{"id":16234,"date":"2013-08-08T14:45:21","date_gmt":"2013-08-08T12:45:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=16234"},"modified":"2015-01-15T16:05:29","modified_gmt":"2015-01-15T14:05:29","slug":"altfel","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/altfel\/","title":{"rendered":"Altfel"},"content":{"rendered":"

La mijlocul lui iulie, secretarul de stat american John Kerry a reusit sa-i convinga pe israelieni si pe palestinieni sa nu mai mizeze pe clementa timpului. Dupa o naveta obositoare, care nu pare sa-l fi descurajat nici o clipa, secretarul de stat a anuntat ca s-a ajuns la \u201eun acord care stabileste bazele reluarii negocierilor asupra statutului final\u201c. Doar bazele au fost convenite cu premierul Israelului, Netanyahu, si cu presedintele palestinienilor Mahmoud Abbas dupa sase vizite \u00een regiune. Detaliile ram\u00e2n sa fie discutate la Washington cu negociatorii celor doua parti, palestinianul Saeb Erekat si ministrul israelian al Justitiei Tzipi Livni. As fi tentat sa repet butada cu diavolul ascuns \u00een detalii. O evit din bunul motiv ca nu-mi plac locurile comune, dar si pentru ca, de data aceasta, cred ca exista semne pentru o altfel de abordare a esentialului: pacea. Kerry ne da de \u00eenteles ca sperantele de conciliere nu sunt compromise. Nu sunt compromise at\u00e2ta vreme c\u00e2t sunt tinute sub control iar acestui efort doar americanii \u00eei cunosc greutatea. Chiar formularea stirii ne obliga la prudenta. De aceea merita sa nu ne pierdem ultimele rezerve asupra succesului.<\/strong><\/em>
\n\u00a0Se poate vorbi de \u201emarasm diplomatic\u201c?<\/strong>
\nDoamna Tzipi Livni vorbeste. Si de ce nu ar avea dreptate? P\u00e2na acum nici una dintre \u00eencercarile de \u00eencheiere a unui acord de pace \u00eentre cele doua popoare, israelian si palestinian, nu a putut fi dusa p\u00e2na la capat. Cu regularitate aparea un pretext care ruina totul. Pacea avea de suferit iar cei care \u00eencercasera intermedierea sau medierea ram\u00e2neau cu pecetea nemultumirii: esecul. Poate cea mai mare dezamagire a trait-o fostul presedinte american Bill Clinton care a \u00eencercat p\u00e2na \u00een ultima saptam\u00e2na a mandatului sau sa-i determine pe israelieni si pe palestinieni sa \u00eencheie un acord de pace. Si i-ar fi trebuit acest acord pentru a ram\u00e2ne \u00een istorie ca un mare presedinte. Daca nu putuse sa \u00eencheie razboaiele \u00eencepute de predecesorii lui, putea sa \u00eencheie o pace care nu fusese neaparat obiectivul acestora. Sa citim cu atentie termenii \u00een care a fost anuntata reluarea posibila a negocierilor: Kerry a elogiat meritele premierului Israelului Beniamin Netanyahu si presedintelui palestinienilor Mahmoud Abbas numindu-i \u201econducatori curajosi\u201c\u00a0 care\u00a0 \u201eau acceptat sa faca alegeri dificile si sa joace roluri-cheie\u201c. Presedintia palestinienilor a reluat \u00een termeni apropiati comunicatul lui Kerry: … \u201eprogresele realizate vor face posibil un acord asupra principiilor care vor permite reluarea negocierilor\u201c. Tzipi Livni, desemnata negociatorul sef al Israelului, s-a felicitat pentru convenirea bazelor de discutii, socotind ca astfel \u201evor lua sf\u00e2rsit patru ani de marasm diplomatic\u201c. Dura concluzie! Factorii de risc, clasici, accidentali sau imprevizibili nu trebuie neglijati. Unul este discordia din tabara palestinienilor. Purtatorul de cuv\u00e2nt al gruparii Hamas a respins \u201ereluarea negocierilor\u201c\u00a0 afirm\u00e2nd ca \u201eAbbas nu are nici o legitimitate sa negocieze probleme fundamentale \u00een numele poporului palestinian\u201c. Altul este \u00eenca nelimpezita pozitie a Tel-Aviv-ului privind continuarea sau \u00eencheierea programului de colonizare \u00een teritoriile palestinienilor. Al treilea factor de risc, dar nu ultimul, poate veni din evolutiile spre fundamentalism islamic din statele arabe.
\nSi, totusi… Sa pornim de la formularea declaratiilor si sa vedem daca diavolul \u00eenca se mai ascunde \u00een spatele detaliilor. Kerry formuleaza ajungerea la o noua \u00eentelegere, dar nu vorbeste despre negocieri ci despre bazele reluarii acestora; nu face nici o aluzie la miezul conflictului: crearea unui stat palestinian (al palestinienilor), ci la discutarea \u201estatutului final\u201c \u00eentre israelieni si palestinieni. Alambicat, nu? Asa este. Orice text care se refera la conflictul din Orientul Apropiat trebuie privit, daca aveti ochi pentru asa ceva, ca un filigran oriental realizat dintr-un singur fir \u00een care amanuntele nu permit sa se vada unde pornesc si unde se opresc capetele acestuia. Comunicatul lui Kerry este conceput astfel \u00eenc\u00e2t sa lase oric\u00e2nd loc pentru explicarea unui nou blocaj sau chiar a unui esec. Cred, \u00eensa, ca iesirea din \u201e\u00eentelegere\u201c, asa cum rezulta din declaratiile publice, nu mai este la fel de usoara ca p\u00e2na acum. Multe s-au schimbat \u00een cei trei ani de la \u00eentreruperea precedentei tentative de negocieri, mediata tot de Washington. Iar cele mai complicate dezvoltari care apasa pe Orientul Apropiat le-au adus revolutiile arabe. Acestea schimba chiar si datele conflictului israelo-palestinian. Exista opinii potrivit carora primavara araba relativizeaza cauza palestiniana. Iata ce scria Christian Makarian, bun cunoscator al problemelor din Orientul Apropiat si Mijlociu, dupa ce Abbas a obtinut (noiembrie 2012), pentru Autoritatea Palestiniana, statutul de stat observator ne-membru al ONU. \u201eTrebuie sa constatam ca manevra lui Abbas la ONU, \u00een principal de a scoate din uitare problema palestiniana, a avut un ecou slab \u00een tarile arabe. \u00cen realitate, mobilizarea pentru Palestina folosita de toti liderii (arabi, n.n.) , \u00een special de dictatorii recent detronati pentru a galvaniza popoarele, a \u00eencetat sa ridice masele. Fiecare stat arab are \u00een viitor propria sa cauza nationala care acapareaza toate energiile. Primavara araba nu a adus servicii cauzei palestiniene\u201c.
\nMai ram\u00e2ne un aspect<\/strong>
\nSchimbarea regimurilor dictatoriale nu s-a facut \u00een sensul dorit \u00een Occident. Fara exceptii, la putere au ajuns regimuri islamice, cea mai putin agreata dintre situatii. Revolutiile din statele arabe au resuscitat fortele religioase, \u00een principiu ostile Israelului, ceea ce modifica parametrii echilibrului si securitatii generale \u00een regiune. Uniunea Europeana si Statele Unite considera programul continuarii colonizarilor un obstacol \u00een drumul spre pace. Pe acest fond, Bruxelles-ul a anuntat ca problemele din teritoriile palestinienilor vor fi scoase de pe agenda negocierilor cu Tel-Aviv-ul. Se urmareste astfel flexibilizarea pozitiei acestuia \u00een negocieri, ceea ce a lipsit p\u00e2na acum, si\u00a0 mai mult realism \u00een sensul ca securitatea statului Israel sa fie tratata\u00a0 \u00eentr-un context mai larg: economic, politic si, daca se poate, de buna vecinatate. Nu sunt masuri directionate \u00een sens unic. \u00cen acelasi timp, Bruxelles-ul a luat decizia de a declara si trata gruparea Hezbollah ca fiind terorista. Este un gest de \u00eent\u00e2mpinare la \u00eengrijorarile Israelului. Aceasta este o schimbare de fond. \u00cenchiderea conflictului israelo-palestinian pare ca se va bucura de o abordare \u00een care primeaza tratarea esentialului, pacea, nu detaliile. Deci, altfel. Este o formula mai viabila de asigurare a securitatii statului Israel. Pentru aceasta, palestinienii trebuie sa aiba un stat al lor.
\nDin nou despre statul <\/strong>
\npalestinienilor<\/strong>
\nCu o jumatate de an \u00een urma, dupa votul istoric al Adunarii Generale privind recunoasterea entitatii palestiniene ca stat observator nemembru al ONU (formula de statut inventata, curioasa), am scris \u00een paginile acestei reviste despre \u201estatul palestinienilor\u201c, si nu despre \u201estatul palestinian\u201c. Prietenii mei arabisti, cunoscatori ai dosarului complet al contenciosului israelo-palestinian, au fost surprinsi, contrariati chiar, de formularea mea neuzitata politic p\u00e2na acum. \u00cemi pretuiesc prietenii \u00een continuare, dar eu continui sa o mentin si cred ca aceasta este singura cale viabila pentru canalizarea, deocamdata, a negocierile de pace \u00een Orientul Apropiat. \u00centre \u201estatul palestinian\u201c si \u201estatul palestinienilor\u201c nu este o diferentiere semantica, ci una politico-juridica. Din 1948 si p\u00e2na astazi, \u00eentreaga disputa \u00eentre popoarele Palestinei de alta data, evreii si arabii, se concentreaza \u00een jurul nevoii de stat propriu (separat). Rezolutia 181 adoptata de Adunarea Generala a ONU, la 29 noiembrie 1947, recomanda partajul Palestinei \u00een doua state, unul \u201eevreu\u201c si altul \u201earab\u201c. Evreii si-au creat imediat statul lor pe o suprafata de 55% din pam\u00e2ntul Palestinei. \u201eArabii\u201c cum sunt denumiti \u00een respectiva rezolutie,\u00a0 palestinienii adica,\u00a0 nu au nici p\u00e2na astazi statul promis. Acesta apare, deci, nu numai ca un drept istoric \u2013 acolo si-au avut vatra nu numai evreii, ci si arabii-palestinieni \u2013, dar si ca unul politic recunoscut de comunitatea internationala cu 66 de ani \u00een urma. Crearea unei entitati statale a palestinienilor ar transforma \u201eproblema\u201c conflictului inter-palestinian \u00eentr-o solutie de conformitate si de aplicare a\u00a0 prevederilor rezolutiei 181\/1947 a ONU.
\nKerry considera ca propunerile pe care le-a avansat vor crea \u201eun climat convenabil pentru relansarea unor negocieri serioase, \u00een special datorita elementelor noi pe plan economic, politic si de securitate\u201c. Trebuie adaugat, \u00een acest sir, si acordul obtinut pentru eliberarea detinutilor palestinieni din puscariile israeliene. Daca demersurile vor aduce popoarele vechii Palestine \u00een conditia de a-si cauta sau, de ce nu? de a-si regasi originea lumii lor biblice, Kerry va intra \u00een istorie. \u00censa umbra mea, cea a scepticului de serviciu, \u00eemi aminteste ca pacea adevarata trebuie sa aiba si benedictiunea Rusiei si a Europei.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La mijlocul lui iulie, secretarul de stat american John Kerry a reusit sa-i convinga pe israelieni si pe palestinieni sa nu mai mizeze pe clementa timpului. Dupa o naveta obositoare, care nu pare sa-l fi descurajat nici o clipa, secretarul de stat a anuntat ca s-a ajuns la \u201eun acord care stabileste bazele reluarii negocierilor… Cite\u0219te mai mult »Altfel<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,6387,9095,9096],"class_list":["post-16234","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-israel","tag-marasm-diplomatic","tag-tzipi-livni"],"views":1392,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16234","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16234"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16234\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16234"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16234"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16234"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}