirieanu inventeaza de asemenea \u2013 si singurul act doveditor este procesul verbal al comisarului C\u00e2ta-Niculescu.\/ Exista, \u00eensa si posibilitatea logica a unui alt scenariu \u2013 daca luam \u00een consideratie toate cele trei marturii\/ relatari. Este foarte posibil, vreau sa spun, daca punem cap la cap toate aceste descrieri sau documente de mai sus, ca poetul sa fi mers mai des la baia Mirasewski \u00een aceste zile, chiar zilnic, din cauza caldurilor celor mari, si pentru ca-i placea acolo, pentru ca era aproape de Simtion unde trebuia sa se mute, aproape de sediul Societatii Carpatii…\u201c (p. 196-197).
\nUrmeaza lovitura magistrala. Subiectivitatile contradictorii nu se combina ca sa elimine impuritatile, incertitudinile si neconcordantele privitoare la ziua depunerii scriitorului \u00een casa de sanatate. Fiecare versiune \u00eesi mentine individualitatea si, \u00een consecinta, valoarea obiectiva. Nicolae Georgescu ia \u00een calcul prezumtia ca Eminescu sa fi fost reclamat la politie de trei ori \u00eentre 24 si 28 iunie 1883. Pregatirea filologica impecabila \u00eei permite sa se joace cu limbajul si factologia. Interesul se concentreaza asupra verosimilului, nu a adevarului univoc: \u201ePutem presupune, \u00eensa, si altceva, anume ca episodul urmator, Capsa-Ventura, este separat, s-a petrecut alta data, nu se leaga de plecarea lui Eminescu din casa lui Maiorescu, deci de ziua de 28 iunie. Poate a fost cu o zi \u00eenainte, poate cu doua \u2013 tot la aceeasi baie, politia fiind anuntata, acum, de Grigore Ventura, nu de amicii poetului.\/ O posibilitate de datare a episodului Ventura ar fi aceasta: Regele se afla la Sinaia de doua zile, deci din 26 iunie. Probabil plecase pe 26 iunie dimineata din Bucuresti, urm\u00e2nd sa se dea comunicatul plecarii sale \u00een aceasta zi, deci ziarele (Ventura, Eminescu etc.) nu aflasera \u00eenca, \u00eel stiau la Cotroceni\u201c (p. 209-210).
\nAdevarul integral<\/strong>
\nDaca regula scenariului impune ca fiecare actor sa primeasca bucatica lui de \u00eencredere, nu asa se petrece si cu Maiorescu. Doar asertiunile lui nu sunt filtrate. Nerespectarea metodei de studiu ne obliga sa observam ca biograful se erijeaza totusi \u00een judecator, apar\u00e2nd integritatea liderului junimist. \u00censemnarile acestuia detin, \u00een viziunea lui Nicolae Georgescu, adevarul integral: \u201eDar e monstruos! Nu poate fi banuit Maiorescu de ipocrizie; si daca ar fi, n-ar consemna asta \u00een jurnal. Cum ne putem \u00eenchipui ca el, ca mentor, ar accepta sau ar gira chiar aceasta posibila compromitere publica a lui Eminescu pentru excluderea din viata publica? E aberant. S-ar putea ca Societatea Carpatii, unde trebuia totusi sa ajunga poetul, sa fie aceea care l-ar putea proteja de ingerentele politiei, ascunde \u00een vreun fel. S-ar putea ca protectia stabilita pentru Eminescu, acel \u201ee vorba\u201c maiorescian, sa fi \u00eensemnat chiar aceasta recluziune la Sutu, unde iarasi putea fi tinut \u00een ascuns p\u00e2na c\u00e2nd \u00eesi revenea din criza\u201c (p. 66).
\nDefectiunea rationamentului nu rezulta neaparat din \u00eentrebuintarea argumentulelor ad hominem si ad misericordiam. Maiorescu e bun, grijuliu si prevazator pe 28 iunie 1883, fiindca mereu l-a sprijinit pe Eminescu. Altceva deranjeaza. Anume ca, \u00een loc sa-i dea dreptatea care i s-ar cuveni, exegetul \u00eel dezvinovateste. Volumul devine ca atare o pledoarie \u00een directia scoaterii lui Maiorescu din proiectele conspirationiste. Implicit, decizia \u00eei transforma pe ceilalti \u00een complici la complot. \u00cenversunarea \u00een a-l apara pe critic provine si dintr-o neglijenta semantica. Glos\u00e2nd pe marginea sintagmei \u201ee vorba\u201c, Nicolae Georgescu banuieste o semnificatie prezumtiva. Dimpotriva, sensul \u00een epoca era de \u201ee pecetluit\/ stabilit\/ fixat\/ aranjat\u201c. Drept care, sau l-a ajutat, sau l-a abandonat. Disputa nu se rezolva nici daca ascultam un alt colportaj: \u201ePrietenul Aurel Zainea \u00eemi atrage atentia, \u00eentr-o emisiune publica de televiziune la canalul TV Sigma, ca Theodor Rosetti, cel caruia Maiorescu \u00eei spune tot ce face \u00een legatura cu Mihai Eminescu, era nu numai un membru marcant al Partidului Conservator, dar avea functia de presedinte al \u00cenaltei Curti de Casatie: \u00een aceste conditii Titu Maiorescu se asigura de legalitatea\/ sustinerea\/ legitimitatea demersurilor sale\u201c (p. 205).
\nCu sau fara voia lui Nicolae Georgescu, viata lui Eminescu ram\u00e2ne un nod gordian. Elementar, am citit o splendida si intriganta carte de literatura, o biografie \u00een sens calinescian. Stiind aproape totul din unghi documentar, autorul nu se dispenseaza de spiritul critic si de talentul narativ.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae Georgescu, O zi din viata lui Eminescu (28 iunie 1883). Dosar de presa, Bucuresti, Casa editoriala \u201eFloare albastra\u201c, Bucuresti, 2013, 274 p.   Eminescu \u00eesi conserva statutul de tema fundamentala a spatiului public. Ne referim la primul moment de sinteza a literaturii rom\u00e2ne (de la cronicari la Bolintineanu, de la Cantemir la Alecsandri), fapt… Cite\u0219te mai mult »Elementar, eminescologilor!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2565,9107],"class_list":["post-16250","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-georgescu","tag-o-zi-din-viata-lui-eminescu-28-iunie-1883-dosar-de-presa"],"views":1379,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16250","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16250"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16250\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16250"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16250"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16250"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}