Va scriu aceste r\u00e2nduri cu ad\u00e2nca amaraciune, la aflarea vestii ca \u00een lagarul de exterminare urbana din zona Berzei-Buzesti, la adapostul noptii, pitecantropii au \u00eencins din nou dansul dobitocesc al sfar\u00e2marii Bucurestiului. O cladire de patrimoniu, valoroasa deopotriva arhitectural si istoric pentru noi toti, a fost prefacuta acum c\u00e2teva zile \u00eentr-o mizerabila plaja de moloz si praf rosiatic. Locul crimei reprezinta, \u00een chip tragic, o noua sapatura la groapa comuna a Caii Grivitei, unde zac laolalta at\u00e2tea amintiri si destine risipite de comunism. Prin aceasta m\u00e2rsavie, Vechiul Bucuresti a platit din nou tribut prostiei si ticalosiei generalizate pe care rom\u00e2nii anului 2013 parca nu se mai satura sa le asimileze.
\nGulagul urban al Capitalei pare a fi fara de sf\u00e2rsit si de mila. Demolarea patrimoniului national a ajuns sa fie astazi sportul preferat al cluburilor de t\u00e2lhari de dreapta si de st\u00e2nga, antrenate \u00een mocirloasa competitie pentru banii colectati \u00een troaca bugetara. Asa cum stim, numele echipelor \u00eencep mereu cu litera \u201eP\u201c, de la porci, toate au aceeasi pofta la \u00eenceputul fiecarui sezon si sunt sustinute frenetic de galerii alcatuite, \u00een egala masura, din prosti, perversi si smecheri. Iar noi, ceilalti, care speram degeaba, care strigam degeaba si care pl\u00e2ngem degeaba, suntem nevoiti sa le umplem troaca \u00een fiecare zi, \u00een numele unui sistem damblagiu de care ei se fac raspunzatori. La ultimul meci, casa de la nr. 18 din Piata Haralambie Botescu a fost data gata cu o impecabila lovitura de lama \u00een crestetul capului, la final doar doua ferestre refuz\u00e2nd (\u00een ruptul capului) sa cada la picioarele murdare ale \u201ejucatorilor\u201c.
\nOare c\u00e2t timp va trece, ma \u00eentreb, p\u00e2na c\u00e2nd memoria subreda a majoritatii bucurestenilor se va debarasa de aceasta proaspata pagina de istorie ca de un bon fiscal? Poate o zi, doua, poate un pic mai mult. De fosta Hala Matache unii au si uitat deja, de restul cladirilor de patrimoniu din zona, distruse \u00een numele Nimicului, nici nu are rost sa mai pomenesc. Oroarea crimei, surprinsa \u00een imaginile infernale de la fata locului, va fi, \u00eensa, greu de uitat pentru acei cetateni abrutizati prea des, vizual si mai ales spiritual, de asemenea grozavii. Cei cu darul detaliului sunt fatalmente condamnati la o doza de amaraciune cu fiecare plimbare pe care o fac prin oras.
\n\u00cen mai toate orasele Rom\u00e2niei, cu precadere \u00een Vechiul Regat, nu poti sa nu observi, peste tot, urmele istoriei brutale si intolerante la care am fost supusi timp de decenii. R\u00e2nduri-r\u00e2nduri de blocuri inestetice, utilitare stau de paza trecutului si vegheaza asupra viitorului ca niste ziduri implacabile, \u00eenalte si murdare. Timp de patruzeci si cinci de ani \u00een aceasta tara s-a construit cu ferocitate socialismul, mutil\u00e2ndu-se pentru totdeauna aspectul romantic al oraselor noastre si alter\u00e2ndu-se considerabil caracterul uman al rom\u00e2nilor. Comunistii ne-au \u00eengropat traditiile, ambitiile si amintirile frumoase sub un strat vesnic de beton si ciment, de sub care si acum se mai aud ecourile dureroase ale vremurilor. Dupa Revolutia din 1989 si Involutia din 1990, acestia au decis sa abandoneze traseul socialist, ajuns desuet, \u00een favoarea \u00eenceperii constructiei kapitalismului. Cu aceeasi ferocitate, sarlatanii neo-comunisti s-au dezlantuit din nou asupra oraselor si cetatenilor, pocind si putinul ramas neatins \u00een teribilii ani ceausisti.
\n\u00cen capitalismul rom\u00e2nesc, crimele sav\u00e2rsite \u00eempotriva comunitatilor au devenit si mai perverse. Cladirile de patrimoniu sunt fie lasate \u00een paragina, la cheremul vagabonzilor sau al rechinilor imobiliari, fie se reconditioneaza \u00eentr-un asemenea hal \u00eenc\u00e2t ajungi sa le regreti decreptitudinea initiala. Cel mai dezgustator aspect \u00eel constituie, \u00eensa, tupeul nemarginit cu care se calca peste absolut orice fel de sens al dreptatii; chiar si peste cel dictat de Justitie. Trebuie sa se stie ca demolarea casei din Harambie Botescu s-a produs \u00eentr-o ilegalitate crasa. De ce? Pentru ca Primaria poate, de-aia! Acelasi pumn \u00een gura pe care l-am primit, si nu de putine ori l-am si cerut, cu bucurie, cu disperare, cu z\u00e2mbetul pe buze. Dupa o prima \u00eencercare pe jumatate reusita de a pune cladirea la pam\u00e2nt, mercenarii Primariei fusesera opriti \u00een loc de o suspendare a autorizatiei de demolare, obtinuta \u00een instanta de ONG-uri. Atentie, \u00een instanta! Sfid\u00e2nd complet orice fel de principiu etic, Primaria a eliberat la scurt timp o noua autorizatie de demolare, cu acelasi continut, a trecut repede la treaba, pe furis si ne-a pus pe toti \u00een fata faptului \u00eemplinit. S-a dus, s-a dus! Gata, toata lumea acasa! Cre\u00e2ndu-si o justitie proprie, cu ajutorul careia sa distruga de la sine putere tot ce nu \u00eei este pe plac, Primaria Oprescu s-a prefacut acum \u00eentr-un adevarat monstru de care nu cred ca vom scapa nici \u00een 2016. Personal, mi-am pierdut orice speranta \u00eentr-un viitor senin pentru Bucuresti si pentru Rom\u00e2nia. Faptul ca traim si astazi aceleasi abuzuri urbane pe care le-au trait c\u00e2ndva si bunicii si parintii nostri este un lucru absolut \u00eengrozitor. C\u00e2nd vezi cu propriii tai ochi cum orasele Rom\u00e2niei sunt schimonosite deopotriva de prostia si nemernicia semenilor, speranta \u00een bine devine ultimul lucru cu care ai vrea sa te \u00eembeti la sf\u00e2rsitul zilei.
\nIata, deci, cum s-a comis un nou asasinat la miez de noapte \u00een Bucuresti, revendicat cu m\u00e2ndrie de echipele mortii ale primarului bestial (sic!) Sorin Oprescu. Frumoasa casa a disparut pentru totdeauna. As vrea ca purtata de v\u00e2ntul ager al acestei seri, cenusa ei caramizie sa ne \u00eenece pe toti a doua zi de dimineata, asfixiindu-ne cu miasma mortii sale. Ceausescu ar lacrima de bucurie la izb\u00e2nzile urmasilor sai spirituali. Masacrul sau continua.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Va scriu aceste r\u00e2nduri cu ad\u00e2nca amaraciune, la aflarea vestii ca \u00een lagarul de exterminare urbana din zona Berzei-Buzesti, la adapostul noptii, pitecantropii au \u00eencins din nou dansul dobitocesc al sfar\u00e2marii Bucurestiului. O cladire de patrimoniu, valoroasa deopotriva arhitectural si istoric pentru noi toti, a fost prefacuta acum c\u00e2teva zile \u00eentr-o mizerabila plaja de moloz… Cite\u0219te mai mult »Crima la miez de noapte<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[],"class_list":["post-16240","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica"],"views":1227,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16240","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16240"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16240\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16240"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16240"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16240"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}