E de notorietate, asa cum s-a spus, ca merg\u00e2nd cu treburi \u00een Ardeal, Rebreanu \u201eocolea casa mamei, surorilor si fratelui din Aiud\u201c. Merg\u00e2nd cu treburi acolo, el nu se \u00eentorcea \u00een Ardeal, asa cum te \u00eentorci si vii acasa. Uitase drumul catre casa ori \u201edrumul\u201c, soseaua celebra ce duce la Prislop, nu mai exista dec\u00e2t \u00een roman? Motivata si deci premeditata, uitarea drumului poate primi mai multe explicatii. Prima, cea mai la \u00eendem\u00e2na si chiar facil speculativa ar fi aceasta: \u201econstruita\u201c si ramasa \u00eentr-o fictiune, un roman monumental si durabil, soseaua e uitata si stearsa din realitate. Speculatia aceasta, repet, facila, e \u00eensa ajutata si sustinuta de situatia (starea) speciala a scriitorului \u00een relatia cu \u201eai sai\u201c: Rebreanu nu este un ardelean tipic, unul care se \u00eentoarce, fie si \u00een g\u00e2nd, cu ochii umezi spre meleagul natal. Nu se vaita \u201eDe ce m-ati dus de l\u00e2nga voi\/ De ce m-ati dus de-acasa\/ Sa fi ramas …\u201c. El e omul care a plecat de tot. Putin sau nimic n-a ramas, \u00een el, \u201eacasa\u201c: n-are nostalgia semanatorista a \u201evetrei parintesti\u201c si a \u201eplaiului natal\u201c. Nu doar ca \u201eocolea casa mamei\u201c, dar aceasta casa nici nu mai exista, \u00eencepuse de mult sa se \u201eplimbe\u201c de colo-colo, cu mama cu tot. Dramatice, peregrinarile mamei din casa \u00een casa nu-s, desigur, plimbari de vacanta, cum rezulta cu prisosinta din scrisorile \u2013 apeluri disperate, deseori m\u00e2nioase si amenintatoare catre un fiu, la prima vedere, ingrat. Fiul \u00eensa are motivele lui sa fi uitat \u201edrumul\u201c catre casa. Unul, probabil printre cele mai temeinice, e acesta: spre deosebire de marele humulestean, Liviu Rebreanu nu are \u201eamintiri din copilarie\u201c. Nascut \u00een T\u00e2rlisua, jud. Solnoc-Dob\u00e2ca (Somes), \u201e\u00eent\u00e2iul dintre 14 copii ai \u00eenvatatorului, nu toti ajunsi la majorat\u201c (G. Calinescu), face scoala primara la Maieru, judetul Nasaud, unde tatal fusese mutat apoi, noteaza \u00een fuga G. Calinescu, urmeaza doua clase la liceul rom\u00e2nesc din Nasaud, din 1895, trei clase la liceul german din Bistrita, din 1897, si ultimele trei la liceul maghiar din Sopron, unde-si ia bacalaureatul \u00een 1903, \u00een toamna carui an pleaca la Budapesta cu intentia de a studia medicina. Din motive pecuniare intra bursier \u00een Academia militara \u201eLudovica\u201c, p\u00e2na \u00een 1906, c\u00e2nd iese sublocotenent \u00een armata austro-ungara, respectiv \u00een Regimentul 2 honvezi regali din Gyula, de unde va demisiona, \u00een urma \u00eencurcaturilor cu \u201edelapidarea\u201c, nici p\u00e2na azi lamurita. Notate \u00een fuga de marele critic, aceste episoade trecute si ele \u00een fuga prin biografia viitorului scriitor au lasat, ce-i drept, urme ad\u00e2nci, dar nu si \u201eamintiri din copilarie\u201c! Scolaritatea lui e una de esenta cazarmei: imaginea cea mai persistenta va fi fost amintirea saraca a curtilor pustii si dezolante din scolile parasite \u00een timpul lungilor vacante de toti copiii plecati pe la casele lor, cu exceptia unuia singur, Rebreanu Liviu, care, \u201edin motive pecuniare\u201c \u00eesi facea vacanta \u00een curtea scolii \u00eempreuna cu paznicul cladirilor pustii: ce \u201eamintiri din copilarie\u201c se puteau naste si ram\u00e2ne de aici?! Cel mult, pot ram\u00e2ne, ca traume nevindecate, umilintele resimtite \u00eentr-o copilarie si adolescenta de, cum am zice azi, \u201easistat\u201c social, \u00eentretinut din bani publici. Cu exceptia miraculoasei lui nasteri evocata \u00eentr-una din extraordinarele scrisori ale Lodovicai (\u201eAdio p\u00e2na la a doua Venire\u201c), nu-i niciun eveniment memorabil \u00een acest segment de biografie juvenila apt de a deveni pentru el \u201eamintiri din copilarie\u201c. Scrisorile Lodovicai \u00eel vor trage de aceea \u00eenapoi, \u00eentr-un \u201eregat\u201c parasit, din care n-are amintiri si unde nici nu vrea sa se mai \u00eentoarca. Scrisorile Mamei contin, ele, amintirile ce-i lipsesc fiului: evenimentele veritabile, netraite de el \u00eensusi, dar evocate cu un permanent, uneori subteran alteori fatis, repros care se scurge cu sau fara voie din condeiul Mamei, care scrie cu un talent viguros si cu o sensibilitate turmentata ce pot st\u00e2rni chiar invidia romancierului! E acolo o \u00eentreaga viata plina de dramele marunte, tragediile si vicisitudinile unei familii numeroase, evenimente la care fiul de departe n-a fost de fata: reporter extraordinar ramas pe \u201efrontul familiei\u201c, Lodovica \u00eel tine la curent cu tot ce se \u00eent\u00e2mpla (si i se \u00eent\u00e2mpla), cu viii si cu mortii si cu cele ramase dupa ei. Cu ce sentimente citea destinatarul lor aceste \u201ereportaje\u201c din viata unei familii numeroase scrise de o Fecioara Maria care, spre batr\u00e2nete \u00eencepe sa fie \u201eplimbata\u201c de colo-colo? E probabil ca, oric\u00e2t de excedat ar fi fost de numeroasele somatii si cereri de ajutor, destinatarul scrisorilor va fi fost st\u00e2njenit toata viata de latura lor mustratoare, hranindu-i un sentiment difuz de vinovatie, involuntara, dar nu mai putin traumatizanta. \u00cen consecinta (si \u00een compensatie) se apara \u201eatac\u00e2nd\u201c: \u201ede la 14 ani m-am \u00eentretinut singur!\u201c, rabufneste el undeva, apar\u00e2ndu-se de asediul memorial din scrisorile Lodovicai. Copil fara copilarie, poarta (resimte) o vina de care, \u00een fond, nu este vinovat… Unul dintre cele mai memorabile segmente din lunga stenograma a bogatei vieti interioare ce razbate din scrisorile acesteia este \u201ereportajul\u201c despre moartea tatalui, \u00eenvatatorul Vasile Rebreanu. Capodopera a unei gradari stilistice profesioniste, evocarea descrie latura ca si \u201emetafizica\u201c a unei morti ce a provocat, cum scrie ea, o \u201ezguduire \u00een tot tinutul\u201c: \u201eDupa cina copiii s-au jucat, d\u00e2nsul a fumat si a povestit c\u00e2te ceva cu Tibiti de ale lui. Eu mi-am facut afacerile mele, apoi ei toti s-au culcat \u00een odaia lor, povestind cu Tibi si din pat. Eu am stat mai mult timp pe veranda la aer, si am c\u00e2ntat \u00eencet spre m\u00e2ngaierea mea p\u00e2na la 11, apoi m-am pus si eu la odihna. Dupa c\u00e2tva somn ce am avut, numai aud prin somn ca aprinde apringioare cineva l\u00e2nga patul meu, eu ma \u00eentorc si vad ca e el, aprinde lumina de pe scaunul meu. \u00centr-aceea eu \u00eenca fiind somnoroasa \u00eentreb \u00abD’apoi pentru ce nu ai aprins lumina ta, cum ai venit prin \u00eentunerec p\u00e2na aici?\u00bb El si apuca lumina si merge zic\u00e2nd \u00abVai, rau ma doare, mor…\u00bb\u201c Si moare: \u201ep\u00e2na ma reculeg eu ca ce zice, el pune lumina pe masa si c\u00e2nd am ajuns eu la patu lui si era cu fata \u00een sus si a horcait de doaua ori, apoi a rasuflat linistit. Vaz\u00e2nd ca doarme lin socoteam ca numa \u00een ceva gluma a zis vorbele acelea apoi iara m-am recules ca horcaitu acela asa repede nu e bun si acuma nu sa trezeste. Ba, dupa ce a zis el ca \u00abmor\u00bb, l-am \u00eentrebat \u00abce te doare?\u00bb si nu mi-a raspuns…\u201c Toate fetele mortii, cea chinuita si hidoasa si aceea armonioasa ca o eliberare sunt notate aici cu \u201es\u00e2nge rece\u201c si m\u00e2na netremurata de mare prozator. Desi \u201enu sa poate descrie starea mea\u201c, o \u201epotere supranaturala\u201c \u00eei da curaj sa descrie mai departe, ca un profesionist, \u00eentreaga desfasurare a mortii, de la intimitatea ei halucinant metafizica si p\u00e2na la ecourile ei \u00een opinia publica: \u201eMoartea tatalui nostru (sa se observe trecerea insesizabila de la \u201esotul meu\u201c, \u00eenca \u00een viata, la \u201emoartea tatalui nostru\u201c, \u00eempartit tuturor dupa ultima suflare …) asa repentina a facut o zguduire \u00een tot tinutul acesta. Nasaudu tot era turburat …\u201c Tonul se schimba c\u00e2nd \u201escribul\u201c priveste fata publica a evenimentului: \u201ePe scumpul nostru l-am asezat la odihna Marti \u00een 16 cu toate ceremoniile unui crestin. A asistat un public numeros, Domni, Dame din toate partile. Au venit si Prislopenii\u201c. Unul singur n-a venit. El e informat ca \u201ecete de tarani cu preotul si \u00cenvatatorul, si l-am petrecut toate rudele noastre din Chiuza, Feleac, Betlean p\u00e2na la recele morm\u00e2nt de unde toti ne-am \u00eentors numai d\u00e2nsul a ramas singur ca si cum numai singur ar fi fost pe lume\u201c. Dupa care \u201eau \u00eenceput a ma lua friguri, slabii (…) mi s-au atacat nervii (…), mi-am luat meditina si m-am linistit\u201c. Finalul e o capodopera de proza \u201eobiectiva\u201c, rece-birocratica si trece \u00een revista \u201estarile noastre familiare\u201c: \u201eDecedatul a fost asigurat \u00een 240 coroane si 200 coroane la sotietatea \u00eenvatatorilor de stat pentru \u00eenmorm\u00e2ntare care bani ar fi trebuit sa-i primim telegrafic, \u00eensa p\u00e2na azi nu i-am primit\u201c. Scriindu-i, Lodovica se descarca, dar \u00eel si avertizeaza, \u00eencarc\u00e2ndu-l, amintindu-i ceea ce el poate va fi uitat: \u201eLasa, Liviu draga, ca tin eu scrisorile tale din copilarie de unde am ales ce \u00eenger mi-a dat provedinta cu prima mea nastere…\u201c. \u00cengerul \u00eensa n-are \u201eamintiri din copilarie\u201c, iar t\u00e2narul care \u201ede la 14 ani m-am \u00eentretinut singur!\u201c va fi neclintit \u00een decizia lui interioara de a o \u201erupe\u201c cu lumea lasata \u00een urma din care a venit. Autorul discursului de receptie \u201eLauda taranului rom\u00e2n\u201c e ajutat \u00een decizia lui de evadare nu doar de absenta amintirilor, dar si, s-ar zice, de sindromul parvenirii, al lui Julien Sorel din \u201eRosu si Negru\u201c: vine \u00een Regat ca sa \u201ecucereasca\u201c lumea din Micul Paris. \u201eNeamtul\u201c, cum i s-a zis, face aici mai \u00eent\u00e2i scoala dura a boemei sarace si, dupa episodul extradarii si temnitei de la Gyula se \u00eentoarce \u00een Micul Paris, scoate, cu viitorul cumnat, Mihail Sorbul, revista \u201eScena\u201c, e apoi adus de Em. G\u00e2rleanu secretar literar la Teatrul din Craiova, o cunoaste si se \u00eensoara cu Fanny, fiica avocatului Radulescu, o familie din mica burghezie a lumii rom\u00e2nesti, aceea pe care autorul \u201eRascoalei\u201c si-o propusese drept tinta a \u201ecuceririi\u201c.<\/p>\n
Functiile, oric\u00e2t de tracasante, pe care le va avea, numeroase si din ce \u00een ce mai prestigioase, n-au fost doar necesare surse de venituri, dar si, simbolic, \u00eensemnele unei victorii sociale pentru care un mare scriitor si intelectual s-a luptat, ca un ardelean, \u201esovaielnic\u201c la \u00eenceput, din ce \u00een ce mai hotar\u00e2t si mai sigur de sine catre capatul vietii. Semnele victoriei \u00een plan literar exprima \u201eevadarea\u201c din lumea taraneasca, respectiv, \u201eAdam si Eva\u201c, \u201eCiuleandra\u201c (mai putin), \u201eGorila\u201c, \u201eAm\u00e2ndoi\u201c si proiectele neterminate, \u201ePacala si T\u00e2ndala\u201c ori \u201eMinunea minunilor\u201c. \u201eCazul\u201c nu-i \u00een literatura rom\u00e2na deloc singular: experienta acestui \u201edezradacinat\u201c o vor repeta Marin Preda, \u00eencep\u00e2nd cu \u201eRisipitorii\u201c, dar si Zaharia Stancu si \u00eenca multi alti \u201erurali\u201c, mari scriitori din \u201eSud\u201c ori atrasi de Sud: \u00eencet-\u00eencet, marii scriitori din \u201eprovincii\u201c emigreaza spre Sud, de unde si \u201eSoarele rasare\u201c. E o migratie benefica pentru literatura, cu tot \u201eamestecul\u201c aferent ce are loc. \u00cen toti mai pluteste umbra locului parasit \u00een cautarea \u201eeului profund\u201c. Uneori si l-au gasit, cu pretul unor opere mai putin graitoare literar dec\u00e2t acelea \u00een care sovaiala identitara sau provinciala era, paradoxal, mai pronuntata. Ce pare esential de retinut din aceste experiente migratorii consta \u00een aceea ca experienta, de tip biografic, s-a topit \u00een opere mari si durabile. \u00cen fine, tulburatoarele scrisori ale Lodovicai catre fiul sau Liviu, cu care \u201erivalizeaza\u201c si literar, ne ajuta, \u00eentre altele, sa \u00eentelegem mai bine de ce Rebreanu, \u201emerg\u00e2nd cu treburi \u00een Ardeal, ocolea casa mamei, surorilor si fratelui din Aiud\u201c: nu era coplesit doar de strigatele de ajutor (banesc ori de alt fel) de care \u00eencepea sa se sature, dar si de sentimentul ca schimbase \u201eclasa\u201c si devenise, \u00een chip fatal (!), un mare scriitor rom\u00e2n. Ceea ce nu-i usor \u2013 cum se poate vedea si din extraordinarele scrisori ale Mamei, figura de prim rang, de o mare complexitate, a existentei sale artistice. E, cum scrie Liviu Malita, o mama teribila, cu \u201eun talent narativ autentic\u201c, dar si cu o putere de a iubi \u201eucigatoare\u201c; \u00een comparatie cu a ei, iubirea Fanicai este usoara ca un fulg…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
E de notorietate, asa cum s-a spus, ca merg\u00e2nd cu treburi \u00een Ardeal, Rebreanu \u201eocolea casa mamei, surorilor si fratelui din Aiud\u201c. Merg\u00e2nd cu treburi acolo, el nu se \u00eentorcea \u00een Ardeal, asa cum te \u00eentorci si vii acasa. Uitase drumul catre casa ori \u201edrumul\u201c, soseaua celebra ce duce la Prislop, nu mai exista dec\u00e2t… Cite\u0219te mai mult »Femeile lui Rebreanu (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[9094,5289],"class_list":["post-16231","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-fanny-rebreanu","tag-liviu-rebreanu"],"views":1162,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16231","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=16231"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/16231\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=16231"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=16231"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=16231"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}