{"id":16248,"date":"2013-08-08T15:10:55","date_gmt":"2013-08-08T13:10:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16248"},"modified":"2013-08-08T15:10:55","modified_gmt":"2013-08-08T13:10:55","slug":"fiecare-are-o-poveste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/fiecare-are-o-poveste\/","title":{"rendered":"Fiecare are o poveste"},"content":{"rendered":"

Dorin Muresan, Gestul animalului mort<\/em>, Herg Benet, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen ultimii ani, romanul rom\u00e2nesc a \u00eenceput sa simta direct reculul puternic al supraproductiei literare din ultimul deceniu (termen care poate suna paradoxal pentru o cultura care depl\u00e2nge tocmai inaderenta publica la literatura). Toate colectiile de la \u00eenceputul anilor 2000 care pareau sa schimbe mersul lucrurilor \u00een proza, mai ales aparitia colectiei EgoProza de la Polirom care promova secvential deja o altfel de literatura (curajoasa, autenticista, cool), au ramas doar cu o m\u00e2na de reprezentanti consecventi. Mai mult, autorii care au \u00eencercat sa impresioneze prin \u201enoua avangarda\u201c au demonstrat \u2013 din pacate, \u00een mare parte \u2013 aerul futil al acestor exercitii literare: cu impact puternic, fara continuitate \u00eensa, adormite apoi si preluate spontan si haotic fara niciun fel de rezultat vizibil.<\/strong> <\/em>
\nDe ce spun supraproductie? Pentru ca realitatea literara rom\u00e2neasca arata ca sunt prea putini cititori de literatura rom\u00e2na actuala \u00een raport cu debitul editorial. Lucru care realimenteaza mereu (deseori fara intentia directa a autorilor) probabil cea mai bizara literatura underground a momentului. Autorilor underground autentici \u2013 care aleg tematica incomoda, credinta \u00een literatura marginala, subculturala etc. (acestea, \u00een fond, definind underground-ul ca manifestare) li se adauga autorii marginalizati fara voia lor care arata mai mult ca \u00eent\u00e2rziati provinciali ai curentelor depasite. De aceea, cititorii au tot dreptul (si este, deseori, indicat) sa mearga doar dupa girul marilor edituri sau al campaniilor culturale. \u00censa, la fel cum pot merge deseori gresit urmarind politicile institutionale de promovare (chiar anul trecut, cazul Florinei Ilis), pot nimeri bine \u00een zonele nemediatizate ale micilor edituri: una din surprizele anului 2012 la capitolul roman vine din partea editurii Herg Benet.
\nLibertinism american<\/strong>
\nCu toate defectele, unele deloc ascunse, romanul \u201eGestul animalului mort\u201c al lui Dorin Muresan ar fi meritat, probabil, mai multa atentie. \u00censa, \u00een lipsa unui scouting coerent si cuprinzator \u00eentreprins de institutiile literare rom\u00e2nesti, romanul a ramas aproape nebagat \u00een seama. Si nu cred ca este singura carte \u00een aceasta situatie: faptul ca editurile mici nu mai sunt bagate \u00een seama de revistele literare centrale si de institutiile culturale este usor explicabil prin raritatea unor exemple de autori buni \u00een tot balastul editorial. De aici, de la faptul ca autorii care publica la edituri mici nu prea sunt luati \u00een vizor nici de premiile literare, nici de cronicile de \u00eent\u00e2mpinare, se creaza usor o tensiune directa \u00eentre autori si institutii. Romanul lui Dorin Muresan, daca e sa ne luam dupa coperta a patra, este scris \u00een traditia Henry Miller \u2013 Bukowski (daca exista una, autorii acestia fiind \u2013 totusi \u2013 putin diferiti). Desigur, daca ar fi se ne luam \u00een general dupa coperta a patra, trei sferturi din literatura t\u00e2nara ar fi \u00een traditia lui Henry Miller sau a lui Charles Bukowski. Asta pentru ca aproape toate chapeau-urile apropie autorii \u00eendrazneti de programul literar libertin al americanilor. Lucrurile \u00eensa nu stau chiar asa, desi \u201eGestul animalului mort\u201c, cum sugereaza si titlul, este o poveste (rom\u00e2neasca) despre degradare umana, spusa transant, apasat, fara perdea.
\nCopilaria, care aparent nu prevesteste un astfel de parcurs ulterior, naratorul povestind despre olimpiade, gimnastica, este una din bucatile bine exploatate ale romanului. Dupa o introducere blecheriana, \u00een care sunt developate programatic secvente esentiale ale copilariei si adolescentei (moartea rudelor, primul contact cu cartile, primele momente erotice), t\u00e2narul se transforma, totusi, \u00eentr-un Val Est-european la m\u00e2na a doua. Adica, daca \u00een \u201eRastignirea Trandafirie\u201c exact momentele \u00een care sunt prezentate lecturile si atitudinea protagonistului fata de literatura sunt puncte forte (mai ales reevaluarea legaturilor dintre cultura vestica si Dostoievski), la Dorin Muresan exact aceasta parte strica (efectiv) romanul. Stefan Bolea ne spune pe coperta a patra ca \u201eformatia de filosof a autorului este responsabila pentru crearea unor intermezzo-uri eseistice, care vor face deliciul cititorilor avizati\u201c. Desigur, nu se poate spune prea clar cum arata acesti \u201eavizati\u201c \u00eentr-ale literaturii si filosofiei, \u00eensa pasajele par sa se adreseze uneori amatorilor de kitsch: \u201eDe-acum totul avea sa se schimbe. Ma casatorisem abrupt, facusem trei copii, \u00eensa inima \u00eemi era lipita de literatura. Ma plimbam \u00een cuvinte toata ziua, ca un Dumnezeu cu care nimeni nu mai putea sa vorbeasca. Sotia mea era geloasa pe cuvinte. Eu \u00eensumi eram gelos pe cuvinte\u201c. Iar filosofarea lui Muresan este facila, programatica, previzibila. Iata, spre exemplu, o rezolvare spontana (wittgensteiniana?) pentru c\u00e2teva din problemele existentiale: \u201e1. Universul esti tu; 2. Viata, dupa cum o stii si o simti, esti tu; 3. Tu esti material, esti asa cum te privesti \u00een oglinda; 4. Ai vointa, de-aia faci ce faci; 5. Nu, te caci pe tine c\u00e2nd simti ca mori… ce dovada mai vrei?; 6. Desigur, doar existi, nu? 7. Iubesti, crede-ma! La ce ar mai folosi chestia aia dintre picioarele tale?\u201c. \u00cen capitolele urmatoare vor reveni mereu astfel de momente. Protagonistul vrea sa \u00eel vada pe Iova, pentru ca l-a citit si l-a dat peste cap, mai fumeaza c\u00e2te un joint, mai explica cum e viata, \u00eesi \u00eenseala sotia si se zbate \u00eencerc\u00e2nd sa c\u00e2stige ba din firme de constructii, ba din alte surse. Personajele secundare sunt mereu sterse, pasagere, simple nituri pentru sustinerea personajului central, deja autosuficient prin atitudine si mod de viata. \u00censa momentele \u00een care autorul se responsabilizeaza pentru a crea bazele unui bildungsroman sunt schematice si naive: \u201eBunicii din patea tatalui, cei care locuiau \u00een Borleasca (l\u00e2nga Bistrita), erau greco-catolici. Bunicii din partea mamei, cei care locuiau l\u00e2nga Iasi (Tansa), erau (si \u00eenca sunt) ortodocsi. Spre deosebire de cei din urma, cei dint\u00e2i stiau sa scrie si sa citeasca. Spre deosebire de acestia, \u00eensa, ceilalti stiau sa simta. Asadar, de la unii, prin tatal meu, am mostenit ambitia intelectuala, \u00een timp ce de la ceilalti, prin mama mea, am mostenit o avida sensibilitate. Aceste doua principii vitale s-au adunat \u00een mine la o intensitate uriasa\u201c.
\n\u201eTrainspotting\u201c la m\u00e2na a doua<\/strong>
\nCeea ce poate atrage \u00eensa la Dorin Muresan (dincolo de povestea cool care deja nu mai e nada buna pentru majoritatea cititorilor profesionisti) este stilul curat, atent, \u00eengrijit. C\u00e2nd nu face digresiuni filosofice artificiale, autorul dovedeste un real potential literar. Scenele realiste care descriu existenta junky, atitudinea secventiala fata de personaje (raceala cu care autorul decide sa le descrie, inclusiv pe sotia personajului), proiectele financiare \u00eentre care se zbate viata protagonistului, toate creeaza atmosfera veridica si autentica. E ca si cum Dorin Muresan ne prezinta doua romane diferite: \u201eAjung la apartamentul irlandezilor. Sot si sotie, plecati \u00een Irlanda. s\u2026t Dau drumul la casetofon, desfac o doza de bere si \u00eemi prepar niste cartofi prajiti. Camera e mare si plina de lumina. Ies pe terasa si \u00eemi umplu plam\u00e2nii cu aer. Oare ce face Domi? Ce fain era daca \u00eel luam cu mine. Am fi putut povesti, ne-am fi putut juca. Dar m-ar fi vazut baut, si nu i-ar fi placut. \u00centr-o seara s-a suparat rau pe mine. A strigat printre dinti: \u201eiar ai baut!\u201c. M-am simtit foarte vinovat. De atunci nu \u00eel mai iau cu mine nicaieri. Nu vreau sa ma vada asa\u201c.
\nDe fapt, problema romanului este ca, desi expune o experienta traumatica impresionanta (consumul de droguri, adulterul, mizeria), discursul care ar trebui sa sustina aceasta poveste este altoit inutil cu filosofia de duzina. Parca recitim mereu (a nu stiu c\u00e2ta oara) \u201eTrainspotting\u201c. Scriitorul Dorin Muresan, deocamdata, revine cu un roman de experienta transformat cu mari fortari (implicit \u2013 riscuri) \u00eentr-un suport polemic-existential. De fapt, problema prozei rom\u00e2nesti care trateaza astfel de subiecte, \u00een ultima vreme, \u00een mare parte, este ca, \u00een loc sa spuna o poveste buna, forteaza cititorii sa asiste din nou si din nou la reinventarea rotii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dorin Muresan, Gestul animalului mort, Herg Benet, Bucuresti, 2012   \u00cen ultimii ani, romanul rom\u00e2nesc a \u00eenceput sa simta direct reculul puternic al supraproductiei literare din ultimul deceniu (termen care poate suna paradoxal pentru o cultura care depl\u00e2nge tocmai inaderenta publica la literatura). Toate colectiile de la \u00eenceputul anilor 2000 care pareau sa schimbe mersul… Cite\u0219te mai mult »Fiecare are o poveste<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9105,9106],"class_list":["post-16248","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dorin-muresan","tag-gestul-animalului-mort"],"views":1256,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16248","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16248"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16248\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16248"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16248"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16248"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}